UNIVERSITATEA BUCUREŞTI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI
PSIHODIAGNOZA APTITUDINILOR ŞI INTELIGENŢEI
Lect.univ.dr. Adrian Luca
Autor : Dunastu
1. Visul – Are scop?
În fiecare noapte, când închidem ochii şi fugim de realitate, intrăm într-o lume aparte, tărâmul viselor. Visele sunt evenimente ieşite din comun din viaţa noastră: pot fi uimitoare, fascinante, terifiante dar au ele vreo semnificaţie?
Sunt visele un simplu produs biologic al unui creier ce îşi reface celulele vitale? sau o fereastră către inconştient, bogat în revelaţii?
Orice vietate alternează între perioade de activitate şi relaxare, care se manifestă diferit cu cât organismele devin mai complexe. De ce mama natură ţi-ar paraliza corpul, şi ţi-ar proiecta în minte imagini, forţându-te să te uiţi, la aceste secvenţe pe care le numim vise?
Visele au fost responsabile pentru două premii Nobel, inventarea unui medicament, precum şi nenumărate romane, filme şi opere de artă vizuală.
Simbolul clasic al ştiinţei, tabelul periodic al elementelor, se spune că a fost inventat de către chimistul rus Dimitri Mendeleev în timpul unui vis.
În 1844, inventatorul american Elias Howe nu reuşea să creeze un prototip pentru o maşină de cusut deoarece nu putea găsi un mod de a încorpora aţa în design. Într-o noapte a visat că ar fii atacat de canibali cu suliţe care aveau o gaură în vârf. În următoarea dimineaţă, după ce a reflectat asupra visului, el a reuşit să construiască prima maşină de cusut.
Visele există şi se desfăşoară, independent de voia noastră, uneori după tipare bine definite – incapacitatea de a fugi sau de a riposta, ori starea de imponderabilitate derivată din deplasarea cu o viteza uriaşă – alteori, haotice, aleatorii, premonitorii, înfricoşătoare sau euforice. Pe unele ni le explicăm ca urmări ale unor experienţe mai mult sau mai puţin marcante din timpul unei zile, în timp ce altora ne este imposibil să le identificăm sursa şi/sau să le asociem cu diferite simboluri. Ştiinţa interpretării onirice, al cărei părinte este celebrul medic neuropsihiatru Sigmund Freud, oferă, în unele situaţii, lămuriri satisfăcătoare. Sigmund Freud a fost numit unanim părintele psihanalizei. El a descoperit principalele teme ale psihanalizei şi a impus treptat practica psihanalizei ca psihoterapie a nevrozelor.
În lucrarea sa din 1899, “Interpretarea viselor”, Freud avansează o serie de axiome. El afirmă că visul este util atât pentru analist cât şi pentru cel care visează. Visul este considerat a fi paznicul somnului şi nu perturbator; există două tipuri de conţinut ale visului, conţinutul manifest şi conţinutul latent. Conţinutul manifest reprezintă ceea ce subiectul îşi aduce aminte la trezire. Sub acest material există însă un conţinut latent care cauzează producerea visului. Conţinutul manifest este rezultatul travaliului oniric, proces ce angrenează emoţiile şi impulsurile inconştiente.
Atunci când travaliul oniric eşuează şi nu mai transformă conţinutul latent în reprezentări acceptabile pentru conştient, avem de a face cu un coşmar sau cu vise anxioase. Visele anxioase nu trezesc subiectul aşa cum o fac coşmarurile.
Freud distinge trei tipuri de vise care au la baza diferenţierea în funcţie de gradul de raţionalitate şi de veridicitate a conţinutului. În prima categorie se situează visele simple sau visele clare care sunt specifice copiilor şi care sunt inspirate de nevoi fiziologice. În cea de-a doua categorie sunt situate visele rezonabile care au o anumită coerenţă logică, iar în cea de-a treia categorie sunt situate visele obscure, incoerente şi absurde, care fac interesul psihanaliştilor.
Freud declara în “Interpretarea viselor” că “visul este o producţie patologică, primul termen dintr-o serie care cuprinde simptomul isteric, reprezentarea obsedantă, ideea delirică dar se deosebeşte de aceste manifestări morbide prin apariţia sa în circumstanţele vieţii normale”.
Visele reprezintă “imaginarul conştient” deoarece producerea şi dezvoltarea lor se află în afara controlului voluntar. Apartenenţa viselor la imaginaţie se susţine prin două argumente. Primul ar fi acela referitor la conţinutul lor care vizează fenomene şi evenimente ireale iar cel de-al doilea este că deşi au origine în experienţa anterioară, modul de combinare a secvenţelor e inedit, acestea nefiind simple reproduceri a ceea ce s-a întâmplat.
Deşi există o mare diferenţă între vis, delir şi un mecanism nevrotic, Freud le situează într-un continuum deoarece el susţine că au mecanisme formatoare identice.
În aceeaşi lucrare, Freud afirmă că există trei tipuri de mecanisme care duc la fabricarea unui vis.
Primul mecanism este transformarea ideilor în imagini. Visul este văzut ca o bandă desenată şi comportă o succesiune de imagini. În interpretarea visului se face trecerea de la imagine la idee sau dorinţă ascunsă. În urma acestui mecanism, Freud a dat naştere formulei visului:
(ideile onirice + resturi diurne) x travaliu oniric = conţinut manifest
Condensarea este un alt mecanism la care se recurge deoarece conţinutul latent e mai numeros decât cel manifest. Ultimul mecanism este deplasarea; deplasarea unei reprezentări sau a unui afect asupra alteia/altuia.
În psihanaliza primează studiul elementelor nesemnificative pentru a ajunge la conţinutul latent.
În “Viaţa mea şi psihanaliza” , Sigmund Freud acuza psihologia şcolară de a nu fi acordat importanta cuvenita studiului interpretării viselor: “Psihologia şcolară n-a fost capabilă să descopere acest sens al viselor. Nici n-a ştiut în ce context să-l studieze. Cele câteva explicaţii pe care s-a încumetat să le dea au fost non-psihologice: n-au făcut decât să reducă visul la nişte excitaţii senzoriale sau la un somn mai mult sau mai puţin profund al diverselor zone ale creierului. Dar suntem în drept să spunem că o psihologie care nu ştie să explice visul nu poate fi folosită pentru înţelegerea vieţii psihice normale şi nu poate pretinde să fie numită ştiinţă.”
Aceste afirmaţii relevă într-o manieră cât se poate de tranşantă poziţia lui Freud în ceea ce priveşte interpretarea viselor.
În 1953, Nathaniel Kleitman şi Eugene Aserinsky au început să înregistreze undele cerebrale ale oamenilor care au dormit toată noaptea. Împreună cu elevul său, Eugene Aserinsky, a descoperit cel dintâi somnul de tip REM (Rapid Eye Movement), adică stadiul somnului cu mişcări rapide ale ochilor sau somnul paradoxal şi a demonstrat că el este corelat cu visele şi cu activitatea creierului. Aceasta – în cercetări efectuate mai întâi pe copilul lui Aserinsky, Armand, iar apoi, pe soţia şi fetiţele lui Kleitman. Ei au demonstrat existenţa somnului REM şi la animale superioare, şi de asemenea au remarcat însoţirea acestei faze de somn cu tumefierea şi erecţia penisului. Împreună cu un alt elev al său, William Dement. Kleitman a prelucrat datele analizei polisomnografice a somnului. Incluzând monitorizarea electroencefalografică şi actigrafică pe toată durata nopţii. În urma acestor cercetări s-a realizat descrierea minuţioasă a fazelor somnului şi înfiinţarea primei clinici de tulburări de somn – care a fost deschisă în 1970 de William Dement la Universitatea Stanford. În ultimii ani de activitate, Kleitman s-a interesat în mod deosebit de însemnătatea ritmurilor ultradiane în procesul somnului.
În timpul somnului REM, cercetătorii au descoperit că în momentul în care se trezea un subiect, acesta raporta: „Hei, eu visez… am avut un vis viu.”
O altă caracteristică a somnului REM este că tonul muscular scade dramatic. Se pare că „mama natură” a conceput o stare de paralizie pentru ca visele noastre să rămână o experienţă internă. Oamenii de ştiinţă au dezactivat partea creierului care paralizează muşchii în timpul somnului REM. Au observat la pisici, în special, că acestea se pot plimba în timpul somnului REM, iar comportamentul lor nu este haotic. Ele executau tipuri de comportamente care în general le face plăcere.
Puţin este cunoscut faptul că noi visăm în stadiul premergător somnului REM, care pare a avea un rol important pentru înţelegerea lumii.
Erica Harris dela Universitatea din Boston a condus un experiment, ce a demonstrat că noi nu visăm doar în somnul REM, ci şi în timpul somnului non-REM, acestea fiind fundamental diferite.
Etapele experimentului
Subiectul cercetării, după ce este trezit din somnul non-REM trebuie să completeze un chestionar unde se văd doar primele trei litere şi trebuie să formeze un cuvânt, din care rezultă starea de spirit. Cuvintele alese dezvăluie cum se simte subiectul. După un vis non-REM răspunsurile reflectă emoţiile pozitive.
După aceea subiectul este trezit din somnul REM, de această dată el formează cuvinte a căror conotaţie este în general negativă. Cercetătoarea speculează că această schimbare în starea de spirit, detectată după visul REM, este cauzată de o structură străveche, amigdala.
Patrick McNamara crede că „emoţiile negative din timpul viselor REM se explică prin faptul că amigdala este supra-activată, iar amigdala este specializată în manipularea emoţiilor neplăcute cum ar fi frica intensă sau furia intensă”.
În mod normal, trecem prin toate etapele de somn, dar persoanele cu depresie severă, sar peste visul non-REM mergând direct în etapa REM şi petrec prea mult timp în acest stadiu. Deci, dacă somnul REM este asociat cu toate aceste emoţii neplăcute şi am petrece prea mult timp în REM, fiind bombardaţi de o multitudine de emoţii negative, acest lucru ar putea fi văzut precum o cauză sau un simptom al depresie.
În 2001 Matthew A. Wilson dela Departamentul de Ştiinţe Cognitive al Institutului Picower dela MIT a descoperit că animalele au vise complexe. El a observat că în perioadele de somn care nu sunt asociate cu visatul, animalele rememorează secvenţe lungi de evenimente; iar în creierele lor se reactivează în aceeaşi ordine, aceeaşi secvenţă de neuroni care se activase în timp ce fusese executată o anumita acţiune.
Prin plasarea unor electrozi în creierul unui şobolan, Matt Wilson a putut vedea exact modul în care celulele din creierul acestuia se activează, în timp ce explorează lumea lui, în acest caz un labirint. Matt Wilson şi colaboratorul său David J. Foster au constatat că şoarecii rememorează lucruri şi în timpul zilei. Spre surpriza cercetătorilor s-a constatat că această rememorare are loc în ordine inversă – spre deosebire de cea din timpul somnului.
Matt Wilson: „Animalul este adormit. Nu este în mişcare. Nu este în interacţiune cu lumea şi totuşi, se poate vedea o mulţime de activitate structurată în creier. Şi atunci când ne uităm în detaliu la această activitate, vom vedea că aceste modele sunt reflexii directe ale modelelor pe care le văzusem când animalul era treaz, în timpul labirintului.” Ca şi oamenii, şobolanii au două tipuri distincte de vis, şi Wilson este pe cale să descopere diferenţele lor. În timpul somnului non-REM visele lor sunt precum explozii comprimate în secunde, ale activităţii neuronale, care reflectă experienţa anterioară. În timpul somnului REM amintirile sunt reluate, dar ele nu sunt comprimate, nu sunt accelerate. Ele sunt jucate de parcă animalele se deplasează printr-o lume, însă lumea este generată din interior. Acestă lume este asemănătoare cu cea învăţată, doar jumătate din etapa REM, apoi aceasta fiind deschisă schimbărilor.
Wilson credea că această rememorare inversă, care are loc aproape instantaneu, are un rol important în învăţare. „Înţelegerea acestei derulări inverse este probabil crucială pentru a înţelege cum animalele – şi oamenii – învaţă din experienţă. Acest fenomen este un mecanism general al învăţării şi memoriei.” Wilson spune că aceste fenomene, care au loc atât în timpul somnului fără vise cât şi în starea de veghe, oferă indicii valoroase pentru a înţelege bolile precum amneziile sau Alzeheimer’ul şi speră că vor putea fi folosite în cele din urmă şi pentru a găsi modalităţi prin care oamenii să poată învăţa mai eficient.
În timpul somnului non-REM, creierul ia informaţii din trecut şi încercă să îşi dea seama cum ar putea fi folosite în viitor, pe când în REM, el se mută în viitor, încercând să simuleze o lume viitoare.
Visele REM, cu alte cuvinte, pot fi simulări, care ne permit să facem faţă unor provocări şi posibile obstacole. În REM, am putea avea ocazia de a pătrunde în acea lume a viitorului, fără vreun risc, deoarece consecinţele nu sunt reale. Aceste stări sunt esenţiale pentru a ne permite nouă, indivizilor, să ajungem la nivelul de potenţial maxim.
Când visele încep testarea anumitor scenarii, rezultatele de multe ori par ridicole. Deirdre Barrett dela Harvard explorează puterea viselor pentru a ne da perspective noi.
Deirdre Barrett: „Putem vedea lucrurile mult mai clar atunci când ne gândim la ele în vise, şi de asemenea ne ajută să fim mult mai creativi. Asociaţiile noastre sunt mai flexibile, mai intuitive, mai puţin liniare.”
Sara Mednick: „Vom defini creativitatea ca punerea împreună a unor idei disparate în combinaţii noi şi utile.”
Subiecţii care au participat la cercetarea condusă de Deirdre Barrett au primit trei cuvinte, apoi au trebuit să găsească un al patrulea cuvânt, care să se potrivească cu primele trei. Însă acesta nu era un asociat direct al lor, ci unul mai îndepărtat. După prima etapă în care li s-a prezentat exerciţiul, aceştia îşi reluau activitatea, urmând să fie împărţiţi in trei categorii: cei care dorm fără să fie întrerupţi ,cei care au fost treziţi în timpul somnului REM și cei care au fost treziţi în timpul somnului non-REM. Apoi, toată lumea juca un joc de cuvinte nou. Cei care au avut somn REM au avut un scor cu 40% mai mare decât oricare altă categorie.
Motivul pentru care credem că somnul REM ajută creativitatea, este faptul că somnul REM este un moment foarte activ în creierul nostru, capabil să formeze asocieri libere printre propriile noastre idei şi amintiri,capabil de a face conexiuni, între idei noi şi vechi, de a găsi soluţii noi la probleme noi.
Antii Revonsuo dela Universitatea din Turku crede că visele sunt programate biologic în creierul nostru. Ştim că strămoşii noştri au trăit într-un mediu care a fost plin de o mulțime de pericole mortale, ce par a fi relatate de multe ori de copii, în coşmarurile acestora.
Conform lui Revonsuo, strămoşii noştri au avut astfel de vise, şi ni le-au lăsat moştenire nouă ,deoarece acestea au fost repetiţii indispensabile în lupta pentru supravieţuire. Pe măsură ce creştem, visele despre animale sălbatice sunt înlocuite de ororile moderne.
Adulţii au coşmaruri cum ar fi: accidente de maşină, hoţi, crime, cădere în gol. Acest lucru pare a sublinia capacitatea minții noastre de a se ajusta de la sine incluzând pericolele moderne. Potrivit lui Revonsuo, ar trebui să fim recunoscători pentru aceste viziuni de temut, care pot exista pentru a ne ajuta să supravieţuim, și care ne forţează să fim pregătiţi pentru evenimente similare în lumea reală.
Antonio Zadra de la Universitatea din Montreal: „Există dovezi convingătoare care ne conduc să credem că visele ne spun multe despre modul în care creierul poate procesa informaţii şi cât de importante sunt pentru bunăstarea noastră psihologică.”
Antonio Zadra este un om de ştiinţă dela Universitateadin Montreal. Aici, el a colectat peste 6.000 de vise REM şi non-REM, transformând fiecare element al unui vis într-un număr pentru a putea măsura statistic, aceste evenimente fascinante.
Rezultatul acestor lucrări titanice reprezintă o bază de date cuprinzătoare de vise. Zadra ne poate spune cât de des, la nivelul populaţiei avem vise despre sex şi dacă acest lucru implică partenerul nostru (sub 10 %) sau o celebritate. Dar baza sa de date este cea mai revelatoare atunci când ne spune despre visele unui singur individ.
Antonio Zadra: „Ceea ce vrem să vedem este o serie întreagă de vise, astfel încât să putem detecta apoi modele care să reapară pe întreaga serie de vise şi obţine astfel o mai bună idee despre viata acestei persoane”.
Aceasta este o serie de vise de la un om profesionist de 48 de ani.
- El îşi cheamă soţia “B”… B şi cu mine facem micul dejun…. am făcut de asemenea, o cafea, dar când m-am uitat la filtru de cafea ..cafeaua a început să curgă pe afară. B strigă: „Ce ai făcut, ce ai făcut?” Am încercat să-l deconectez. Am scos recipientul de sticlă, dar nu s-a oprit.
- „Dar mama mea ţine să le spună oamenilor că e vina mea şi am încercat să mă apăr… mă trezesc…”
- „Am încercat să mut maşina dar roţile păreau să nu se mişte. B a fost foarte supărată, spunându-mi că era încă prea multă zăpadă, am ieşit din nou şi totul părea în regulă”
De fapt, 80% din visele acestui om includ evenimente nefericite. Cu toate acestea, informaţiile oferite de către baza de date a lui Zadra, arată că apariţia de nenorociri în visele bărbaţilor de vârstă medie este de 34%.
Un alt lucru ce iese în evidenţă în seria viselor lui, este că aproape toate personajele visului sunt femei – există o absenţă a apariţiilor de sex masculin, iar interacţiunile pe care le are cu acele femei sunt aproape invariabil negative.
Antonio Zadra: ”Visele sunt relativ transparente… ce putem presupune cu privire la ceea ce se întâmplă în viaţa acestui om, în special, este faptul că există preocupări cu privire la problemele de relaţie, şi, de asemenea, el este cu siguranţă copleşit de factori cu un impact negativ, față de care el simte că nu are nici un control”. Cinci ani mai târziu omul a divorţat.
33% din visele noastre implică evenimente nefericite. Şi în timp ce unele vise sunt bizare, cele mai multe sunt o reflectare a preocupărilor noastre din viaţa noastră de zi cu zi.
Lumea secretă a viselor este pe cale să devină un “teren” accesibil, cu ajutorul noilor tehnologii, capabile să ilustreze imagini preluate direct din creierul uman în timpul somnului.
O echipă de cercetători japonezi ai ATR Computational Neuroscience Laboratories a creat un dipozitiv care permite ilustrarea pe un ecran de calculator a unor procesări de gânduri şi vise experimentate de creier în stare de veghe sau în timpul somnului. Deşi pentru moment cercetătorii au creat numai tehnologia capabilă să reproducă imagini simple din creier, descoperirea pregăteşte drumul spre posibilitatea de descifrare integrală a viselor oamenilor şi a altor procese cognitive. Un purtător de cuvânt al ATRCNL declara: “Este o premieră mondială performanţa de vizualizare a ceea ce oamenii experimentează în timpului visului, prin monitorizarea activităţii cerebrale”. Cercetătorii au investigat modul în care semnalele electrice în care se transformă imaginile capturate de retina oculară sunt obţinute şi reconstruite în imagini vizuale în creierul uman. Printre alte lucruri, cercetătorii au descoperit că visele sunt mai degrabă stimulate de evenimente foarte recente, decât de traume ale copilăriei.
2. Scopul visului?
Visele par a avea un rol semnificativ în procesul de extragere a informaţiilor esenţiale pentru supravieţuirea noastră , acestea făcând asocieri libere cu diverse informaţii stocate, pentru ca mai apoi să le proiecteze în viitor. În timpul nopţii mintea noastră pare să ne pregătească abilităţi pentru a depăşi posibile obstacole pe care le putem întâlni în ziua următoare, în acelaşi timp influenţând emoţiile noastre.
,,Vis” este un termen care descrie experienţa subconştientă constând dintr-o succesiune de imagini, sunete, idei, emoţii şi alte senzaţii care apar, de obicei, în timpul somnului, dar mai ales în cazul tipului de somn în care ochii se mişcă (somn REM). Capacităţile cognitive, precum gândirea şi memoria, sunt secundare, persoana care doarme percepând psihic şi emoţional evenimentele petrecute în vis ca elemente reale petrecute aievea. Există o ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul interpretării visurilor petrecute în timpul somnului. S-a demonstrat ştiinţific faptul că o fiinţă umană petrece aproximativ 6 ani din viaţă visând (ceea ce corespunde unei medii de 2 ore pe noapte). Încă nu s-a aflat care porţiune a creierului generează visele, dacă există o singură regiune din creier care le generează, dacă sunt implicate mai multe sau care este cu adevărat scopul viselor. În timpul somnului REM, eliberarea anumitor neurotransmiţători este complet suprimată. Drept rezultat, neuronii motorii nu sunt stimulaţi, condiţie cunoscută sub denumirea de relaxare nervoasă. Această relaxare suprimă astfel mişcările necontrolate ale corpului în timpul somnului.
Evenimentele din vis sunt cel mai adesea imposibile sau foarte puţin probabile în realitatea fizică din starea de veghe, fiind simultan în afara posibilităţii de control a persoanei care visează. Singura excepţie este visul cunoscut sub terminologia de vis lucid, în care cei ce visează sunt conştienţi că visează, putând exercita controlul asupra diverselor aspecte ale visului inclusiv al mediului din vis. Într-un vis lucid, mediul înconjurător este adesea mult mai realist iar acurateţea senzorială este mai ridicată decât în visele obişnuite.
Bibliografie:
http://www.apa.org/pubs/journals/features/drm-19-3-119.pdf
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2629609/
http://web.mit.edu/newsoffice/2002/dreams.html
Pesant Nicholas, Dream content and psychological well-being: a longitudinal study of the continuity hypothesis, Department of Psychology, Université de Montréal, C.P. 6128, Succ. Centre-Ville, Montreal, Quebec, Canada H3C 3J7, J Clin Psychol 62:111-2
Pilon Mathieu, Precipitating factors of somnambulism: impact of sleep deprivation and forced arousals, Centre d Etude du Sommeil, Hôpital du Sacré Coeur, Department of Psychology, Université de Montréal, Québec, Canada Neurology
Zadra Antonio, Evolutionary function of dreams: A test of the threat simulation theory in recurrent dreams, Department of Psychology, Université de Montréal, Que, Canada Conscious Cogn15:450-63
Zadra Antonio, Nightmares and bad dreams: their prevalence and relationship to well-being, Department of Psychology, University of Montreal, Quebec, Canada, J Abnorm Psychol 109:273-8
