Colegiul National Ion Luca Caragiale

Prof : Draguseanu Adrian

I.          Statutul politico-juridic international al Tarilor Romane in sec. XIV – XVIII

Statutul a fost influentat de:

1.   Prezenta unor state puternice in vecinatatea Tarilor Romane (Ungaria, Polonia, Imperiul Otoman, Rusia, Austria)

2.   Raportul de forte din relatiile internationale din spatiul Europei de sud-est; in consecinta, Tarile Romane au trecut prin doua etape al statutului lor international

Prima etapa: state independente, din sec XIV pana la mijlocul sec al XV-lea

A doua etapa: state autonome aflate sub suzeranitatea otomata

Primele tratate de recunoastere a suzeranitatii otomane au fost semnate de Mircea cel Batran, domn al Tarii Romanesti (1417) si Petru Aron, domnul Moldovei (1456). Aceste tratate au fost denumite capitulatii in traditia istorica, ele avand semnificatia rascumpararii pacii de catre domnii romani fata de sultanii otomani.

Prin aceste tratate, domnii romani aveau obligatii materiale (tributul annual, darurile – peschesuri, ajutoare materiale pentru armatele otomane) si obligatii morale (ca vasali ai sultanului, domnii romani respectau politica externa otomana). In schimb, Imperiul Otoman se angaja sa nu atace teritoriul romanesc, ci din contra sa-l protejeze, sa nu intervina in politica interna si sa nu desemneze voievozi. Suzeranitatea otomana asupra Tarilor Romane a avut doua grade de intensitate.

Intre sec. XV – XVII, Tarile Romane si-au pastrat o autonomie completa, iar unii voievozi au reusit pentru o perioada de timp sa recastige independenta prin declansarea unui razboi antiotoman. In sec XVIII, Tarile Romane si-au pierdut multe dintre drepturile de autonomie prin instaurarea de catre otomani a domniilor fanariote; tara nu mai alegea domn, nu mai avea armata proprie, comert liber sau politica externa.

II.         Actiuni diplomatice ale domnitorilor romani

Relatiile externe ale domnitorilor romani au fost influentate de statutul politico-juridic si de interesele domnilor de a incheia aliante cu marile puteri crestine vecine

Evul Mediu:

1.   Tratatul de la Brasov din martie 1395 dintre Mircea cel Batran, voievodul Tarii Romanesti si Sigismund de Luxembourg, rege al Ungariei si imparat romano-german

Scop:

Incheierea unei aliante antiotomane intre cele doua state (Tara Romaneasca si Ungaria). A fost primul tratat intre doua state crestine din sud-estul Europei care si-a propus lupta comuna contra otomanilor.

Continut:

Mircea cel Batran accepta statutul de vasal al regelui Sigismund, in schimb regele Ungariei recunoaste dreptul lui Mircea cel Batran de a stapani doua teritorii ce au apartinut candva coroanei maghiare: Banatul de Severin si Ducatul de Fagaras. Aceste teritorii au acum statutul de feude acordate lui Mircea. Cei doi monarhi isi promit ajutor reciproc impotriva otomanilor.

Consecinte:

-     In primavara lui 1395, armatele otomane au atacat Tara Romaneasca, iar Mircea reuseste sa le invinga si datorita voievodului Transilvaniei.

-     In 1396, Sigismund de Luxembourg a organizat o cruciada antiotomana la care participa si Mircea cel Batran in fruntea armatei Tarii Romanesti. Expeditia crestina a fost un esec, iar armatele aliate au fost invinse de catre ostile otomane la Nicopole.

2.   Tratatul de la Iasi din iulie 1475 dintre Stefan cel Mare, domnul Moldovei si Matei Corvin, regel Ungariei

Scop:

Incheierea unei aliante intre cele doua state, Moldova si Ungaria, iar alt scop este reluarea relatiilor diplomatice dintre cei doi monarhi dupa o perioada de conflict (Stefan l-a invins pe Matei Corvin la batalia de la Baia din 1468).

Continut:

Stefan cel Mare devine vasalul lui Matei Corvin si primeste ca feuda o cetate in Transilvania. Cei doi monarhi isi promit ajutor contra otomanilor, iar comertul intre cele doua state a fost stimulat prin acordarea unei libertati totale de a-si vinde produsele negustorilor dintre cele doua state.

Consecinte:

In vara anului 1476, armatele otomane au atacat Moldova. Stefan a pierdut batalia de la Valea Alba, dar a reusit sa provoace retragerea ostilor otomane si datorita ajutorului militar primit din Transilvani.

3.   Tratatul de la Roman din aprilie 1411 dintre Alexandru cel Bun, domnul Moldovei si Vladislav al II-lea Regele Poloniei

Scop: 1. Reinnoirea aliantei dintre cei doi monarhi pe baza reafirmarii statutului de vasal al lui Alexandru cel Bun fata de Vladislav al II-lea (primul tratat dintre Alexandru cel Bun si Vladislav al II-lea a fost incheiat in anul 1402)

Continut: 1. Alexandru cel Bun se recunoaste vasal al regelui Poloniei Vladislav al II-lea                            2. Cei doi monarhi isi promit ajutor militar si politic impotriva Ungariei (inamicul comun), cat si impotriva “tuturor vrajmasilor”

Consecinte: In 1422 Alexandru cel Bun a trimis o oaste moldoveneasca in ajutorul regelui Vladislav al II-lea care era in razboi cu cavalerii teutoni. Batalia de la Marienburg a fost castigata de catre armatele aliate ale Poloniei si Moldovei

4.   Tratatul de la Harlau (iulie 1499) dintre Stefan cel Mare, domnul Moldovei si Ioan Albert, regele Poloniei

Scop: 1. Incheierea pacii intre cele doua state (Moldova si Polonia) dupa 2 ani de conflict (momentul culminant al conflictului l-a reprezentat intrarea trupelor poloneze conduse de Iona Albert in Moldova in 1497; expeditia poloneza s-a incheiat cu victoria lui Stefan cel Mare in Batalia de la Codrii Cosminului)                                                                               2 . Incheierea unei aliante intre cei doi monarhi pentru o apararare comuna in viitor.

Continut:

1.   Ioan Albert promite ca va da uitarii toate relele facute de Stefan Poloniei in cei doi ani de razboi

2.   Stefan cel Mare se angajeaza la randul sau sa respecte “o pace vesnica” in relatia cu Polonia

3.   Cei doi monarhi isi promit ajutor militar si politic impotriva tuturor inamicilor si in mod special impotriva Imperiului Otoman (inamicul comun)

4.   Negustorii moldoveni si polonezi vor fi protejati de cei doi monarhi atunci cand fac comert in cele doua state aliate

5.   Statutul de vasal al lui Stefan fata de regii Poloniei a incetat deoarece in acest tratat Stefan este egalul regelui Poloniei Ioan Albert

Consecinte: In 1500 – 1501 Stefan a incercat sa recucereasca cetatile Chilia, pe Dunare si cetatea Alba (la Marea Negra). Aceste puncte strategice au fost cucerite de otomani cu aproximativ 15 ani in urma. Incercarea lui Stefan s-a bazat pe ajutorul militar al Poloniei. In ciudat primirii unui ajutor militar de la regele Ioan Albert, Stefan a esuat in incercarea sa de a elibera cele doua cetati de sub stapanirea otomanilor.

Inceputurile modernitatii (sec. XVI – XVIII)

A.  Tratatul de la Targoviste din mai 1598 dintre Mihai Viteazul si Rudolf al II-lea, imparatul Austriei

Scop:

Refacerea aliantei antiotomane Liga Sfanta dupa iesirea din ea a Transilvaniei si a Moldovei; Alianta avea drept obiectiv lupta anitotomana, creata de Rudolf al II-lea si reunea cateva ducate italiene si cele trei state din spatiul romanesc.

Tratatul isi propune mentinerea Tarii Romanesti in alianta antiotomana; practic Mihai Viteazul devine acum cel mai important luptator antiotoman din Liga Sfanta.

Continut:

Mihai Viteazul se recunoaste drept supus al lui Rudolf, iar imparatul Austriei ii promite bani pentru plata a 10.000 de mercenari in lupta antiotomana. Cei doi monarhi isi promit totodata ajutor reciproc in conflictele cu otomanii. Rudolf al II-lea se angajeaza sa nu recunoasca alti domni in afara de Mihai Viteazul, fiul acestuia Petru si urmasii lor (este recunoscuta dinastia)

Consecinte:

-     In 1599 si 1600, Mihai a cucerit Transilvania si Moldova si astfel, le-a readus in alianta antiotomana. Imparatul Rudolf a recunoscut stapanirea lui Mihai asupra celorlalte doua state din spatiul romanesc (implicit a recunoscut unirea din 1600)

-     In toamna anului 1600, Mihai a pierdut stapanirea asupra celor trei state din spatiul romanesc fiind invins de armatele maghiare, moldovene si poloneze. In baza tratatului din 1598 s-a refugiat la curtea lui Rudolf si a solicitat ajutor pentru a-si recupera teritoriile. Imparatul Austriei ii ofera bani pentru angajarea unei armate de mercenari si pe generalul Basta in fruntea unui corp de oastea austriaca, ca aliat, in campania din Tarile Romane. In 1601, dupa o prima victorie impotriva lui Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, este asasinat la ordinele lui Basta pe Campia Turzii.

B.   Tratatul de la Lutk din aprilie 1711 dintre Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei si Petru cel Mare, tarul Rusiei.

Scop:

Incheierea unei aliante antiotomane intre cele doua state, Moldova si Rusia

Continut:

Tarul Petru cel Mare ia sub protectie Moldova care devine astfel aliata Rusiei in razboiul antiotoman. Cei doi monarhi au statut egal in tratat. In plus, Petru cel Mare se angajeaza sa recunoasca la conducerea Moldovei numai dinastia creata de Cantemir. Acesta primeste de la tar un domeniu in regiunea Moscovei cu scopul de a-i fi loc de refugiu lui si familiei sale in cazul in care razboiul antiotoman va esua.

Consecinte:

In vara anului 1711, armatele rusesti au intrat in Moldova, Tarul proclamand eliberarea Moldovei de sub stapanirea otomana. Cantemir si armata moldoveana s-au alaturat trupelor rusesti; fortele aliate au pornit spre Dunare. Cele doua armate au fost incercuite de otomani la Stanilesti pe Prut. Razboiul a fost pierdut de catre fortele crstine, iar Cantemir s-a refugiat in Rusia.

III.       Conflicte militare (lupte) la care au participat romani

Evul Mediu

1.   Batalia de la Posada din octombrie 1330 dintre Basarab I, voievodul Tarii Romanesti si Carol Robert de Anjou, regele Ungariei

Motivul:

Realizarea statului muntean unificat de catre Basarab I a presupus includerea Banatului de Severin sub autoritatea voievodului Tarii Romanesti. Din sec. XVI, Banatul de Severin era un teritoriu aflat sub autoritatea regelui Ungariei, de aceea, din 1330, Carol Robert a organizat o expeditie in Tara Romaneasca cu scopul de a-l inlocui pe Basarab cu un nobil maghiar.

Desfasurare:

Armatele maghiare si cele transilvanene au reocupat Banatul de Severin. In acest moment, Basarab cere pacea oferind regelui maghiar 7000 de marci de argint si angajandu-se sa nu mai atace Banatul de Severin. Carol Robert a refuzat oferta voievodului muntean, iar armatele maghiare s-au indreptat catre Arges. Pe drumul de intoarcere al ostilor maghiare in Transilvania, Basarab a organizat o ambuscada intr-un defileu din Muntii Fagaras (termenul din cronici “posada” defineste un defileu, locul bataliei ramanad necunoscut). Dupa patru zile de lupta, victoria  a fost obtinuta de armatele romane.

Consecinte:

1.   Basarab a reusit sa apere independenta statului muntean in fata pretentiilor de suzeranitate a regelui Ungariei.

2.   In 1368, regele Ungariei, Ludovic, a incercat din nou sa cucereasca Tara Romaneasca, dar armatele sale au fost invinse pe Ialomita de ostile romanesti conduse de Vladislav Vlaicu.

2.  Batalia de la Vaslui din ianuarie 1475 dintre Stefan cel Mare, voievodul Moldovei si Soliman pasa, comandantul trupelor otomane din Europa

Motivul:

Moldova a acceptat suzeranitatea otomana si plata tributului cu un an inainte de inscaunarea lui Stefan cel Mare. Stefan a continuat sa plateasca tribut vreme de 13 ani, pana in 1470. Acum, el a considerat ca va reusi sa scaota Moldova de sub suzeranitate otomana cu ajutorul marilor puteri crestine (Polonia si Ungaria). In iarna anului 1474-1475, armatele otomane au pregatit o expeditie in Moldova cu scopul de a-l inlocui pe Stefan cu un domn ce accepta reluarea platii tributului.

Desfasurare:

Armatele otomane au trecut Dunarea, iar voievodul Tarii Romanesti s-a alaturat ostilor lui Soliman pasa in expeditia contra Moldovei. Stefan a aplicat strategia razboiului de hartuire: a distrus rsursele din drumul ostilor inamice (pamant parjolit etc.) si a atras armatele otomane intr-un loc favorabil ostilor moldovene, inferioare numeric (strategia ambuscadei). Acest loc favorabil a fost ales de Stefan din apropierea Vasluiului intr-o zona mlastinoasa inconjurata de dealuri impadurite. Armata otomana a putut fi atrasa in mlastina ca intr-o capcana si datorita unei ceti dense. Victoria a fost clar obtinuta de armatele Moldovei, otomanii retragandu-se la sud de Dunare.

Consecinte:

1.   Stefan cel Mare redobandeste independenta Moldovei fata de Imperiul Otoman (Stefan va accepta din nou suzeranitatea si plata tributului spre sfarsitul domniei in 1496)

2.   Stefan va initia o ampla actiune diplomatica in incercarea de a gasi aliati pentru viitorul atac din partea otomanilor; singura tara europeana care a raspuns favorabil a fost Ungaria, cu care Stefan va incheia un tratat in 1475.

3.   Batalia de la Rovine din octombrie 1394/mai 1395 dintre Mircea cel Batran, voievodul Tarii Romanesti si Baiazid, sultanul Imperiului Otoman

Motivul:

Expansiunea Imperiului Otoman in Peninsula Balcanica a avut un nou moment favorabil in 1389 atunci cand sultanul a cucerit cnezatul Serbiei. Astfel, stapanirea otomana a ajuns la frontiera cu lumea romaneasca, la Dunare. In anii urmatori, trupele otomane au facut expeditii de jaf in Tara Romaneasca, iar drept raspuns, in iarna anului 1392 – 1393, Mircea cel Batran a atacat garnizoanele de la sudul Dunarii (din provincia Bulgaria). Prin urmare, expeditia militara a sultanului Baiazid in Tara Romaneasca a avut drept obiectiv transformarea Tarii Romanesti in provincie otomana.

Desfasurare:

Armatele otomane au trecut Dunarea prin spatiul dintre Giurgiu si Turnu, de aici sultanul a ordonat inaintarea catre capitala, Arges. Mircea cel Batran a aplicat tactica razboiului de hartuire, batalia decisiva s-a desfasurat intr-un loc pregatit dinainte de Mircea cel Batran, intr-un spatiu natural favorabil (mlastina, dealuri impadurite) unde ostasii munteni au sapat santuri adanci cu pari ascutiti la fund care aveau rolul de a opri inaintarea cavaleriei inamice; aceste santuri sunt denumite rovine in cronici. Victoria a fost obtinuta de Mircea cel Batran. Armata Tarii Romanesti a fost ajutata de o oaste transilvaneana condusa de voievodul Stibor.

Consecinte:

1.   Mircea cel Batran a aparat independenta Tarii Romanesti, evitand transformarea statului roman in pasalac.

2.   Pentru a preintampina atacurile otomane, Mircea a participat in fruntea armatei Tarii Romanesti la actiunea cruciata organizata de Sigismund de Luxembourg, regele Ungariei in 1396 la Nicopole.

Inceputurile modernitatii (sec. XVI – XVIII)

1.   Batalia de la Calugareni din august 1595 dintre Mihai Viteazul, domnitorul Tarii Romanesti si Sinan Pasa, comandantul trupelor otomane

Motivul:

Mihai Viteazul a refuzat sa mai accepte suzeranitatea sultanului si plata tributului. In 1594, armatele muntene au atacat garnizoanele otomane de pe malul stang al Dunarii (raialele: Turnu, Giurgiu si Braila). Prin aceasta actiune, Mihai a provocat reactia otmana din 1595. In acelasi timp, Mihai a obtinut dreptul de a fi primit in alianta antiotomana Liga Sfanta (alianta coordonata de Austria si din care mai faceau parte Transilvania si Moldova).

Desfasurare:

Armatele otomane au trecut Dunarea pe la Giurgiu cu obiectivul de a cuceri capitala Tarii Romanesti, Targoviste. Mihai a pregatiti confruntarea decisiva cu armata otomana intr-un loc familiar, in apropiere de Calugareni (mlastina creata de raul Neajlov, un pod in jurul caruia se va desfasura toata batalia si dealuri impadurite in jur). Lupta a fost castigata de armata Tarii Romanesti, dar trupele otomane s-au regrupat primind ajutoare de la sudul Dunarii. In aceste conditii, Mihai a fost obligat sa se retraga pe Valea Dambovitei, spre pasul Rucar Bran in asteptarea aliatului sau, principele Transilvaniei, Sigismund Bathory. Intre timp, insa ostile lui Sinan pasa au ocupat Bucurestiul si Targovistele. In septembrie 1595 armatele aliate ale lui Mihai si Sigismund au alungat ostile din Tara Romaneasca.

Consecinte:

1.   Mihai Viteazul a redobandit independenta Tarii Romanesti in fata Imperiul Otoman.

2.   Mihai Viteazul si-a confirmat statutul de membru important in alianta antiotomana, Liga Sfanta.

2.  Batalia de la Stanilesti din iulie 1711 dintre voievodul Moldovei Dimitrie Cantemir in alianta cu tarul Rusiei, Petru cel Mare, impotriva armatelor otomane conduse de marele vizir Hasan pasa.

Motivul:

Dimitrie Cantemir a incheiat o alianta antiotomana cu Petru cel Mare in aprilie 1711. Domnul Moldovei a proclamat astfel iesirea tarii de sub suzeranitate otomana si incetarea platii tributului in baza tratatului moldo-rus. Petru cel Mare a declansat un razboi antiotoman cu scopul de a elibera atat Moldova cat si teritoriile crestine din Peninsula Balcanica de sub stapanirea sultanului.

Desfasurare:

Armatele moldovene si rusesti au aplicat o tactica ofensiva: o parte a inaintat pe Valea Siretului spre Dunare si a atacat cetatea Braila. Grosul trupelor a coborat pe Valea Prutului si a fost intampinat de ostile otomane langa localitatea Stanilesti. Armatele aliate au fost inconjurate de otomani pe un deal. Fara apa si alimente trupele crestine au cerut pacea. Victoria a fost obtinuta astfel de catre otomani.

Consecinte:

1.   Sultanul va numi de acum inainte la conducerea Moldovei domni fanarioti.

2.   Cantemir impreuna cu familia si apropiatii s-au refugiat in Rusia.

@ mistiguebest