Statutul international al Romaniei in Razboiul Rece(1948– 1989)
Colegiul National Ion Luca Caragiale
Prof : Draguseanu Adrian
I. Statutul international al Romaniei in Razboiul Rece
II. Actiuni de politica externa ale regimului stalinist din Romania (1948 – 1965)
III. Actiuni de politica externa ale regimului national comunist din Romania (1965 – 1989)
I. Statutul international al Romaniei in Razboiul Rece
- Razboiul Rece a reprezentat starea de conflict instaurata dupa al II-lea Razboi Mondial intre statele unite si uniunea sovietica. Practic aceasta stare de conflict a impartit statele lumii in doua tabere ideologice: cei care sustineau democratia si capitalismul (aliati in jurul SUA) si ceilalti, cei care sustineau regimul totalitar comunist (aliati in jurul uniunii sovietice).
- In perioada 1944-1948, in Romania, armatele sovietice de ocupatie au instaurat regimul comunist. Tratatul de pace de la Paris din 1947 a consfintit intrarea Romaniei si a intregii europe de est in sfera de influenta a uniunii sovietice
- In consecinta statul roman aflat sub conducerea regimului comunist a fost implicat in razboiul rece in mod direct in cadrul taberei uniunii sovietice. Astfel, politica externa a Romaniei din perioada regimului comunist a fost subordonata intereselor si obiectivelor uniunii sovietice. In perioada 1948-1989, politica externa a Romaniei a avut doar un nivel de autonomie fata de sovietici si nu unul de adevarata independenta.
II. Actiuni de politica externa ale regimului stalinist din Romania (1948 – 1965)
a. 1949 – Romania participa ca membru fondator la infiintarea Consiliului de Ajutor Economic Reciproc. Aceasta era o alianta politica si economica creata de Uniunea Sovietica cu scopul de a creste gradul de subordonare al regimurilor comuniste din Europa de Est fata de Moscova. In cadrul CAER, regimul comunist din Romania a respectat principiile si planurile de dezvoltare economica impuse de sovietici. CAER-ul avantaja Uniunea Sovietica in raport cu Europa de Est pentru ca impunea un sistem de relatii comerciale privilegiate dintre Moscova si celelalte regimuri comuniste. In acest sistem, Uniunea Sovietica furniza resurse (materii prime, combustibil si energie), iar Europa de Est livra produse industriale si agricole.
b. 1955 – Romania a fost membru fondator al Pactului de la Varsovia, alianta militara si politica creata de Uniunea Sovietica impreuna cu statele comuniste din Europa de Est. Scopul acestei aliante a fost subordonarea completa a Europei de Est fata de Uniunea Sovietica din punct de vedere militar si strategic. In baza Pactului de la Varsovia armatele sovietice din Europa de Est nu mai erau trupe de ocupatie ci deveneau armate aliate. Alianta militara a Pactului de la Varsovia a fost in avantajul Uniunii Sovietice pentru ca punctele strategice din statele comuniste din Europa de Est erau controlate acum de Armata Rosie. De exemplu, armata sovietica a infiintat baze militare de rachete nucleare in tarile aflate la frontiera cu lumea capitalista (Republica Democrata Germana, Republica Socialista Cehoslovaca, Republica Populara Ungara si Republica Populara Bulgara). In cadrul pactului de la Varsovia, Romania a participat atat la manevrele militare comune cat si la statul major integrat. Dupa 1968, Nicolae Ceausescu a refuzat participarea armatei romane la manevrele militare comune (ceea ce garanta ca trupele sovietice si ale celorlalte tari comuniste din Europa de Est nu vor intra indiferent de pretext pe teritoriul Romaniei).
c. 1956 – Interventia trupelor din Pactul de la Varsovia in Ungaria pentru a inabusi revolutia anticomunista a fost sprijinita de regimul comunist din Romania. Din considerente ideologice si diplomatice Uniunea Sovietica nu a solicitat participarea armatei romane la aceasta actiune. In schimb, regimul lui Gheorghiu Dej a oferit un ajutor diplomatic Uniunii Sovietice prin acordarea de azil politic lui Imre Naghy si celorlalti lideri ai revolutiei anitcomuniste. Imediat ce au intrat in Romania conducatorii revolutiei anticomuniste au fost arestati, pusi sub supraveghere la Snagov si interogati si anchetati de reprezentantii sovietici si cei ai guvernului comunist roman. Dupa perioada de ancheta din Romania acesti conducatori maghiari au fost judecati si condamnati la moarte in cadrul unui proces public desfasurat la Budapestea.
d. 1964 – Regimul lui Gheorghiu Dej a lansat o declaratie cu privire la relatiile dintre statele comuniste din lume. Aceasta “declaratie a Partidului Muncitoresc Roman” a fost un gest de autonomie fata de Uniunea Sovietica deoarece documentul sustinea principii care ar fi dus la reducerea influentei sovietice in lumea comunista. De exemplu:
1. Dreptul fiecarui partid si regim comunist de a-si stabili singur programul politic (respectiv, dreptul de a lua decizii independent de sovietici)
2. Stabilirea unui caracter reciproc avantajos in relatiile dintre statele comuniste
3. Respectarea neamestecului in treburile interne ale regimurilor si partidelor comuniste
Declaratia PMR a fost data in contextul conflictului dintre Uniunea Sovietica si China pe tema influentei celor doua super puteri comuniste in plan international (de fapt, asupra miscarii comuniste din lume). Astfel, regimul lui Gheorghiu Deja a sustinut punctul de vedere al comunistilor chinezi si a contestat suprematia sovieticilor in lumea comunista.
III. Actiuni de politica externa ale regimului national comunist din Romania (1965 – 1989)
In perioada regimului national-comunist, principala caracteristica a politicii externe a Romaniei a fost incercarea lui Nicolae Ceausescu de a dobandi o minima autonomie fata de Uniunea Sovietica. De fapt, Ceausescu a continuat linia de politica externa lansata de Gheorghiu Dej dupa 1960.
a. 1968 – Interventia armatelor din Tratatul de la Varsovia impotriva miscarii reformatoare promovata de conducatorii comunisti in Cehoslovacia. Nicolae Ceausescu a condamnat interventia armatelor comuniste in Cehoslovacia. Condamnarea a fost facuta in mod public in fata a unor mii de oameni reuniti intr-o adunare in Bucuresti in august 1968. Aceasta atitudine a Romaniei a fost contrara liniei si intereselor sovietice. Ea reprezinta un gest de autonomie fata de Uniunea Sovietica.
b. 1969 – 1975: Relatiile la nivel inalt dintre Romania si SUA au fost marcate de vizite la Bucuresti ale presedintilor americani Richard Nixon si Gerard Ford si vizite ale lui Ceausescu la Washington. In acest fel, regimul comunist de la Bucuresti incerca sa sublinieze faptul ca este autonom in relatiile internationale fata de Uniunea Sovietica.
c. 1969 – Romania a fost prima tara comunista care a fost acceptata in fondul monetar international. Aceasta institutie financiara mondiala are drept principiu intr-ajutorarea dintre membrii sai cu fonduri necesare iesirii din situatiile de criza. Fiecare stat membru participa anual cu o contributie financiara pentru ca banii dati de fond catre membrii aflati in criza sunt de fapt stransi de la toti membrii fondului.
@mistiquebest
Statul roman modern: de la proiect politic la realizarea Romaniei Mari (secolele XVIII – XX )
Colegiul National Ion Luca Caragiale
Prof : Draguseanu Adrian
Statul roman modern: de la proiect politic la realizarea Romaniei Mari (secolele XVIII – XX )
Proiectul politic al statului roman modern
I. Caracteristicile proiectului statului roman modern
- A fost lansat in sec. XVIII de catre ganditori politici iluministi cu scopul de a inlocui statul medieval aflat la etapa monarhiei absolute
- Toate principiile gandirii politice iluministe au fost materializate in formele de organizare a statului modern
De ex. :
- Suveranitatea poporului se exprima prin sistemul electoral si institutiile reprezentative (parlamentul)
- Principiul separarii puterilor in stat care reorganizeaza institutiile statului pe principiul independentei si al controlului reciproc
- Drepturi si libertati cetatenesti care sunt cuprinse in constitutie si in codurile de legi
- In procesul de formare a statului modern a existat o imbinare intre etapele de reforma (schimbare pe cale pasnica, institutionala si treptata) si etapele de revolutie (schimbarea radicala dintr-o data a vechilor structuri statale medievale cu noul stat modern)
Ex. :
- In Anglia – revolutia din secolul XVII este urmata de o lunga etapa de reforme intre sec. XVIII – XIX
- In Franta – revolutia de la sfarsitul secolului al XVIII este urmata de etapa de reforme din vremea lui Napoleon, de o noua revolutie la 1830 si alta la 1848 si din nou o etapa de reforme in vremea imparatului Napoleon al III-lea
- In spatiul romanesc ideea modernizarii statului este adusa de gandirea politica iluminista in sec. XVIII
- Proiectul statului roman modern are valoarea universala a modernizarii intregului spatiu de cultura europeana
- In spatiul romanesc au existat doua optiuni de modernizare, calea revolutiei si calea reformelor
- Influenta modelului european se manifesta si in alegerea formei de guvernare, un grup pentru republica si altul pentru monarhie constitutionala
II. Memorii (1711 – 1821)
- In conditiile in care turcii se indoiau de fidelitatea domnilor romani fata de Imperiul Otoman acestia au inlocuit domniile pamantene cu domniile fanariote
- Nemultumita, elita politica din Tarile Romane a elaborat memorii si proiecte ce aveau sa fie adresate Marilor Puteri, in cursul razboaielor ruso-austro-turce
- Principalele idei sustinute in aceste documente erau:
- revenirea la domniile pamantene,
- respectarea Capitulatiilor
- mentinerea autonomiei
- Obtinerea independentei
- Protectoratul Marilor Puteri
- In 1772 cu ocazia tratativelor purtate la Focsani, boierii au prezentat un memoriu, cerand: domnii pamantene, independenta si unirea Moldovei cu Valahia, sub un principe pamatean si sub garantia colectiva a Rusiei, Austriei si a Prusiei
- In acelasi an, Ienachita Vacarescu, turcofil, a cerut marelui vizir respectarea vechilor tratat, revenirea la domniile pamantene
III. Revolutia de la 1821
A. Cauze
- In 1821, Tudor Vladimirescu a declansat lupta pentru recastigarea vechilor privilegii ale tarii
- Principalele cauze ale revolutiei au fost: regimul fanariot, situatia grea a taranilor, protectoratul rus, mentinerea privilegiilor boierimii, evolutia prea lenta spre productia moderna
- La sfarsitului anului 1820, Tudor a incheieat o intelegere cu Eteria, iar in ianuarie 1821 a declansat miscarea revolutionara
- La 23 ianuarie 1821 a lansat Proclamatia de la Pades – aceasta era o chemare la lupta adresata taranilor
B. Fortele participante
Tabara revolutionara este compusa din trei grupari:
1. Grupul boierilor reformatori (isi spun “Boieri patrioti”), dar din 1822 se autointituleaza “Partida Nationala” avand ca obiective inlaturarea domnilor fanarioti, reforme moderate pentru consolidarea puterii si a statutului lor
2. Grupul lui Tudor Vladimirescu este compus din mici boieri, tarani si oraseni iar obiectivele lor sunt sociale, imbunatatirea situatiei prin reducerea impozitelor si stimularea afacerilor, nationale, adica reducerea influentei domnitorului fanariot si reinfiintarea armatei nationale (pandurii, voluntari romani in armata rusa din perioada 1806 – 1812)
3. Eteria era o organizatie a miscarii nationale a grecilor, secreta, creata in Grecia, la Odessa, cu sprijinul Rusiei, al carei obiectiv era eliberarea Greciei de sub stapanirea otomana
Desfasurare:
- In ianuarie 1821 este asasinat domnul Tarii Romanesti
- Boierii formeaza Comitetul de Obladuire
- In momentul in care tarul declara ca nu sustine Eteria, boierii fug in Transilvania
- Grupul lui Tudor Vladimirescu organizeaza armata de panduri si o intituleaza “Adunarea norodului”, urmand “Proclamatia de la Pades”
- In februarie enunta “Cererile norodului romanesc”, iar in martie intra in Bucuresti pentru a restabili ordinea
- In mai se retrage in Oltenia, dar este prins si executat de eteristi, iar la randul lor acestia sunt infranti de turci; Alexandru Ipsilanti, proclamase in Iasi ca Eteria este sustinuta de Rusia, dar nesprijinit de tar, inainteaza in Tara Romaneasca si este invins
C. Programul
- Programul revolutiei s-a constituit in “Cererile norodului romanesc”
- Documentul prevedea:
- Limitarea prezentei grecilor in functiile politice si religioase
- Inlaturarea abuzurilor si coruptiei in administratie si justitie
- Reinfiintarea armatei nationale
- Stimularea comertului prin reducerea vamilor
- Modernizarea legislatiei
- Elaborarea unei Constitutii
- Respectarea autonomiei Principatelor
IV. Regulamentele Organice
- Sunt primele acte cu caracter constitutional ce au contribuit la aplicarea in practica a unora dintre principiile politice moderne, domnitorul bucurandu-se de prerogative largi
- Prin intermediul Regulamentelor era prevazuta organizarea interna a Principatelor si se dorea ca reformele sa sustina unitatea celor doua provincii romanesti
- Au fost puse in aplicare in 1831 in Tara Romaneasca si in 1832 in Moldova
Prevederi:
Ø Se separau puterile in stat in:
- Puterea executiva, detinuta de un domn ales pe viata de o Adunare obsteasca extraordinara
- Puterea legislativa, detinuta de Adunarea Obsteasca formata din boieri; aceasta adopta legile si prezentqa domnului anaforale (rapoarte despre starea tarii)
- Puterea judecatoreasca, reprezentata de Organele de judecata si Inaltul Divan Domnesc, instanta suprema de judecata
Ø Erau organizate corpul de avocati si serviciul procuraturii
Ø Se desfiintau vamile interne
Ø Se reorganiza invatamantul
Ø Se reinfiinta armata nationala
Ø Se infiintau Arhivele Statului
Ø Erau pastrate vechile privilegii si scutiri de impozite pentru boieri si cler
Ø Nu se rezolva problema agrara, mentinandu-se claca si nartul
- Au ramas valabile pana la Conferinta de la Paris (1856)
- Primii domni regulamentari au fost: Mihail Sturdza (1834) in Moldova si Alexandru Ghica (1834) in Tara Romaneasca, urmat de Gheorghe Bibescu in 1842
V. Revolutia de la 1848
A. Cauze
- In 1843 se forma societatea secreta “Fratia” din care faceau parte N. Balcescu, Ion Ghica, C.A. Rosetti, avand o filiala la Paris – Societatea studentilor romani, iar in 1845 s-a format Asociatia patriotica – la Iasi, posibil o alta filiala a “Fratiei”
- Revolutia de la 1848 a fost condusa de boierimea liberala si intelectuali
- In revendicarile revolutionarilor se reflectau principalele obiective politice si socio-economice ale natiunii romane: democratizarea guvernarii, drepturi si libertati cetatenesti, abolirea privilegiilor, inlaturarea stapanirii straine, a amestecului extern in problemele Tarilor Romane, rezolvarea problemei taranesti prin emanciparea si improprietarirea taranilor, autonomia reala, regim politic constitutilonal, unire si independenta
B. Desfasurare
- In Transilvania, la Blaj, a fost formulat documentul Petitia Nationala
- Cuprindea revendicari specifice, mai ales ale romanilor din Transilvania: autonomie administrativa, participarea romanilor la guvernarea Principatului, institutii reprezentative romanesti, reforma agrara, drepturi si libertati cetatenesti, respingerea unirii cu Ungaria
- In Moldova, in cadrul adunarii din Iasi, Alecsandri formuleaza Petitia-proclamatie, al carei program este considerat vag
- Aceasta este respinsa de Mihail Sturdza care ordona arestarea revolutionarilor; o parte reusesc sa scape astfel incat ei redacteaza in Brasov Printipurile noastre pentru reformarea patriei in care se propunea unirea Moldovei cu Tara Romaneasca intr-un stat independent
- In Bucovina, Mihail Kogalniceanu redacteaza un proiect de Constitutie care prevedea un regim liberal, reforma agrara cu despagubire si unirea Tarii Romanesti cu Moldova
- In Tara Romaneasca programul revolutiei este cuprins in Proclamatia de la Islaz
- Cererile cuprindeau: alegerea domnului pe cinci ani, desfiintarea robilor tigani, autonomie politica in problemele interne
@mistiquebest
Argumentati afirmatia conform careia actiunile diplomatice desfasurate de romani s-au integrat in relatiile internationale de la inceputul epocii moderne.
Colegiul National Ion Luca Caragiale
Prof : Draguseanu Adrian
Argumentati afirmatia conform careia actiunile diplomatice desfasurate de romani s-au integrat in relatiile internationale de la inceputul epocii moderne.
Principala problema in relatiile internationale din sud-estul Europei de la inceputul epocii moderne (sec. XVI-XVIII) a fost conflictul dintre Imperiul Otoman si statele crestine (Rusia si Austria). In acest conflict, armatele otomane au avut initiativa pana la sfarsitul secolului al XVII-lea. Principatele romane s-au implicat in relatiile internationale din aceasta epoca cu scopul de a obtine o alianta cu o mare putere crestina care sa le garanteze redobandirea independentei fata de Imperiul Otoman. De exemplu, in 1711, Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, a incheiat un tratat de alianta antiotomana cu Petru cel Mare, tarul Rusiei. Tratatul prevedea recunoasterea independentei Moldovei de catre Rusia si garantarea protectiei militare acordata de Petru cel Mare statului moldovean.
In concluzie, diplomatia domnitorilor romani de la inceputul modernitatii a avut drept obiectv obtinerea unui sprijin militar si politic din partea marilor puteri crestine pentru redobandirea independentei fata de Imperiul otoman. Astfel, diplomatia romaneasca s-a implicat in relatiile internationale din sud-estul Europei sustinand alianta antiotomana.
Argumentati afirmatia conform careia diplomatia domnitorilor romani s-a integrat in relatiile internationale din Evul Mediu/Epoca Medievala.
Principala problema in relatiile internationale din sud-estul Europei din Evul Mediu a fost conflictul dintre fortele crestine si Imperiul Otoman. Starea de conflict a fost creata de politica de expansiune promovata de sultanii otomani.
In consecinta, statele crestine din sud-estul Europei au reactionat prin organizarea unor aliante antiotomane. Domnii romani au incheiat asemenea tratate de alianta antiotomana cu scopul de a obtine sprijin pentru apararea sau redobandirea independentei Tarilor Romane in fata Imperiului Otoman. De exemplu, in 1395, Mircea cel Batran, domnul Tarii Romanesti, a incheiat un tratat antiotoman cu Sigismund de Luxembourg, regele Ungariei. Tratatul prevedea ajutor reciproc in confruntarile viitoare cu armatele otomane.
In concluzie, diplomatia domnitorilor romani de la inceputul modernitatii a avut drept obiectv obtinerea unui sprijin militar si politic din partea marilor puteri crestine pentru redobandirea independentei fata de Imperiul otoman. Astfel, diplomatia romaneasca s-a implicat in relatiile internationale din sud-estul Europei sustinand alianta antiotomana.
Argumentati afirmatia conform careia conflictele militare desfasurate de romani, in Evul Mediu, au facut parte din relatiile internationale.
Principala problema in relatiile internationale din sud-estul Europei din Evul Mediu a fost conflictul dintre Imperiul Otoman si statele crestine. Starea de conflict a fost creata de politica de expansiune promovata de sultanii otomani. In consecinta, statele crestine din sud-estul Europei au reactionat prin organizarea unor aliante antiotomane.
Aceste aliante au avut drept obiectiv organizarea de cruciade antiotomane care sa elibereze toate teritoriile europene aflate sub stapanirea sultanului. Organizarea si conducerea cruciadelor antiotomane au fost realizate de regii Ungariei, monarhi catolici implicati direct in oprirea expansiunii otomane. Voievozii romani au participat la cruciadele antiotomane deoarece reprezentau o sansa importanta pentru apararea sau redobandirea independentei in fata Imperiului Otoman. De exemplu, Mircea cel Batran, voievodul Tarii Romanesti, a participat in 1396 la cruciada antiotomana organizata de Sigismunde de Luxembourg, regele Ungariei. Fortele crestine au fost invinse de otomani la Nicopole, dar ideea cruciadei antiotomane a ramas valabila pentru monarhii crestini din sud-estul Europei.
In concluzie, conflictele militare la care au participat voievozii romani in Evul mediu au avut drept obiectiv obtinerea independentei sau redobandirea ei in fata Imperiului Otoman. Aceasta lupta pentru independenta a fost sprijinita de statele crestine coalizate in cruciade antiotomane. Astfel, actiunile militare la care au participat domnitorii romani in Evul Mediu se inscriu in relatiile internationale din sud-estul Europei.
@mistiquebest
Statutul politico-juridic international al Tarilor Romane in sec. XIV – XVIII
Colegiul National Ion Luca Caragiale
Prof : Draguseanu Adrian
I. Statutul politico-juridic international al Tarilor Romane in sec. XIV – XVIII
Statutul a fost influentat de:
1. Prezenta unor state puternice in vecinatatea Tarilor Romane (Ungaria, Polonia, Imperiul Otoman, Rusia, Austria)
2. Raportul de forte din relatiile internationale din spatiul Europei de sud-est; in consecinta, Tarile Romane au trecut prin doua etape al statutului lor international
Prima etapa: state independente, din sec XIV pana la mijlocul sec al XV-lea
A doua etapa: state autonome aflate sub suzeranitatea otomata
Primele tratate de recunoastere a suzeranitatii otomane au fost semnate de Mircea cel Batran, domn al Tarii Romanesti (1417) si Petru Aron, domnul Moldovei (1456). Aceste tratate au fost denumite capitulatii in traditia istorica, ele avand semnificatia rascumpararii pacii de catre domnii romani fata de sultanii otomani.
Prin aceste tratate, domnii romani aveau obligatii materiale (tributul annual, darurile – peschesuri, ajutoare materiale pentru armatele otomane) si obligatii morale (ca vasali ai sultanului, domnii romani respectau politica externa otomana). In schimb, Imperiul Otoman se angaja sa nu atace teritoriul romanesc, ci din contra sa-l protejeze, sa nu intervina in politica interna si sa nu desemneze voievozi. Suzeranitatea otomana asupra Tarilor Romane a avut doua grade de intensitate.
Intre sec. XV – XVII, Tarile Romane si-au pastrat o autonomie completa, iar unii voievozi au reusit pentru o perioada de timp sa recastige independenta prin declansarea unui razboi antiotoman. In sec XVIII, Tarile Romane si-au pierdut multe dintre drepturile de autonomie prin instaurarea de catre otomani a domniilor fanariote; tara nu mai alegea domn, nu mai avea armata proprie, comert liber sau politica externa.
II. Actiuni diplomatice ale domnitorilor romani
Relatiile externe ale domnitorilor romani au fost influentate de statutul politico-juridic si de interesele domnilor de a incheia aliante cu marile puteri crestine vecine
Evul Mediu:
1. Tratatul de la Brasov din martie 1395 dintre Mircea cel Batran, voievodul Tarii Romanesti si Sigismund de Luxembourg, rege al Ungariei si imparat romano-german
Scop:
Incheierea unei aliante antiotomane intre cele doua state (Tara Romaneasca si Ungaria). A fost primul tratat intre doua state crestine din sud-estul Europei care si-a propus lupta comuna contra otomanilor.
Continut:
Mircea cel Batran accepta statutul de vasal al regelui Sigismund, in schimb regele Ungariei recunoaste dreptul lui Mircea cel Batran de a stapani doua teritorii ce au apartinut candva coroanei maghiare: Banatul de Severin si Ducatul de Fagaras. Aceste teritorii au acum statutul de feude acordate lui Mircea. Cei doi monarhi isi promit ajutor reciproc impotriva otomanilor.
Consecinte:
- In primavara lui 1395, armatele otomane au atacat Tara Romaneasca, iar Mircea reuseste sa le invinga si datorita voievodului Transilvaniei.
- In 1396, Sigismund de Luxembourg a organizat o cruciada antiotomana la care participa si Mircea cel Batran in fruntea armatei Tarii Romanesti. Expeditia crestina a fost un esec, iar armatele aliate au fost invinse de catre ostile otomane la Nicopole.
2. Tratatul de la Iasi din iulie 1475 dintre Stefan cel Mare, domnul Moldovei si Matei Corvin, regel Ungariei
Scop:
Incheierea unei aliante intre cele doua state, Moldova si Ungaria, iar alt scop este reluarea relatiilor diplomatice dintre cei doi monarhi dupa o perioada de conflict (Stefan l-a invins pe Matei Corvin la batalia de la Baia din 1468).
Continut:
Stefan cel Mare devine vasalul lui Matei Corvin si primeste ca feuda o cetate in Transilvania. Cei doi monarhi isi promit ajutor contra otomanilor, iar comertul intre cele doua state a fost stimulat prin acordarea unei libertati totale de a-si vinde produsele negustorilor dintre cele doua state.
Consecinte:
In vara anului 1476, armatele otomane au atacat Moldova. Stefan a pierdut batalia de la Valea Alba, dar a reusit sa provoace retragerea ostilor otomane si datorita ajutorului militar primit din Transilvani.
3. Tratatul de la Roman din aprilie 1411 dintre Alexandru cel Bun, domnul Moldovei si Vladislav al II-lea Regele Poloniei
Scop: 1. Reinnoirea aliantei dintre cei doi monarhi pe baza reafirmarii statutului de vasal al lui Alexandru cel Bun fata de Vladislav al II-lea (primul tratat dintre Alexandru cel Bun si Vladislav al II-lea a fost incheiat in anul 1402)
Continut: 1. Alexandru cel Bun se recunoaste vasal al regelui Poloniei Vladislav al II-lea 2. Cei doi monarhi isi promit ajutor militar si politic impotriva Ungariei (inamicul comun), cat si impotriva “tuturor vrajmasilor”
Consecinte: In 1422 Alexandru cel Bun a trimis o oaste moldoveneasca in ajutorul regelui Vladislav al II-lea care era in razboi cu cavalerii teutoni. Batalia de la Marienburg a fost castigata de catre armatele aliate ale Poloniei si Moldovei
4. Tratatul de la Harlau (iulie 1499) dintre Stefan cel Mare, domnul Moldovei si Ioan Albert, regele Poloniei
Scop: 1. Incheierea pacii intre cele doua state (Moldova si Polonia) dupa 2 ani de conflict (momentul culminant al conflictului l-a reprezentat intrarea trupelor poloneze conduse de Iona Albert in Moldova in 1497; expeditia poloneza s-a incheiat cu victoria lui Stefan cel Mare in Batalia de la Codrii Cosminului) 2 . Incheierea unei aliante intre cei doi monarhi pentru o apararare comuna in viitor.
Continut:
1. Ioan Albert promite ca va da uitarii toate relele facute de Stefan Poloniei in cei doi ani de razboi
2. Stefan cel Mare se angajeaza la randul sau sa respecte “o pace vesnica” in relatia cu Polonia
3. Cei doi monarhi isi promit ajutor militar si politic impotriva tuturor inamicilor si in mod special impotriva Imperiului Otoman (inamicul comun)
4. Negustorii moldoveni si polonezi vor fi protejati de cei doi monarhi atunci cand fac comert in cele doua state aliate
5. Statutul de vasal al lui Stefan fata de regii Poloniei a incetat deoarece in acest tratat Stefan este egalul regelui Poloniei Ioan Albert
Consecinte: In 1500 – 1501 Stefan a incercat sa recucereasca cetatile Chilia, pe Dunare si cetatea Alba (la Marea Negra). Aceste puncte strategice au fost cucerite de otomani cu aproximativ 15 ani in urma. Incercarea lui Stefan s-a bazat pe ajutorul militar al Poloniei. In ciudat primirii unui ajutor militar de la regele Ioan Albert, Stefan a esuat in incercarea sa de a elibera cele doua cetati de sub stapanirea otomanilor.
Inceputurile modernitatii (sec. XVI – XVIII)
A. Tratatul de la Targoviste din mai 1598 dintre Mihai Viteazul si Rudolf al II-lea, imparatul Austriei
Scop:
Refacerea aliantei antiotomane Liga Sfanta dupa iesirea din ea a Transilvaniei si a Moldovei; Alianta avea drept obiectiv lupta anitotomana, creata de Rudolf al II-lea si reunea cateva ducate italiene si cele trei state din spatiul romanesc.
Tratatul isi propune mentinerea Tarii Romanesti in alianta antiotomana; practic Mihai Viteazul devine acum cel mai important luptator antiotoman din Liga Sfanta.
Continut:
Mihai Viteazul se recunoaste drept supus al lui Rudolf, iar imparatul Austriei ii promite bani pentru plata a 10.000 de mercenari in lupta antiotomana. Cei doi monarhi isi promit totodata ajutor reciproc in conflictele cu otomanii. Rudolf al II-lea se angajeaza sa nu recunoasca alti domni in afara de Mihai Viteazul, fiul acestuia Petru si urmasii lor (este recunoscuta dinastia)
Consecinte:
- In 1599 si 1600, Mihai a cucerit Transilvania si Moldova si astfel, le-a readus in alianta antiotomana. Imparatul Rudolf a recunoscut stapanirea lui Mihai asupra celorlalte doua state din spatiul romanesc (implicit a recunoscut unirea din 1600)
- In toamna anului 1600, Mihai a pierdut stapanirea asupra celor trei state din spatiul romanesc fiind invins de armatele maghiare, moldovene si poloneze. In baza tratatului din 1598 s-a refugiat la curtea lui Rudolf si a solicitat ajutor pentru a-si recupera teritoriile. Imparatul Austriei ii ofera bani pentru angajarea unei armate de mercenari si pe generalul Basta in fruntea unui corp de oastea austriaca, ca aliat, in campania din Tarile Romane. In 1601, dupa o prima victorie impotriva lui Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, este asasinat la ordinele lui Basta pe Campia Turzii.
B. Tratatul de la Lutk din aprilie 1711 dintre Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei si Petru cel Mare, tarul Rusiei.
Scop:
Incheierea unei aliante antiotomane intre cele doua state, Moldova si Rusia
Continut:
Tarul Petru cel Mare ia sub protectie Moldova care devine astfel aliata Rusiei in razboiul antiotoman. Cei doi monarhi au statut egal in tratat. In plus, Petru cel Mare se angajeaza sa recunoasca la conducerea Moldovei numai dinastia creata de Cantemir. Acesta primeste de la tar un domeniu in regiunea Moscovei cu scopul de a-i fi loc de refugiu lui si familiei sale in cazul in care razboiul antiotoman va esua.
Consecinte:
In vara anului 1711, armatele rusesti au intrat in Moldova, Tarul proclamand eliberarea Moldovei de sub stapanirea otomana. Cantemir si armata moldoveana s-au alaturat trupelor rusesti; fortele aliate au pornit spre Dunare. Cele doua armate au fost incercuite de otomani la Stanilesti pe Prut. Razboiul a fost pierdut de catre fortele crstine, iar Cantemir s-a refugiat in Rusia.
III. Conflicte militare (lupte) la care au participat romani
Evul Mediu
1. Batalia de la Posada din octombrie 1330 dintre Basarab I, voievodul Tarii Romanesti si Carol Robert de Anjou, regele Ungariei
Motivul:
Realizarea statului muntean unificat de catre Basarab I a presupus includerea Banatului de Severin sub autoritatea voievodului Tarii Romanesti. Din sec. XVI, Banatul de Severin era un teritoriu aflat sub autoritatea regelui Ungariei, de aceea, din 1330, Carol Robert a organizat o expeditie in Tara Romaneasca cu scopul de a-l inlocui pe Basarab cu un nobil maghiar.
Desfasurare:
Armatele maghiare si cele transilvanene au reocupat Banatul de Severin. In acest moment, Basarab cere pacea oferind regelui maghiar 7000 de marci de argint si angajandu-se sa nu mai atace Banatul de Severin. Carol Robert a refuzat oferta voievodului muntean, iar armatele maghiare s-au indreptat catre Arges. Pe drumul de intoarcere al ostilor maghiare in Transilvania, Basarab a organizat o ambuscada intr-un defileu din Muntii Fagaras (termenul din cronici “posada” defineste un defileu, locul bataliei ramanad necunoscut). Dupa patru zile de lupta, victoria a fost obtinuta de armatele romane.
Consecinte:
1. Basarab a reusit sa apere independenta statului muntean in fata pretentiilor de suzeranitate a regelui Ungariei.
2. In 1368, regele Ungariei, Ludovic, a incercat din nou sa cucereasca Tara Romaneasca, dar armatele sale au fost invinse pe Ialomita de ostile romanesti conduse de Vladislav Vlaicu.
2. Batalia de la Vaslui din ianuarie 1475 dintre Stefan cel Mare, voievodul Moldovei si Soliman pasa, comandantul trupelor otomane din Europa
Motivul:
Moldova a acceptat suzeranitatea otomana si plata tributului cu un an inainte de inscaunarea lui Stefan cel Mare. Stefan a continuat sa plateasca tribut vreme de 13 ani, pana in 1470. Acum, el a considerat ca va reusi sa scaota Moldova de sub suzeranitate otomana cu ajutorul marilor puteri crestine (Polonia si Ungaria). In iarna anului 1474-1475, armatele otomane au pregatit o expeditie in Moldova cu scopul de a-l inlocui pe Stefan cu un domn ce accepta reluarea platii tributului.
Desfasurare:
Armatele otomane au trecut Dunarea, iar voievodul Tarii Romanesti s-a alaturat ostilor lui Soliman pasa in expeditia contra Moldovei. Stefan a aplicat strategia razboiului de hartuire: a distrus rsursele din drumul ostilor inamice (pamant parjolit etc.) si a atras armatele otomane intr-un loc favorabil ostilor moldovene, inferioare numeric (strategia ambuscadei). Acest loc favorabil a fost ales de Stefan din apropierea Vasluiului intr-o zona mlastinoasa inconjurata de dealuri impadurite. Armata otomana a putut fi atrasa in mlastina ca intr-o capcana si datorita unei ceti dense. Victoria a fost clar obtinuta de armatele Moldovei, otomanii retragandu-se la sud de Dunare.
Consecinte:
1. Stefan cel Mare redobandeste independenta Moldovei fata de Imperiul Otoman (Stefan va accepta din nou suzeranitatea si plata tributului spre sfarsitul domniei in 1496)
2. Stefan va initia o ampla actiune diplomatica in incercarea de a gasi aliati pentru viitorul atac din partea otomanilor; singura tara europeana care a raspuns favorabil a fost Ungaria, cu care Stefan va incheia un tratat in 1475.
3. Batalia de la Rovine din octombrie 1394/mai 1395 dintre Mircea cel Batran, voievodul Tarii Romanesti si Baiazid, sultanul Imperiului Otoman
Motivul:
Expansiunea Imperiului Otoman in Peninsula Balcanica a avut un nou moment favorabil in 1389 atunci cand sultanul a cucerit cnezatul Serbiei. Astfel, stapanirea otomana a ajuns la frontiera cu lumea romaneasca, la Dunare. In anii urmatori, trupele otomane au facut expeditii de jaf in Tara Romaneasca, iar drept raspuns, in iarna anului 1392 – 1393, Mircea cel Batran a atacat garnizoanele de la sudul Dunarii (din provincia Bulgaria). Prin urmare, expeditia militara a sultanului Baiazid in Tara Romaneasca a avut drept obiectiv transformarea Tarii Romanesti in provincie otomana.
Desfasurare:
Armatele otomane au trecut Dunarea prin spatiul dintre Giurgiu si Turnu, de aici sultanul a ordonat inaintarea catre capitala, Arges. Mircea cel Batran a aplicat tactica razboiului de hartuire, batalia decisiva s-a desfasurat intr-un loc pregatit dinainte de Mircea cel Batran, intr-un spatiu natural favorabil (mlastina, dealuri impadurite) unde ostasii munteni au sapat santuri adanci cu pari ascutiti la fund care aveau rolul de a opri inaintarea cavaleriei inamice; aceste santuri sunt denumite rovine in cronici. Victoria a fost obtinuta de Mircea cel Batran. Armata Tarii Romanesti a fost ajutata de o oaste transilvaneana condusa de voievodul Stibor.
Consecinte:
1. Mircea cel Batran a aparat independenta Tarii Romanesti, evitand transformarea statului roman in pasalac.
2. Pentru a preintampina atacurile otomane, Mircea a participat in fruntea armatei Tarii Romanesti la actiunea cruciata organizata de Sigismund de Luxembourg, regele Ungariei in 1396 la Nicopole.
Inceputurile modernitatii (sec. XVI – XVIII)
1. Batalia de la Calugareni din august 1595 dintre Mihai Viteazul, domnitorul Tarii Romanesti si Sinan Pasa, comandantul trupelor otomane
Motivul:
Mihai Viteazul a refuzat sa mai accepte suzeranitatea sultanului si plata tributului. In 1594, armatele muntene au atacat garnizoanele otomane de pe malul stang al Dunarii (raialele: Turnu, Giurgiu si Braila). Prin aceasta actiune, Mihai a provocat reactia otmana din 1595. In acelasi timp, Mihai a obtinut dreptul de a fi primit in alianta antiotomana Liga Sfanta (alianta coordonata de Austria si din care mai faceau parte Transilvania si Moldova).
Desfasurare:
Armatele otomane au trecut Dunarea pe la Giurgiu cu obiectivul de a cuceri capitala Tarii Romanesti, Targoviste. Mihai a pregatiti confruntarea decisiva cu armata otomana intr-un loc familiar, in apropiere de Calugareni (mlastina creata de raul Neajlov, un pod in jurul caruia se va desfasura toata batalia si dealuri impadurite in jur). Lupta a fost castigata de armata Tarii Romanesti, dar trupele otomane s-au regrupat primind ajutoare de la sudul Dunarii. In aceste conditii, Mihai a fost obligat sa se retraga pe Valea Dambovitei, spre pasul Rucar Bran in asteptarea aliatului sau, principele Transilvaniei, Sigismund Bathory. Intre timp, insa ostile lui Sinan pasa au ocupat Bucurestiul si Targovistele. In septembrie 1595 armatele aliate ale lui Mihai si Sigismund au alungat ostile din Tara Romaneasca.
Consecinte:
1. Mihai Viteazul a redobandit independenta Tarii Romanesti in fata Imperiul Otoman.
2. Mihai Viteazul si-a confirmat statutul de membru important in alianta antiotomana, Liga Sfanta.
2. Batalia de la Stanilesti din iulie 1711 dintre voievodul Moldovei Dimitrie Cantemir in alianta cu tarul Rusiei, Petru cel Mare, impotriva armatelor otomane conduse de marele vizir Hasan pasa.
Motivul:
Dimitrie Cantemir a incheiat o alianta antiotomana cu Petru cel Mare in aprilie 1711. Domnul Moldovei a proclamat astfel iesirea tarii de sub suzeranitate otomana si incetarea platii tributului in baza tratatului moldo-rus. Petru cel Mare a declansat un razboi antiotoman cu scopul de a elibera atat Moldova cat si teritoriile crestine din Peninsula Balcanica de sub stapanirea sultanului.
Desfasurare:
Armatele moldovene si rusesti au aplicat o tactica ofensiva: o parte a inaintat pe Valea Siretului spre Dunare si a atacat cetatea Braila. Grosul trupelor a coborat pe Valea Prutului si a fost intampinat de ostile otomane langa localitatea Stanilesti. Armatele aliate au fost inconjurate de otomani pe un deal. Fara apa si alimente trupele crestine au cerut pacea. Victoria a fost obtinuta astfel de catre otomani.
Consecinte:
1. Sultanul va numi de acum inainte la conducerea Moldovei domni fanarioti.
2. Cantemir impreuna cu familia si apropiatii s-au refugiat in Rusia.
@ mistiguebest
1. Chestiunea orientala si principatele romane in perioada 1853 – 1856 2. Obtinerea indep ro in contextul “Crizei orientale” (1876 – 1878 ) 3. Aderarea ro la tripla alianta (1883) 4. Romania si “Razboaiele balcanice” (1912 – 1913 )
Colegiul National Ion Luca Caragiale
Prof: Adrian Dragusanu
Lectia 1: Spatiul romanesc si criza orientala in perioada 1853 – 1914
I. Chestiunea orientala si principatele romane in perioada 1853 – 1856
II. Obtinerea indep ro in contextul “Crizei orientale” (1876 – 1878 )
III. Aderarea Romaniei la Tripla Alianta (1883)
IV. Romania si “Razboaiele balcanice” (1912 – 1913 )
I. Chestiunea orientala si principatele romane in perioada 1853 – 1856
Chestiunea orientala denumeste starea de conflict din europa de sud-est din perioada 1683 – 1914 dintre Imperiul Otoman si doua mari puteri crestine (Austria + Rusia)
- Este o continuare a conflictului din ep medievala si de la inceputurile modernitatii care a opus imp ot statelor crestine.
- In chestiunea orientala imp ot a trecut la o pol de defensiva in fata presiunii permanente din partea au si rusiei.
- Miza a reprezentat-o provinciile ot din europa pe care rusia si austria doreau sa le anexeze imperiilor lor
- In chestiunea orientala a existat si o a treia categorie de interese rep de natiunile aflate sub dom ot. Acest al 3lea actor avea drept scop obt indp natiunilor supuse si de aceea a intrat in conflict uneori atat cu imp ot cat si cu rusia si austria. Principatele ro au sustinut interesele natiunilor supuse imp ot printr-un efort diplomatic pe langa rusia si austria.
- In 1853 s-a declansat un nou razboi intre rusia si imp ot. Pt prima si ultima data in chestiunea orientala marile puteri europene s-au aliat cu ot imp unui stat crestin, rusia. Astfel, razboiul devine european, cele doua tabere fiind imp ot + aliatii (austria, franta, mb, prusia, sardinia) impotriva rusiei
- Fortele occidentale impreuna cu armata ot au debarcat in Peninsula Crimeea. Razboiul s-a concentrat aici pt perioada 1854-1856, de aceea s-a numit razboiul din Crimeea sau razb Crimeei.
- Razoiul a fost castigat de catre fortele aliate, iar negocierile de pace s-au purtat la Paris in 1856. La acest congres de pace au fost respectate 2 principii fund:
1. Slabirea influentei Rusiei in Europa de s-e (mai ales in pen. balcanica)
2. Stabilirea unui echilibru intre statele castigatoare.
- La congresul de pace, a fost luata in discutie si problema principatelor romane ca o solutie pentru indeplinirea celor 2 principii. Principatele ro aveau in chestiunea orientala o pozitie strategica f importanta deoarece se aflau la intersectia frontierelor si a zonelor de influenta ale celor 3 imperii: Imp Otoman, Imp Habsburgic si Rusia
- Tratatul de Pace de la Paris 1856 are prevederi pt principatele romane care au fost in acord cu principiile congresului de pace dar si cu interesele miscarii nationale romanesti:
1. Statutul politico-juridic international al principatelor a fost modificat prin introducerea protectoratului colectiv al marilor puteri europene, in locul protectoratului unic al Rusiei (austria, franta, mb, prusia, sardinia + rusia); principatele ramaneau sub suzeranitatea imp ot
2. Moldova primeste de la rusia zona de sud a Basarabiei (3 judete) astfel incat Rusia sa piarda iesirea la dunare
3. Ideea unirii principatelor intr-un stat a fost acceptata de marile puteri, dar amanata pana dupa primirea rezultatului consultarii societatii romanesti prin adunarile ad-hoc.
II. Obtinerea indep ro in contextul “Crizei orientale” (1876 – 1878 )
– In 1876 s-a declansat o noua etapa in chestiunea orientala prin izbucnirea unei revolte antiotomane in serbia si bulgaria. Aceasta revolta a fost sprijinita de rusia care dorea sa aiba un pretext (apararea crestinilor slavi si ortodocsi ) pt declansarea unui nou razboi impotriva imp ot
- Aceasta noua etapa din chestiunea orientala era clar ca va duce la declansarea unui razboi intre rusia si imp ot. In aceste conditii clasa politica din romania a dorit sa foloseasca momentul favorabil pt obt independentei de stat (era clar pentru oricine ca romania nu va reusi sa castige singura un razboi impotriva imp ot si ca ot nu ne vor ceda independeta pe cale pasnica)
- In consecinta o delegatie a romaniei condusa de I. C. Bratianu si ministrul de externe Kogalniceanu s-a intalnit cu tarul Alexandru al 2-lea in rusia in toamna anului 1876. Negocierile romano-ruse n-au dus la niciun rezultat deoarece rusia a refuzat sa accepte implicarea romaniei in viitorul razboi (deoarece tarul urmarea recuperarea celor 3 judete din sudul basarabiei).
- In primavara anului 1877 trupele rusesti s-au organizat pt razboi pe frontiera de la Prut. Problema cea mai importanta pentru Rusia era acum trecerea prin Romania pentru a incepe razboiul la sudul Dunarii contra otomanilor. Considerarea Romaniei drept parte a imp ot si intrarea trupelor rusesti fara un acord cu guvernul de la Bucuresti ar fi putut declansa reactia antirusa a celorlalte puteri garante ale romaniei
- Deoarece nu doreau sa ajunga intr-o situatie defavorabila ca in 1853-1854 Rusia a trimis un reprezentant la bucuresti in martie 1877 pt a negocia cu guvernul roman o conventie care sa permita trecerea trupelor rusesti prin romania spre dunare.
- Conventia romano-rusa nu prevedea statutul de aliata pt romania cu rusia in razboi, dar permisiunea acordata armatelor rusesti de a traversa teritoriul national situa romania de partea rusiei in razboiul cu imp ot.
- In consecinta, autoritatile otomane au considerat romania stat inamic si au ordonat bombardarea instalatiilor portuare ro de la Dunare, artileria romaneasca a raspuns bombardand porturile de pe malul bulgaresc
- Luand act de razboiul de la Dunare dintre romania si imp ot la 9 mai 1877, min de externe Kogalniceanu a tinut un discurs in Parlament in care a afirmat statutul de independenta al romaniei iar Parlamentul a adoptat in aceeasi zi o declaratie de independenta. Rusia a recunoscut imediat independenta romaniei, iar celelalte mari puteri europene au amanat luarea unei atitudini fata de independenta romaniei pana dupa incheierea razboiului ruso-otoman
- Armatele rusesti au trecut dunarea si s-au lovit de o rezistenta remarcabila a trupelor otomane conduse de generalul Ozman pasa in regiunea Plevna (zona de nord-vest a Bulgariei). Primele doua asalturi otomane asupra zonei fortificate de la Plevna au esuat, ceea ce l-a determinat pe marele duce Nicolae, comandantul trupelor rusesti din Balcani sa-i trimita printului Carol, in iulie 1877, o telegrama prin care solicita un ajutor militar imediat din partea armatei romane.
- Parlamentul a votat intrarea armatei romane in razboi, iar printul Carol a condus in mod direct campania militara de la sudul dunarii. Armata romana s-a alaturat trupelor rusesti la Plevna. Asaltul comun de la sf lunii august a fost din nou un esec, prin urmare comandamentul ruso-roman a hotarat aplicarea tacticii asediului. Dupa doua luni de asediu armatele otomane de la Plevna au capitulat.
- Razboiul a mai continuat pana in ianuarie 1878 cand imp ot. a cerut pacea
- Rusia a fost de acord cu incetarea ostilitatilor chiar daca nu ajunsese la Istanbul (zona strategica a stramtorilor Bosfor – Dardanele)
- Primele negocieri de pace s-au purtat numai intre rusia si imp ot, iar reprez romaniei a avut statutul de observator. Tratatul incheiat acum la San Stefano, nu a fost aplicat deoarece negocierile de pace au fost reluate la Berlin in vara anului 1878
- Tratatul de pace de la Berlin prevedea pentru romania:
1. Recunoasterea independentei de stat in baza unor conditii (de ex. Modificarea art. 7 din constitutie astfel incat si locuitorii necrestini sa primeasca cetatenie)
2. Cedarea sudului basarabiei catre rusia in schimbul Dobrogei pe care rusia o primea de la imp ot drept despagubire de razboi.
III. Aderarea ro la tripla alianta (1883)
- Dupa obtinerea independentei romania s-a aflat intr-o situatie dificila in relatiile internationale deoarece nu mai beneficia de garantii de securitate din partea marilor puteri. In plus, Romania se afla intr-o stare de relatii diplomatice neutre cu Rusia din cauza problemei teritoriale ale celor trei judete din sudul Basarabiei.
- In aceste conditii regele Carol I si premierul I. C. Bratianu s-au orientat catre alianta formata in 1882 de Germania + Austro-Ungaria + Italia (Tripla alianta = puterile centrale)
- In 1883, Romania a fost primita in Tripla Alianta ca membru cu drepturi depline
- Tratatul de aderare a Romaniei la Tripla Alianta a fost tinut secret la cererea regelui carol I din cauza implicatiilor negative asupra relatiei guvernului de la Bucuresti cu miscarea nationala a romanilor din Transilvania, Banat si Bucovina.
IV. Romania si “Razboaiele balcanice” (1912 – 1913 )
- Razboaiele balcanice au fost o noua etapa in chestiunea orientala. De data aceasta, conflictul a fost intre statele crestine din balcani si imp ot (fara implicarea austro-ungariei sau rusiei)
- Primul razboi balcanic (1912) a avut drept miza cucerirea de catre statele aliate (Grecia + Serbia + Bulgaria) a doua provincii otomane din Balcani (Tracia + Rumelia). Razboiul a fost castigat de aliati, iar negocierile de pace s-au purtat la Londra. Dupa incheierea tratatului de pace intre aliati a aparut o stare de conflict provocata de faptul ca bulgaria era acuzata ca a luat teritorii prea importante .
- Al doilea razboi balcanic (19130) a fost declansat de Grecia si Serbia care au atacat Bulgaria. Dorind sa recupereze o parte din teritoriile pierdute cu un an inainte imperiul otoman a intrat si el in razboi impotriva Bulgariei. La randul sau, Romania a declarat razboi Bulgariei deoarece dorea sa-si consolideze statutul de putere regionala in Balcani. Atacata de la toate frontierele, Bulgaria a cerut pace. Negocierile s-au desfasurat la bucuresti, iar tratatul semnat aici in 1913 prevedea reducerea teritoriala a Bulgariei prin cedarea unei parti a Traciei catre Serbia, a iesirii la Marea Egee catre Grecia si a unei parti a Rumeliei catre Imperiul Otoman. Romania a luat si ea un teritoriu din Bulgaria (Cadrilaterul).
Lectia 2 : Politica externa a Romaniei in perioada 1918 – 1948
I. Statutul international al Romaniei in perioada interbelica (1918 – 1939 )
II. Actiuni de politica externa ale Romaniei in perioada 1918 – 1939
III. Politica externa a Romaniei in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial (1939 – 1945)
IV. Statutul politico-juridic international al Romaniei din Tratatul de Pace de la Paris (1947)
I. Statutul international al Romaniei in perioada interbelica (1918 – 1939 )
- La sfarsitul Primului Razboi Mondial Romania s-a aflat in tabara invingatoare – Antanta.
- In conformitate cu acest statut de tara invingatoare Romania a participat la Conferinta de Pace de la Paris (1919 – 1920 )
- Obiectivele Romaniei la Conferinta de Pace au fost:
1. Obtinerea recunoasterii internationale a Marii Uniri din 1918
2. Consolidarea statutului de putere regionala in Europa de sud-est
- Tratatele de pace semnate in cadrul Conferintei de la Paris au implinit obiectivele de politica externa ale romanilor.
II. Actiuni de politica externa ale Romaniei in perioada 1918 – 1939
- Politica externa a Romaniei in perioada interbelica a urmarit obiective nationale care erau in acord cu principiile noii ordini mondiale impusa dupa 1918 de catre puterile invingatoare in razboi (Antanta)
- In consecinta Romania a sustinut in relatiile internationale aceleasi principii pe care le sprijineau marile puteri europene, Franta si Marea Britanie, dar si statele mai mici din Europa, care s-au aflat in razboi in tabara Antantei ( Serbia, Grecia)
- Aceste principii erau:
1. Respectarea ordinii internationale existente (de fapt, ordinea stabilita de Conferinta de Pace de la Paris)
2. Mentinerea pacii si preintampinarea declansarii unui nou razboi in Europa
- Obiectivele de politica externa pe care le sustinea Romania erau combatute de catre grupul statelor revizioniste: tari invinse in razboi (Germania, Ungaria, Bulgaria), tari invingatoare nemultumite de prevederile pacii (Italia, Japonia) si tari care nu au participat la conferinta de pace din motive ideologice (Uniunea Sovietica)
- In perioada interbelica Romania s-a situat de partea statelor care sustineau ordinea si pacea internationala si impotriva celor care promovau revizionismul
Exemple de actiuni de politica externa ale Romaniei din perioada 1918 – 1939:
1. Actiuni desfasurate in cadrul Societatii Natiunilor (Liga Natiunilor):
- Romania a fost fondatoare a societatii natiunilor deoarece a semnat Tratatul de Pace de la Versailles.
- In cadrul societatii natiunilor Romania a fost apreciata ca o tara cu o politica externa dedicata pacii si respectarii tratatelor de pace. De aceea in anii ’30, reprezentantul Romaniei, Nicolae Titulescu a fost ales drept presedinte al Adunarii Generale a Societatii Natiunilor doi ani la rand.
- In anii ’30 Societatea Natiunilor a organizat conferinte internationale dedicate rezolvarii a doua probleme: dezarmarea generala si definirea agresorului in dreptul international. Ambele probleme au fost ridicate in ideea consolidarii pacii. Romania a participat la dezbaterile organizate pentru ambele probleme semnand acordurile finale.
2. Incheierea unor tratate bilaterale cu scopul consolidarii garantiilor de securitate ale statului Roman. De exemplu, in 1926, Romania a semnat asemenea tratate cu Franta, Marea Britania, Italia si Polonia. Tratatele prevedeau o sustinere reciproca in relatiile internationale, dar si un ajutor politic si chiar militar in cazul unor acte agresive la adresa tarilor semnatare.
3. Realizarea unor aliante regionale de securitate, indreptate impotriva tendintelor revizioniste. In aceste aliante au intrat state vecine cu Romania care se temeau de posibilele actiuni agresive ale unui stat din regiune. De exemplu, in 1921, la initiativa Romaniei a fost realizata Mica Antanta (Mica Intelegere) prin semnarea unui tratat intre Romania, Iugoslavia si Cehoslovacia. Alianta si-a propus sa descurajeaze politica agresiva si revizionista a Ungariei; in 1934 la initiativa Greciei a fost creata Intelegerea Balcanica (Antanta Balcanica) formata din Grecia, Romania, Iugoslavia si Turcia. Alianta si-a propus sa descurajeze actiunile revizioniste ale Bulgariei.
4. Participarea la initiative internationale dedicate consolidarii pacii:
- In 1927, Franta si Statele Unite ale Americii au lansat o declaratie prin care propuneau tuturor tarilor lumii sa semneze un acord de renuntare la razboi in relatiile internationale. Acest document s-a numit Pactul Briand-Kellog. Romania a participat la aceasta initiativa alaturi de alte 60 de tari din lume.
III. Politica externa a Romaniei in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial (1939 – 1945)
- In momentul declansarii celui De-al Doilea Razboi Mondial (sept. 1939) Romania si-a declarat neutralitatea fata de conflict.
- In realitate Romania era considerata de catre tarile din Axa si aliatii lor drept un stat inamic (deoarece sustinuse ordinea internationala impusa de puterile invingatoare dupa 1918).
- In perioada neutralitatii Romania a avut de suferit din cauza presiunilor statelor vecine revizioniste. Un factor extern defavorabil Romaniei a fost esecul aliantei franco-britanice in prima parte a razboiul (1939 – 1940 )
- Urmarind evolutia razboiului in Europa care era net favorabila Germaniei, regele Carol al II-lea a incercat o reorientare a politicii externe a Romaniei de la alianta traditionala cu Franta si Marea Britanie, catre o alianta noua cu Germania .
- Aceasta idee de a obtine garantii de securitate pentru Romania si de la Germani Nazista a fost promovata de regele Carol al II-lea inca din martie 1939, atunci cand a fost incheiat un tratat economic romano-german (acest tratat nu oferea protectia lui Hitler pentru Romania ci doar stabilea reguli reciproc avantajoase pentru comertul dintre cele doua state)
- In primavara anului 1940, la cererea expresa a lui Carol al II-lea, Hitler a raspuns ca va oferi garantii de securitate Romaniei numai dupa indeplinirea de catre autoritatile romane a trei conditii:
1. Renuntarea la alianta cu Franta si Marea Britanie
2. Rezolvarea cererilor teritoriale ale statelor vecine revizioniste (Uniunea Sovietica, Ungaria si Bulgaria; toate aceste state erau aliate ale Germaniei Naziste)
3. Aducerea la putere a Miscarii Legionare
- Aceste trei conditii au fost indeplinite in perioada iunie-septembrie 1940:
1. In iulie 1940, Romania a anuntat ca renunta la alianta cu Franta si Marea Britanie, si ca doreste sa se integreze in Axa.
2. In 26 si 28 iunie 1940, Uniunea Sovietica a trimis doua note ultimative Romaniei, prin care solicita cedarea imediata a Basarabiei si a nordului Bucovinei. Consiliul de Coroana convocat de Carol al II-lea a hotarat acceptarea cererilor sovieticilor. In august 1940, Ungaria a solicitat Romaniei deschiderea unor negocieri pentru cedarea Transilvaniei. Negocierile s-au incheiat fara rezultat deoarece cele doua delegatii sustineau solutii diferite: delegatia Romaniei a acceptat cedarea unui teritoriu al Transilvaniei catre Ungaria si a propus ca acesta sa fie la granita de Vest ce urma sa fie mutata mai in interiorul Romaniei, iar aici sa fie mutati toti maghiarii din Romania. Delegatia Ungariei nu a acceptat aceasta solutie pentru ca ea incalca principiile nationale maghiare: maghiarii din Transilvania erau parte a natiunii si ei nu trebuiau mutati din teritoriul lor in care traiau de aproape 1000 de ani, ci teritoriul trebuia unit cu Ungaria. In aceste conditii, Hitler si Mussolini au intervenit impunand o solutie care respecta principiile sustinute de Ungaria. Astfel, prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Romania a fost obligata sa cedeze partea de nord-vest a Transilvaniei catre Ungaria. In septembrie 1940 au avut loc negocieri intre reprezentanti ai guvernului roman si cei ai guvernului bulgar. Cele doua parti au ajuns la un acord prin care Romania a cedat Bulgariei zona de sud a Dobrogei (Cadrilaterul)
3. La inceputul lunii septembrie 1940, Miscarea Legionara a provocat un sir de tulburari politice in tara cerand in mod expres abdicarea regelui Carol al II-lea si transformarea tarii intr-un stat fascist. La 5 septembrie 1940 regele Carol al II-lea a abdicat, iar fiul sau Mihai a fost incoronat ca rege. Puterea in stat a preluat-o insa generalul Ion Antonescu, care guverna tara dintr-o functie nou creata, aceea de Conducator al Statului. Guvernul era format din sustinatori ai lui Antonescu, ofiteri de rang superior si legionari. La 6 septembrie 1940, Romania a fost declarata “Stat national legionar”.
- Dupa indeplinirea acestor conditii Hitler a fost de acord sa negocieze primirea Romaniei in alianta Axei. Acest lucru a fost realizat prin semnarea actului de aderare al Romaniei la Pactul Tripartit (Axa – Roma, Berlin, Tokyo) in noiembrie 1940.
- In baza statutului sau de aliata a Axei, Romania a iesit din starea de neutralitate in iunie 1941, atunci cand Germania a declansat razboiul impotriva Uniunii Sovietice. In acelasi moment, generalul Antonescu a dat ordin armatei romane sa atace Uniunea Sovietica pentru a elibera Basarabia si nordul Bucovinei.
- Statutul international al Romaniei s-a modificat din nou in august 1944. Acum regele Mihai si reprezentantii partidelor democratice au pus la cale inlaturarea de la putere a maresalului Antonescu si a regimului sau de dictatura militara. In aceasta actiune rolul cel mai important l-a avut regele Mihai si conducatorii armatei. La 23 august 1944, Antonescu si toti membrii guvernului sau au fost arestati in incinta Palatului regal, iar armata a trecut in intregime sub conducerea regelui si a generalilor sai. In declaratia din seara zilei de 23 august, regele Mihai a anuntat iesirea Romaniei din alianta Axei si dorinta Romaniei de a-si recupera nord-vestul Transilvaniei (aflat sub ocupatie maghiara si germana). Astfel, Romania a trecut in tabara Natiunilor Unite si vreme de 10 luni a dus razboi impotriva Germaniei si aliatilor sai.
- In mod oficial Romania a devenit parte a Natiunilor Unite in septembrie 1944, atunci cand a fost semnata la Moscova, Conventia de Armistitiu dintre Romania si U.R.S.S.
IV. Statutul politico-juridic international al Romaniei din Tratatul de Pace de la Paris (1947)
- La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Romania a facut parte din tabara invingatoare (Natiunile Unite)
- Conferinta de Pace de la Paris din 1946 – 1947 a fost dominata de vointa puterilor invingatoare: Uniunea Sovietica, SUA, Marea Britanie si Franta
- La Conferinta, sovieticii au insistat ca Romania sa primeasca statutul de tara invinsa deoarece ei doreau sa pastreze Basarabia si nordul Bucovinei (teritoriile puteau fi justificate de sovietici ca un fel de despagubire de razboi de la o tara invinsa)
- Tratatul de Pace de la Paris confirma statutul Romaniei de tara invinsa
- De asemenea, Basarabia si nordul Bucovinei au ramas sub stapanirea URSS
- Nord-vestul Transilvaniei a fost inapoiat Romaniei deoarece Conferinta de Pace a declarat nul si obtinut prin forta Dictatul de la Viena din 1940
- Sudul Dobrogei a ramas Bulgariei, sovieticii insistand pentru aceasta solutie
- Tratatul de pace a marcat in mod oficial intrarea Romaniei in sfera de influenta sovietica pentru ca trupele sovietice au capatat statutul de armate de ocupatie
@Mistiquebest
Regimul comunist in Romania (1948-1989)
Colegiul National Ion Luca Caragiale
Prof : Dragusanu Adrian
Regimul comunist in Romania
(1948-1989)
I. Contextul istoric al instaurarii regimului comunist in Romania (1944-1948)
Instaurarea regimului comunist a facut parte din procesul mai amplu de impunere al regimurilor comuniste de catre Uniunea Sovietica in Europa de Est dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Cauza fundamentala a comunizarii acestui spatiu romanesc si a Europei de Est dupa 1945 a fost intrarea acestui spatiu sub ocupatia militara directa a armatei sovietice . In Romania, armata sovietica a intrat mai intai ca armata inamica de ocupatie, iar dupa 23 august 1944, statutul lor s-a schimbat in armate aliate de ocupatie. In 1958 armatele sovietice s-au retras din Romania in urma unei intelegeri dintre Nichita Hrusciov si Gheorghiu Dej, seful comunistilor romani. Statutul international al Romaniei a fost stabilit prin Tratatul de Pace de la Paris din 1947 care confirma mentinerea Romaniei in sfera de influenta sovietica. Romania era considerata invinsa, iar trupele militare sovietice aveau misiunea de a impune prevederile tratatului.
Regimul comunist a fost impus in Romania de catre Uniunea Sovietica prin intermediul partidului comunist local. Acesta a luat nastere in 1921 prin desprinderea comunistilor din partidul socialist. In 1924 partidul comunist a fost interzis in Romania pentru ca a pus la cale o lovitura de stat in Basarabia. Prin actul din 23 august 1944 Regele Mihai I a inlaturat regimul de dictatura al Maresalului Antonescu si a proclamat revenirea Romaniei la democratie. Regele a fost sprijinit de armata si partidele democratice P.N.T., P.N.L. si P.S.D. Ca o consecinta a inlaturari guvernului din regimul Antonescu, Romania a iesit din alianta Axei si a continuat razboiul alaturi de Natiunile Unite. Prin proclamarea revenirii la democratie dupa 23 august 1944 partidul comunist a fost acceptat in viata publica din Romania.
Instaurarea comunismului in Romania s-a facut in patru etape:
1. Instaurarea primului guvern controlat de comunisti sub conducerea lui Petru Groza la 6 martie 1945. Regele Mihai a fost obligat de reprezentantii Uniunii Sovietice in Romania sa numeasca acest guvern condus de comunisti in locul guvernului condus de generalul Nicolae Radescu. Cel mai vehement reprezentant sovietic a fost Andrei Vasinski, adjunctul Ministrului de Externe, el l-a amenintat pe rege ca daca nu numeste un guvern procomunist, multi dintre tinerii arestati de armata sovietica intre noiembrie 1944 si februarie 1945 vor fi executati, astfel comunistii au luat sub control puterea executiva (guvernul).
2. Alegerile generale din noiembrie 1946 s-au desfasurat intr-un climat de teroare creat de fortele comuniste si aliatii lor. Comunistii stiau ca au putini simpatizanti si au recurs la intimidarea electoratului democratic pentru a nu se prezenta la vot. Au aplica si strategia falsificarii rezultatelor alegerilor la nivel central prin influenta directa a comisiei centrale. Prin urmare, aceasta a anuntat victoria aliantei comuniste (Blocul Partidelor Democratice cu peste 70% din voturi). In realitate alegerile au fost castigate de P.N.T. cu 78%. Aceste date au fost anuntate de liderii national taranisti in acelasi timp cu datele oficiale, ei folosind procesele verbale din sectiile de votare din tara. Astfel comunistii au luat sub autoritate puterea legislativa (parlamentul).
3. Distrugerea partidelor democratice (P.N.L., P.N.T. si P.S.D.). In 1947 a fost declansat un proces impotriva conducatorilor P.N.T.-ului (Iuliu Maniu, Ion Mihalache) sub acuzatia de tradare si complot impotriva ordinii de stat. De fapt, conducerea P.N.T. incercase sa trimita in afara granitelor tarii un grup de lideri cu scopul de a forma un guvern in exil. Despre aceasta incercare au aflat agentii Sigurantei, controlata de comunisti si grupul conducatorilor taranisti a fost arestat chiar langa avionul cu care urmau sa plece. In urma acestui proces, conducatorii comunisti au fost condamnati la ani grei de inchisoarea, iar partidul a fost desfiintat. Membrii si simpatizantii P.N.T. au fost persecutati si arestati de catre comunisti. Dupa desfiintarea P.N.T., conducatorii partidului national liberal au luat hotararea de a suspenda activitatea partidului pentru a nu expune pe membrii si simpatizantii liberali unor persecutari din partea autoritatilor comuniste. Cu toate acestea, toti liderii si membrii de frunte ai P.N.L. au fost arestati de catre regimul comunist. In 1948, comunistii au fuzionat cu o parte din P.S.D. (un grup minoritar care sustinea regimul comunist). In urma acestei fuziuni, comunistii au schimbat numele partidului in Partidul Muncitoresc Roman. Ceilalti lideri social democrati care aveau idei anticomuniste au fost arestati si condamnati la ani grei de inchisoare. Prin distrugerea partidelor democratice, comunistii au mai parcurs o etapa in instaurarea dictaturii deoarece de acum inainte nu mai exista niciun partid de opozitie (anticomunist).
4. La 30 decembrie 1947, autoritatea comunista, in frunte cu Gheorghiu Dej si Petru Groza l-au fortat pe regele Mihai I sa semneze un act de abdicare. Regele a fost amenintat cu moartea si santajat cu executarea unui numar mare de detinuti politici aflati in inchisori, arestati in perioada 1945-1946. Regelui i-a fost permisa plecarea sa impreuna cu mama sa si cativa apropiati. In aceeasi zi, autoritatatile comuniste au proclamat Republica Populara Romana. Astfel, comunistii au inlaturat ultima institutie care mai amintea de regimul democratic, monarhia, garantul constitutiei.
II. Caracteristicile regimului comunist din Romania
1. Regimul comunist din Romania a fost un regim de tip totalitar si in consecinta a avut toate trasaturile acestui tip de organizare politica si sociala: antidemocratic, anticapitalist, antimodern, bazat pe teroare, antiegalitarist si agresiv, cultul conducatorului.
2. In evolutia sa, regimul comunist din Romania a avut doua etape: etapa regimului stalinist si cea a celui national-comunist.
3. In Romania regimul comunist a fost o copie fidela a tipului de stat si societate din Uniunea Sovietica. In fapt, regimul comunist a realizat o sovietizare a intregii societati romanesti. In unele situatii era vorba de rusificare.
4. In toata perioada sa de existenta regimul comunist din Romania a fost subordonat Uniunii Sovietice. Intre 1945 si 1989 Romania s-a aflat la nivel international in sfera de influenta sovietica.
5. O caracteristica a fost si guvernarea prin teroare, institutiile de represiune au fost create dupa modelul celor sovietice: Securitatea (politia politica), militia (forta de impunere si aparare a ordinii publice), justitia (judecatorii si procurorii) si armata, lagarele de munca.
III. Etapa regimului stalinist al lui Gheorghe Gheorghiu Dej
Se caracterizeaza prin:
1. Aplicarea modelului sovietic – sovietizarea societatii, a economiei si a culturii pe principiul luptei de clasa, supravegherea institutiilor, nationalizarea si colectivizarea si un fenomen de rusificare, insemnand cultura rusa si limba rusa ca singura limba straina.
2. Subordonarea totala fata de Uniunea Sovietica realizata prin: consilierii sovietici prezenti in toate ministerele, armata rosie, sovietica de ocupatie, care devine armata aliata pana in 1958 cand s-au retras in urma unei intelegeri dintre Dej si Hrusciov si SOVROMURILE, societati mixte, romano-sovietice, prin care Romania era exploatata economic, desfiintate in 1955 si 1956, dupa ce datoria Romaniei a fost achitata.
3. Guvernarea prin teroare si institutii de represiune – securitatea(politia politica), militia (inlocuia politia), justitia si armata.
4. Lupta pentru putere la nivelul conducerii partidului. In 1948 are loc inlaturarea lui Lucretiu Patrascan, arestat pentru deviatie nationalista, era un intelectual de o alta statura morala eclipsandu-i pe ceilalti. In 1954 a fost judecat si condamnat la moarte pentru ca Dej se temea sa nu fie reabilitat si sa-l inclocuiasca. In 1952 este inlaturat cel mai puternic grup de rivail Ana Pauker, T. Georgescu si V. Luca, insa Pauker a fost scoasa din functie, nu si inchisa ca si ceilalti. In 1957 grupul lui Iosif Chisinevski si Miron Constantinescu este arestat.
5. Schimbarea atitudinii fata de Uniunea Sovietica dupa 1960 pentru a incerca o promovare a atitudinii de autonomie pentru egalitatea regimulrilor comuniste in lume. Declaratia P.M.R. din 1964 care enunta principiile egalitatii si de a-si urma propriul drum in formarea regimului comunist. Ceausescu va urma aceleasi principii.
Efecte:
1. Comunistii refuza planul Valev de integrare economica a lumii comuniste transfrontaliere.
2. Derusificarea culturii fiind introduse inca trei limbi straine (engleza, franceza si germana), iar Muzeul Romano-Rus este desfiintat.
IV. Etapa regimului national – comunist (1965-1989)
Este vorba de preluarea ideilor nationalismului etnic alaturi de cele ale stalinismului, numindu-se si nationa-comunism. Acestea sunt teoretic incompatibile, dar apar dupa 1953 atunci cand liderii comunisti doresc sa se indeparteze de U.R.S.S. punand accent pe nationalismul etnic pentru a-si capata autoritate proprie. Pe calea nationalissta au mers si regimurile care au pus bazele pe nationalismul etnic, acestea aducand si valorile nationaliste selectate in baza criteriilor comuniste. Aici intra ideea superioritatii natiunii/neamului romanesc, nu in formele extreme ale regimului nazist, fata de lumea occidentala si fata de minoritatile etnice luand forma curentului protocronist (superioritatea in decursul istoriei a lumii si culturii romanesti fata de lumea universala). Cultul personalitatii al lui Nicolae Ceausescu, de a aduna valorile romanesti in favoarea conditiilor el devenind un cumul al valorilor si culturii romanesti. Din punct de vedere politic avea scopul de a crea o simpatie populara benevola. Lupta pentru putere care a fost data de Ceausescu importanti de pe vremea lui Dej. Ceausescu a fost sef politic in armata, functie ce l-a propulsat in problema cadrelor partidului construindu-si o retea de sustinere. Dupa moartea lui Dej, Ceausescu a fost ales drept succesor, parand a fi cel mai usor de manipulat. Dupa ce a ajuns secretar general incepe sa limiteze mostenirile lui Dej, schimband numele partidului Partidul Comunist Roman si creand Republica Socialista Romania. Intre 1965 si 1974 inlatura majoritatea partizanilor lui Dej . In 1968, Ceausescu il scoate din functie pe rivalul sau Alexandru Draghici si il asasineaza pe Lucretiu Patrascan din ordinele lui Dej pentru ca era national-comunist. In perioada 1970-1971 ii elimina din functii pe Alexandru Barladeanu si Ion Iliescu. In 1974, ultimul lider important, Ion Gh. Maurer, este convins de Ceausescu sa se pensioneze, iar acum vechea garda a lui Dej ii este alaturi sau in misiuni diplomatice. Ceausescu revine la linia dura de control in numele adevaratei ideologii comuniste, stalinismul, in 1971. Incepe interdictia operelor de cultura din Occident, cenzura era facuta de Comitetul de Stat pentru Cultura. Ceausescu a inventat functia de Presedinte al Statului.
V. Asemanari si deosebiri ale regimului comunist in Romania
Asemanari:
- antidemocratia;
- guvernarea prin teroare;
- lupta pentru putere;
- stil de guvernare dictatorial, concentrarea puterii in mainile unui singur om.
Deosebiri:
- schimbarea atitudinii fata de U.R.S.S. vs aplicarea modelului sovietic;
- cultul conducatorului (in prima etapa Stalin, iar in a doua Ceausescu);
- politica fata de cultura nationala (in prima etapa reducerea prezentei valorilor culturii nationale si promovarea valorilor culturii ruse, iar in a doua etapa este promovata cultura romana, valorile luptei de clasa, accent pus pe specificul national si influenta culturii ruse este redusa).
Represiune si rezistenta in regimul comunist din Romania
(1948-1989)
I. Represiunea politica
A. Obiective
- se leaga de guvernarea prin teroare si reprezinta obtinerea supunerii fortate
B. Institutii
- Securitatea (politia politica, 1948), militia, armata, justitia
- existau ofiteri de securitate, numarul lor este greu de precizat nefiind cunoscut, care actionau pe principiul recrutarii de informatori, platiti, ocazionali sau constransi
C. Metode
- anchetarea, arestarea si judecarea-condamnarea(la o perioada de munca fortata, inchisoarea politica sau la moarte)
II. Rezistenta anticomunista
- formele sunt actiuni indreptate impotriva politicii regimului comunist
1. Rezistenta armata – 1944, organizata pe principiul grupului de partizani pana in 1958 :
- participa ofiteri si oameni cu pregatire militara, actionand in zonele muntoase sau in Delta Dunarii
- aveau obiectivul de a aminti de o rezistenta in ideea ca se va porni Al Treilea Razboi Mondial dus de Pactul nord-atlantic.
- 1956 – grupurile de rezistenta au inteles ca razboiul nu va avea loc si a avut loc o demoralizare si treptat au fost neutralizate
- 1958 - grupul condus de fratii Arnatoiu, ultimul, impreuna cu retea de sate de munte a fost neutralizate
- nu exista coordonare intre aceste grupuri
2. Revoltele din lumea rurala (taranesti), 1949 – 1962, au drept cauza colectivizarile
- credeau cu naivitate ca vor putea opri procesul
- acestea erau revolte izolate si spontane, inabusite prin violenta de catre fortele de represiune
- exemple au existat in toata tara, Baragan + Oltenia + Moldova + Banat
- obiectivul lor era blocarea procesului de colectivizare
3. Revoltele urbane (muncitoresti) – 1977, 1987, 1989
- erau ale muncitorilor din marile intreprinderi avand drept cauza legi date de regimul comunist ce ii afecta
- august 1977 – greva muncitorilor de la Lupeni a fost cauzata de cresterea varstei de pensionare, si de marirea programului de lucru cu doua ore, fara marirea concomitenta a salariilor , iar fondurile pentru echipamentele de protectie sunt scazute. Acestia sunt arestati, anchetati si deportati, iar in urma acestui incident securitatea primeste ordin sa se infiltreze in randurile lor.
- 15 noiembrie 1987 – greva muncitorilor de la autacamioane din Brasov, incepe la intreprindere si are drept cauza fundamentala injumatatirea salariului lor pe motiv ca nu indeplinisera planul, desi lucrau si duminica, iar orele suplimentare erau neplatite. Acestia sunt arestati si condamnati pentru deranjarea linistii publice si deportati dupa terminarea sentintei de inchisoare
- ianuarie 1989 – studentii nemultumiti de conditiile din camine pornesc o greva al carei obiectiv era imbunatatirea conditiilor de viata si de munca, eventual prin anularea unor legi, fapt ce punea intr-o lumina proasta perfectiunea regimului comunist
4. Dizidenta de grup si individuala au ca scop apararea drepturilor si libertatilor cetatenesti, iar formele sale de manifestare sunt organizatii, asociatii, memorii interne si internationale, interviuri
@mistiquebest
