Amintiri placute

octombrie 4, 2009 at 10:06 am (School) (, , , , , , , )

Ce sunt dezbaterile.
Eduard Ezeanu
In viata exista lucruri asupra carora oamenii pot sa nu cada de acord, avand opinii diferite fata de acel lucru. Vorbim in acest caz de propozitii ce pot fi dezbatute.
Dezbaterea reprezinta o discutie in contradictoriu purtata de doua sau mai multe parti asupra unui anumit domeniu.
Se pot distinge cateva categorii clare de dezbateri, fie categorie avand trasaturle ei, determinate de finalitatea vizata. Astfel, exista :
Dezbateri cotidiene – sunt foarte libere, au un grad mic de structurare si urmaresc de obicei atingerea unor beneficii imediate. O astfel de dezbatere este, spre exemplu, discutia in contradictoriu purtata de un elev cu profesorul asupra corectitudinii notei pe care elevul a primit-o.
Dezbateri sociale – au un grad mai mare de organizare si rigurozitate, ele urmarind punerea in discutie a marilor probleme ale societatii, in vederea intelegerii si solutionarii acestora. O astfel de dezbatere este, spre exemplu, cea purtata de politicieni in cadrul unei emisiuni, de avocati in curtea de justitie, sau de participantii la o intalnire sindicala.
Dezbateri educationale – se inspira din idealurile dezbaterilor sociale. Ele au o structura clara si riguroasa, sunt competitive si arbitrate. Mai mult, un debater trebuie uneori sa sustina puncte de vedere opuse asupra unei teme. Aceste trasaturi se explica prin rolul acestor dezbateri, care este formativ, vizand pregatirea eficienta a tinerilor pentru activitatile din mediul social.
Efectele formative ale dezbaterilor educationale se manifesta la trei niveluri :
Aptitudinal – se dezvolta gandirea critica si cea constructiva, abilitatea de comunicare si persuasiune, cea de analiza, sinteza a datelor si luare a deciziilor, creativitatea etc.
Atitudinal – se dezvolta combativitatea, increderea in sine, spiritul de echipa si de lider, ambitia, toleranta fata de idei diferite de cele proprii etc.
Informational – se dobandesc cunostinte stiintifice foarte practice, foarte multe dintre ele fiind legate de pricipiile democratice, drepturile omului, societatea si economia moderna etc.
Dezbaterile Karl Popper si ARDOR.
Exista numeroase formate de dezbateri educationale, dintre care cele mai folosite si cunoscute sunt : Karl Popper, American Parly, Lincoln-Douglas, Student Congress.
Programul de dezbateri pentru elevii de liceu se focalizeaza pe Dezbaterile Karl Popper. Formatul este inspirat din viziunea marelui filozof asupra metodelor prin care individul se poate apropia de adevar. Specificul sau il face adecvat la necesitatile si potentialul elevilor din anii de liceu.
La nivel national exista un program de dezbateri coordonat si gestionat de ARDOR (Asociatia Romana de Dezbateri, Oratorie si Retorica).
ARDOR foloseste metode educationale alternative cu o eficienta demonstrata in dezvoltarea personala. Printre acestea se numara:
Dezbaterile educationale
Jocul de rol
Simularile
Discursurile publice
Dintre activitatile desfasurate de ARDOR fac parte :
Crearea de cluburi de debate
Organizarea de competitii de debate sau de discursuri publice
Organizarea de traininguri, seminarii
Organizarea de evenimente promotionale
Motiunea de debate.
Orice debate se poarta asupra unei teme, si mai precis, asupra unei afirmatii, idei fata de care se pot sustine argumente pro si contra. Aceasta se numeste motiune de debate.
In dezbaterile Karl Popper exista doua echipe de debateri, a cate 3 membri, una afirmatoare si una negatoare.
Motiunea trebuie sa indeplineasca anumite conditii, motiv pentru care alegerea ei necesita multa atentie :
Asupra motiunii se pot sustine argumente pro si contra.
Exista un echilibru intre argumentele pro si contra, nici una din echipe nefiind favorizata.
Motiunea ocupa terenul de mijloc intre practica pura si teorie.
Motiunea nu pune in discutie o idee prea generala dar nici prea specifica.
TIPURI DE MOTIUNI
Motiuni Factuale – abordeaza o stare de fapt, afirmatie sau credinta. Ele pot fi de doua tipuri :
Motiuni Factuale Propriu-zise –  abordeaza o stare de fapt. Exemplu : Exista extraterestrii.
Motiuni Factuale Relationale – abordeaza relatia dintre doua elemente. Exemplu : Comportamentul criminal este determinat biologic.
Motiuni de Valoare – pot fi de doua tipuri :
Motiuni Evaluative – leaga un element de o valoare. Exemplu : Reclamele sunt daunatoare.
Motiuni Comparative – compara doua elemente prin prisma unei valori. Exemplu : Este mai bine sa fii elev decat profesor.
Motiuni de Strategie – abordeaza o modalitate de a actiona ce presupune schimbarea starii existente. Exemplu : Prostitutia ar trebui legalizata.
Pregatirea cazului si Definirea termenilor.
Pregatirea pentru debate este o activitate foarte importanta a echipei, modul in care se face aceasta determinand in mare parte evolutia debate-lui in sine. Pregatirea urmeaza mai multe etepe, dupa cum urmeaza:
Documentarea – este etapa in care debaterii aduna informatii despre motiune, pentru a o intelege clar, a gasi dovezi favorabile propriei pozitii (afirmatoare sau negatoare), dar si dovezi ce avantajeaza adversarii si ar putea fi foloste de acestia. Membrii echipei fac shimb de informatii.
Brainstorming-ul – este etapa in care membrii echipei se implica intr-un proces creativ si liber de identificare a ideilor ce pot fi folosite de echipa in sustinerea punctului de vedere. Toata lumea participa, totul se noteaza, nimic nu se critica.
Selectarea argumentelor – consta in analiza critica a ideilor rezultate din brainstorming si alegera celor ce vor fi folosite in sustinerea propriei pozitii, sub forma de argumente.
Structurarea cazului – reprezinta formularea clara si gruparea argumentelor conform structurii cerute de regulamentul de Karl Popper.
O parte esentiala a sarcinii debater-lui este definirea termenilor ce apar in formularea motiunii. Aceasta sarcina asigura intelegerea clara a conceptelor folosite in debate si gasirea unui teritoriu comun pentru echipe in discutarea motiunii.
Definitiile trebuie sa indeplineasca anumite conditii :
Claritate si precizie, ele fiind usor de inteles si folosit in debate.
Specificitate, definind termenul din motiune si numai pe el.
Coerenta logica, neprezentand contradictii interne.
Credibilitate, sursele de provenienta avand autoritate in domeniul respectiv.
Fair-play, neinclinand balanta in favoarea uneia din echipe.
Argumentarea.
Celula cazului de debate, pe baza careia echipa isi sustine in mod riguros si bine fundamentat pozitia este argumentul. El reprezinta o propozitie orientata spre sustinerea unui anumit punct de vedere.
Structura argumentului :
Afirmatia – reprezinta formularea in sine a argumentului, clara si concisa.
Explicatia – detaliile oferite pentru a se intelege la ce exact se refera argumentul.
Rationamentul – structura ce arata corectitudinea logica a argumentului.
Dovada – structura informationala ce prezinta fapte si opini din surse credibile si actuale (statistici nationale, publicatii recunoscute, carti de specialitate etc.), menite sa sustina argumentul.
Rationamentul este bazat pe doua sau mai multe premise ce sunt puse in relatie logica  pentru a se obtine o concluzie. Premisa este o propozitie presupusa ca fiind adevarata. Concluzia este un adevar nou descoperit, in mod logic, rational.
Premisa 1
Premisa 2          Relatie Logica
………….                                             Concluzie
Premisa N
Exista numeroase tipuri de rationamente. In debate, dar si in viata de zi cu zi, cele mai folosite sunt :
Rationamentul Inductiv – premisele surprind particularul, concluzia generalul. Datorita folosirii generalizarii, concluzia nu este niciodata sigura, corectitudinea ei avand doar diferite grade de probabilitate.
Rationamentul Deductiv – premisele surprind generalul, concluzia particularul. Daca premisele sunt corecte, si relatia logica este corecta, concluzia va fi intotdeauna corecta.
Rationamentul Analogic – presupune transferul unor trasaturi de la o realitate bine cunoscuta la o realitate mai putin cunoscuta. Se bazeaza pe existenta unor asemanari intre cele doua realitati, pe baza carora se poate face transferul.
Rationamentul tip Lant Cauzal – reprezinta o serie logica de implicatii directe.
Meciul de dezbateri. Criteriul.
Un meci de dezbateri Karl Popper are o durata de 60 de minute. El este impartit in 10 sectiuni : 6 discursuri (unul pentru fiecare vorbitor)  si 4 chestionari incrucisate, dupa cum urmeaza :
Sectiunea Vorbitorul Rolul Durata
1 Afirmatorul 1 discurs constructiv 6 minute
2 Negatorul 3 adreseaza intrebari Afirmatorului 1 3 minute
3 Negatorul 1 discurs constructiv 6 minute
4 Afirmatorul 3 adreseaza intrebari Negatorului 1 3 minute
5 Afirmatorul 2 discurs de dezvoltare 5 minute
6 Negatorul 1 adreseaza intrebari Afirmatorului 2 3 minute
7 Negatorul 2 discurs de dezvoltare 5 minute
8 Afirmatorul 1 adreseaza intrebari Negatorului 2 3 minute
9 Afirmatorul 3 discurs conclusiv 5 minute
10 Negatorul 3 discurs conclusiv 5 minute
Fiecare echipa dispune de 8 minute de gandire pe parcursul dezbaterii. Ea isi poate imparti cele 8 minute cum crede de cuviinta, putand insa sa foloseasca din acest timp numai inaintea rolului unuia dintre proprii sai vorbitori.
Depasirea timpului de chestionare si gandire nu este permisa de arbitru.
Depasirea inacceptabil de mare a timpului de discurs este sanctionata de arbitru.
In viata de zi cu zi, fiecare om evalueaza si interpreteaza diferite fapte si afirmatii, prin prisma unor valori, a unor principii pe care el le considera ca fiind “bune”. In mod asemanator, in motiunea de valoare si cea factuala este necesara evidentierea unei valori pe care echipa o considera suprema in analiza motiunii si o foloseste in sustinerea propriului punct de vedere. Aceasta valoare se concretizeaza in debate sub forma unui Criteriu de judecare a motiunii.
Criteriul trebuie sa indeplineasca anumite conditii :
Sa fie concret.
Sa fie posibil de aplicat.
Sa fie relevant pentru motiune.
Sa aiba legatura cu toate argumentele prezentate.
Cazul factual si de valoare.
Atat pentru motiunile factuale cat si pentru cele de valoare, ambele echipe trebuie sa prezinte o serie de idei si informatii pentru sustinerea propriului punct de vedere, grupate intr-o entitate structurala numita caz.
Cazul este dinamic, el evolueaza pe parcursul discursurilor, pe masura ce se prezinta detalii si nuante si pe masura ce este reconstruit in urma atacului adversarilor.
In acelasi timp, cazul este partinitor, echipa neincluzand in strucutura sa informatii ce o dezavantajeaza, sau interpretand informatiile pentru a arata ca ii sunt favorabile.
Cazul are mai multe componente, fiecare avand trasaturile si functiile sale. Astfel, structura cazului este urmatoarea :
Definitiile termenilor – este prima etapa din prezentarea cazului. Are rolul de a clarifica semnificatia termenilor, pentru a putea opera adecvat cu ei si a crea un teren comun si clar de discutie pentru cele doua echipe.
Criteriul –  delimiteaza cadrul discutiei, stabilind un filtru pentru analiza motiuni. Criteriul este coloana vertebrala a unui caz, de alegerea si justificarea acestuia depinzand in mare masura succesul echipei.
Contentiile (Argumentele majore) – sunt structurile prin care echipa trece efectiv la demonstrarea punctului sau de vedere. Un caz are de obicei 2-3 contentii, mai multe fiind dificil de sustinut pentru echipa. Legatura acesotra cu motiunea, prin prisma criteriului trebuie clar evidentiata.
Argumentele (Argumentele minore) – sunt sub-structuri ce sustin contentiile. Regulamentul de dezbateri Karl Popper indica existenta acestora pentru a evidentia clar structura logica a cazului. Din nou, numarul optim este de 2-3 argumente pentru fiecare contentie.
Primul vorbitor afirmator este obligat sa prezinte definitiile termenilor motiunii precum si criteriul. In lipsa acestei prezentari, echipa afirmatoare este obligata sa accepte definitiile sau criteriul prezentat de negatori. Daca nici acestia nu prezinta definitiile sau criteriul de la primul vorbitor, orice alta prezentare este tardiva.
Primul vorbitor al echipei, indiferent daca este afirmator sau negator, este obligat sa prezinte toate contentiile si argumentele cazului propriu.
Respingerea definitiilor, criteriului, contentiilor sau argumentelor se face de la primul vorbitor ce are aceasta sansa. In lipsa acesteia, se considera ca respectivele elemente au fost acceptate. Daca negatorii resping criteriul sau anumite definitii, ei vor trebui sa prezinte “inlocuitori” proprii..
Cazul de strategie.
Motiunile de strtegie propun solutii la stari existente, motiv pentru care abordarea lor se face diferit fata de celelalte tipuri de motiuni. In primul rand, negatorii nu sunt obligati sa prezinte caz propriu, ei putandu- se multumi doar cu atacarea cazului afirmator, eventual schitand o strategie proprie considerata mai buna pentru schimbarea starii existente.
Structura cazului afirmator in strategie este urmatoarea :
restrangerea (interpretarea motiunii) – afirmatorii au optiunea de a limita cadrul discutiei, prezentand o strategie pentru a schimba un aspect particular din starea asupra careia se refera motiunea. Restrangerea trebuie sa fie insa fair-play.
Starea de fapt (Status-quo) – descrie succint si obiectiv situatia existenta in aria de interes a motiunii.
Problema – identifica raul, deficienta existenta in starea de fapt.
Aceste prime trei elemente alcatuiesc ceea ce se numeste generic cadrul dezbaterii.
Cauza (Blamul) – reprezinta elemetul/elementele ce duc la aparitia problemei si la nivelul carora trebuie sa se actioneze pentru implementarea planului.
Planul (Cure) –  include desigur actiunea la care se refera motiunea in felul in care a fost formulata, asigurand faptul ca afirmatorii demonstreaza motiunea. El cuprinde :
· Solutia – modalitatea concreta de rezolvare a problemei.
· Agentul (Cine) – persoanele fizice sau juridice responsabile cu aplicarea solutiei.
· Metodele (Cum) – detaliaza modalitatea de rezolvare a problemei.
· Durata de implementare (Cat)
· Costurile – evaluarea lor include costurile financiare, dar si cele umane, de oportunutate, de decizie etc.
Efectele :
Directe – efectele pe care le are implementarea planului in sensul rezolvarii problemei.
Colaterale – alte beneficii ale planului asupra societatii.
Contraargumentarea.
Pe motiunea de strategie, atacul se poate face la oricare din cele 6 nivele :
Restrangere- se poate sustine ca restrangerea favorizeaza vizibil afirmatorii.
Stare de fapt – se poate sustine identificarea incorecta a acesteia.
Problema – se poate invoca lipsa problemei sau a gravitatii acesteia.
Cauza – se poate invoca incorecta identificare a acesteia.
Planul – poate fi atacat la nivelul eficienteii solutiei in sine, a metodelor, a posibilitatilor agentului, a duratei si costurilor ce pot fi prea mari. Se poate invoca si existenta unei solutii alternative mai eficiente.
Efectele – pot fi minimalizate cele pozitive, invocandu-se in schimb efecte negative majore.
Pe motiunea factuala sau de valoare, atacul se poate face din nou la orice nivel :
Definitii – se poate invoca absenta a minim una din calitaile necesare unei definitii. Se impune propunerea de definitii alternative pentru cele atacate.
Criteriul – la fel se poate invoca absenta a minim una din calitaile necesare criteriului. Se impune propunerea unui criteriu alternativ.
Contentii – se poate ataca validitatea lor sau legatura cu motiunea prin prisma criteriului si a intelegerii termenilor.
Argumentele – se poate ataca validitatea lor sau legatura cu contentia.
Rationamente – pot fi atacate la nivel de premise, sau la nivelul corectitudinii logice.
Dovezi – poate fi atacata credibilitatea surselor, actualitatea sau relevanta si semnificatia dovezilor.
Exista unele erori frecvente de rationament, dovedire si argumentare. Ele trebuie speculate de adversari in vederea respingerii cazului. Iata cateva dintre ele:
Extremtizarea importantei unui aspect fara o motivatie reala.
Suprageneralizarea, aplicarea in mod abuziv a unei generalizari.
Tehnica bulgarelui de zapada, cresterea necritica, in mod cauzal, a consecincelor unui fenomen sau eveniment, rezultatul final fiind unul extrem.
Schimbarea semnificatiei unui termen in acelasi sir logic.
Apelul la exemple personale.
Apelul la falsa autoritate, prin invocarea afirmatiilor unei persoane importante dar fara calitati majore in domeniul de referinta.
Structura discursurilor.
Afirmatorul 1 :
Prezinta Motiunea si se declara de acord cu ea.
Prezinta Cazul afirmator conform structurii acestuia.
Negatorul 1 :
Se declara impotriva motiunii.
Contraargumenteaza Cazul afirmator, urmand aceeasi structura.
Prezinta Cazul negator conform structurii acestuia.
Afirmatorul 2 :
Resustine Cazul afirmator prin dovezi, exemple, rationamente noi si extinderea argumentelor, tinand cont de atacul lui N1.
Este recomandata pastrarea liniei de argumentare a Afirmatorului 1.
Contraargumenteaza Cazul negator atacand la orice nivel este posibil si util.
Negatorul 2 :
Contraargumenteaza Cazul afirmator, tinand cont de reconstructia lui A2.
Resustine Cazul afirmator prin dovezi noi, exemple noi, rationamente noi si extinderea argumentelor, tinand cont de atacul lui A2.
Se recomanda pastrarea liniei de argumentare si contraargumentare a lui N1.
Afirmatorul 3 :
Identifica Ariile de conflict, adica punctele in care cele doua cazuri s-au ciocnit in cursul intregului debate si sunt esentiale in luarea deciziei de catre arbitru.
Rezolva Arile de conflict in favoarea echipei sale.
Face Balanta cazurilor, prezentandu-le si comparandu-le sintetic, pentru a arata superioritatea propriului Caz..
Trage Concluziile finale.
Orice idee noua a acestuia nu este luata in considerare de arbitru. Exceptia este atunci cand raspunde direct la idei noi aduse de Negatorul 2. Poate aduce insa exemple, dovezi si exemple noi, pentru clarificare.
Negatorul 3 :
Identifica Ariile de conflict .
Rezolva Arile de conflict in favoarea echipei sale.
Face Balanta cazurilor, prezentandu-le si comparandu-le sintetic, pentru a arata superioritatea propriului Caz..
Trage Concluziile finale.
Orice idee noua a acestuia nu este luata in considerare de arbitru, fiind considerata tardiva. Poate aduce insa exemple, dovezi si analogii noi, pentru clarificare.
Stilul de prezentare.
In debate, ca si in viata, este importanta “forma” pe care mesajul ce-l transmitem o imbraca. Stilul de prezentare poate fi manipulat pentru a atrage atentia, a ne face intelesi si usor de urmarit, a convinge publicul si a lasa o impresie generala buna.
Prezentarea poate fi imbunatatita actionand la numeroase nivele. Iata cele mai importante :
Contactul vizual.
Stabiliti clar persoanele carora va adresati (arbitru, membrii ai publicului, intreg publicul etc.), in functie de circumstante.
Priviti direct in ochii respectivelor persoane, pentru a capta atentia si a sugera puterea personala, evitand privirea indelungata a notitelor.
Vocea.
Vorbiti mai repede pentru a comunica caracterul imperios al ideilor, si mai rar cand explicati idei complicate.
Vorbiti mai apasat pentru a scoate in evidenta cuvintele importante.
Folositi variatii in ritm pentru a nu fi monotoni.
Folositi pauze pentru a lasa timp de reflectie si a va aduna ideile ; nu exagerati insa lungimea lor.
Vorbiti destul de tare pentru a va face usor auziti.
Modulati volumul vocii pentru a va face urmariti usor.
Reflectati cat mai multa naturalete.
Vorbirea.
Vorbiti cat mai clar, pentru a fi intelesi.
Organizati-va bine ideile.
Folositi cuvinte elevate, fara a exagera insa.
Gestica.
Sugerati naturalete si deschidere.
Folositi un optim in gestica : nici prea ampla, nici reprimata.
Nervozitatea.
Pentru a invinge nervozitatea, exista o cale simpla : pregatiti-va bine cazul.
Luati o clipa pentru a va aduna ideile si a va calma, inainte de discurs.
Acceptati emotiile si incercati sa invatati din ele.
Incercati sa va concentrati asupra ideilor si nu a emotiilor.
Folositi scurte pauze in discurs.
Respirati !
Chestionarea incrucisata.
Pe lungimea unui meci de debate exista 4 sectiuni a cate 3 minute de chestionare incrucisata (cross). In timpul acesteia, un vorbitor clar stabilit de regulament adreseaza intrebari si primeste raspunsuri unui vorbitor clar stabilit al celeilalte echipe.
Scopul chestionarii incrucisate :
Clarificarea argumentelor echipei adverse
Obligarea oponentului sa adopte o pozitie
Expunerea erorilor din cazul oponentilor si castigarea de teren.
Metode recomandate pentru chestionare:
Nu va angajati in dispute.
Evitati sa intimidati oponentul
Fiti stapani pe perioada de chestionare.
Concepeti un plan de chestionare.
Ajungeti la raspunsurile dorite treptat, in urma unor serii de intrebari.
Puneti intrebari la care se poate raspunde doar cu da sau nu (intrebari inchise).
Folositi informatiile obtinute in timpul perioade de chestionare in pledoarie.
Strategii pentru cei care raspund :
Nu va lasati atrasi intr-o disputa.
Evitati sa va prefaceti ca nu ati inteles.
Pastrati o atitudine calma si increzatoare.
Nu permiteti celui care pune intrebari sa formuleze concluzii.
Arbitrajul.
Datoriile arbitrului :
Urmareste cu atentie intreg meciul de debate.
Noteaza ideile ce apar pe parcursul dezbaterii, in fiecare din cele 10 sectiuni.
Nu intrerupe meciul si nu se manifesta afectiv in timpul acestuia.
Analizeaza ideile sustinute de echipe precum si desfasurarea in mare a dezbaterii pentru a decide echipa invingatoare.
Prezinta decizia sa si o justifica pe baza a ce s-a intamplat in debate.
Da punctaje si ranguri fiecarui vorbitor al dezbaterii, justificandu-le.
Echipa castigatoare nu are voie sa aibe punctaj cumulat mai mic sau rang cumulat mai mare decat echipa ce a pierdut.
Un vorbitor nu poate avea punctaj mai bun si rang mai slab decat alt vorbitor din acelasi meci de debate.
Calitatile unui bun arbitru :
Un bun arbitru este impartial.
Un bun arbitru este competent.
Un bun arbitru este un ascultator atent.
Un bun arbitru este si educator.
Un bun arbitru da dovada de profesionalism.
Criteriile de luare a deciziei.
Numarul si relevanta ariilor de conflict castigate de fiecare echipa.
Numarul si relevanta celorlalte idei castigate de fiecare echipa.
Masura in care fiecare echipa isi indeplineste atributiile de rol.
Calitatea stilului de prezentare a vorbitorilor fiecarei echipe.

Cat timp am fost elev la Colegiul National Ion Luca Caragiale ,am facut parte din clubul de dezbateri .A fost o perioada extrem de placuta si in acelasi timp m-a ajutat sa imi ies putin din carapace .Este greu ,o activitate plina de suspans pt oricat te-ai pregatit, mereu vei fi surprins de echipa adversare,si trebuie  sa fi pregatit in orice moment sa impovizezi.

Ardor (Asociatia Romana de Dezbateri Oratorie si Retorica)   organizeaza multe deplasari iar calendarul 2009-2010 ,e plin de intalniri si “cearta pe cale amiabila “cum le zic eu . Aveţi ocazia sa intalniti o mulţime de oameni ,si sa va distraţi(really,cand am fost noi ne-au organizat un mini-party)

AGENDA 2009-2010

OPEN-uri

28-29 noi Cosbuc

16-17 ian-Targoviste

20-21 feb- Lazar

13-14 mar Spiru

24-25 apr- Sava

22-23 mai Caragiale

Intalnire instructori—28-29 noi, dupa OPEN

Regionala incepatri KP- 31 oct-1 noi—Ploiesti

Nationala de incepatori KP—12-15 noi—Slanic

Regionala PARLY-Studenti—7-8 noi- Bucuresti

Nationala PARLY  19- 22 noi—Slanic

PTA (Primul Turneu ARGO)  ( aprox KP+ WS, engl)–? (noi//dec) Ploiesti

Public Speaking (engl)—mai 2010, Cosbuc

Ce sunt dezbaterile.

Eduard Ezeanu

In viata exista lucruri asupra carora oamenii pot sa nu cada de acord, avand opinii diferite fata de acel lucru. Vorbim in acest caz de propozitii ce pot fi dezbatute.

Dezbaterea reprezinta o discutie in contradictoriu purtata de doua sau mai multe parti asupra unui anumit domeniu.

Se pot distinge cateva categorii clare de dezbateri, fie categorie avand trasaturle ei, determinate de finalitatea vizata. Astfel, exista :

Dezbateri cotidiene – sunt foarte libere, au un grad mic de structurare si urmaresc de obicei atingerea unor beneficii imediate. O astfel de dezbatere este, spre exemplu, discutia in contradictoriu purtata de un elev cu profesorul asupra corectitudinii notei pe care elevul a primit-o.

Dezbateri sociale – au un grad mai mare de organizare si rigurozitate, ele urmarind punerea in discutie a marilor probleme ale societatii, in vederea intelegerii si solutionarii acestora. O astfel de dezbatere este, spre exemplu, cea purtata de politicieni in cadrul unei emisiuni, de avocati in curtea de justitie, sau de participantii la o intalnire sindicala.

Dezbateri educationale – se inspira din idealurile dezbaterilor sociale. Ele au o structura clara si riguroasa, sunt competitive si arbitrate. Mai mult, un debater trebuie uneori sa sustina puncte de vedere opuse asupra unei teme. Aceste trasaturi se explica prin rolul acestor dezbateri, care este formativ, vizand pregatirea eficienta a tinerilor pentru activitatile din mediul social.

Efectele formative ale dezbaterilor educationale se manifesta la trei niveluri :

Aptitudinal – se dezvolta gandirea critica si cea constructiva, abilitatea de comunicare si persuasiune, cea de analiza, sinteza a datelor si luare a deciziilor, creativitatea etc.

Atitudinal – se dezvolta combativitatea, increderea in sine, spiritul de echipa si de lider, ambitia, toleranta fata de idei diferite de cele proprii etc.

Informational – se dobandesc cunostinte stiintifice foarte practice, foarte multe dintre ele fiind legate de pricipiile democratice, drepturile omului, societatea si economia moderna etc.

Dezbaterile Karl Popper si ARDOR.

Exista numeroase formate de dezbateri educationale, dintre care cele mai folosite si cunoscute sunt : Karl Popper, American Parly, Lincoln-Douglas, Student Congress.

Programul de dezbateri pentru elevii de liceu se focalizeaza pe Dezbaterile Karl Popper. Formatul este inspirat din viziunea marelui filozof asupra metodelor prin care individul se poate apropia de adevar. Specificul sau il face adecvat la necesitatile si potentialul elevilor din anii de liceu.

La nivel national exista un program de dezbateri coordonat si gestionat de ARDOR (Asociatia Romana de Dezbateri, Oratorie si Retorica).

ARDOR foloseste metode educationale alternative cu o eficienta demonstrata in dezvoltarea personala. Printre acestea se numara:

Dezbaterile educationale

Jocul de rol

Simularile

Discursurile publice

Dintre activitatile desfasurate de ARDOR fac parte :

Crearea de cluburi de debate

Organizarea de competitii de debate sau de discursuri publice

Organizarea de traininguri, seminarii

Organizarea de evenimente promotionale

Motiunea de debate.

Orice debate se poarta asupra unei teme, si mai precis, asupra unei afirmatii, idei fata de care se pot sustine argumente pro si contra. Aceasta se numeste motiune de debate.

In dezbaterile Karl Popper exista doua echipe de debateri, a cate 3 membri, una afirmatoare si una negatoare.

Motiunea trebuie sa indeplineasca anumite conditii, motiv pentru care alegerea ei necesita multa atentie :

Asupra motiunii se pot sustine argumente pro si contra.

Exista un echilibru intre argumentele pro si contra, nici una din echipe nefiind favorizata.

Motiunea ocupa terenul de mijloc intre practica pura si teorie.

Motiunea nu pune in discutie o idee prea generala dar nici prea specifica.

TIPURI DE MOTIUNI

Motiuni Factuale – abordeaza o stare de fapt, afirmatie sau credinta. Ele pot fi de doua tipuri :

Motiuni Factuale Propriu-zise –  abordeaza o stare de fapt. Exemplu : Exista extraterestrii.

Motiuni Factuale Relationale – abordeaza relatia dintre doua elemente. Exemplu : Comportamentul criminal este determinat biologic.

Motiuni de Valoare – pot fi de doua tipuri :

Motiuni Evaluative – leaga un element de o valoare. Exemplu : Reclamele sunt daunatoare.

Motiuni Comparative – compara doua elemente prin prisma unei valori. Exemplu : Este mai bine sa fii elev decat profesor.

Motiuni de Strategie – abordeaza o modalitate de a actiona ce presupune schimbarea starii existente. Exemplu : Prostitutia ar trebui legalizata.

Pregatirea cazului si Definirea termenilor.

Pregatirea pentru debate este o activitate foarte importanta a echipei, modul in care se face aceasta determinand in mare parte evolutia debate-lui in sine. Pregatirea urmeaza mai multe etepe, dupa cum urmeaza:

Documentarea – este etapa in care debaterii aduna informatii despre motiune, pentru a o intelege clar, a gasi dovezi favorabile propriei pozitii (afirmatoare sau negatoare), dar si dovezi ce avantajeaza adversarii si ar putea fi foloste de acestia. Membrii echipei fac shimb de informatii.

Brainstorming-ul – este etapa in care membrii echipei se implica intr-un proces creativ si liber de identificare a ideilor ce pot fi folosite de echipa in sustinerea punctului de vedere. Toata lumea participa, totul se noteaza, nimic nu se critica.

Selectarea argumentelor – consta in analiza critica a ideilor rezultate din brainstorming si alegera celor ce vor fi folosite in sustinerea propriei pozitii, sub forma de argumente.

Structurarea cazului – reprezinta formularea clara si gruparea argumentelor conform structurii cerute de regulamentul de Karl Popper.

O parte esentiala a sarcinii debater-lui este definirea termenilor ce apar in formularea motiunii. Aceasta sarcina asigura intelegerea clara a conceptelor folosite in debate si gasirea unui teritoriu comun pentru echipe in discutarea motiunii.

Definitiile trebuie sa indeplineasca anumite conditii :

Claritate si precizie, ele fiind usor de inteles si folosit in debate.

Specificitate, definind termenul din motiune si numai pe el.

Coerenta logica, neprezentand contradictii interne.

Credibilitate, sursele de provenienta avand autoritate in domeniul respectiv.

Fair-play, neinclinand balanta in favoarea uneia din echipe.

Principii generale

Formatul de dezbateri Karl Popper (KP) este o forma structurata de dezbatere educationala, care are la baza dialogul dintre doua echipe, numite in mod formal Afirmatori si Negatori. Fiecare dintre cele doua echipe este compusa din 3 membri, ai are la dispozitie o cantitate egala de timp pentru a argumenta in favoarea sau impotriva unei teme. Aceasta din urma poarte numele de motiune, si este cel mai adesea o afirmatie care permite atat sustinere cat si contrazere. Participantii intr-o runda de dezbateri trebuie sa comunice argumente in baza unor rationamente logice si a unor dovezi palpabile, nu in functie de opiniile personale cu privire la tema discutata. Adeseori, vorbitorii cu experienta in dezbateri se vad nevoiti sa sustina idei total opuse convingerilor lor. Un meci de dezbateri KP se desfasoara in fata unui arbitru, care trebuie sa urmareasca argumentele vorbitorilor si sa decida o echipa castigatoare, in functie de principiul “Care echipa a fost mai convingatoare in dezbatere?”, fara ca decizia sa fie afectata de convingeri personale sau lucruri care nu s-au spus in dezbatere. Luarea acestei decizii se face atat prin judecarea argumentelor facute, cat si prin evaluarea acelor chestiuni care pot fi definite ca elemente de prezentare a discursului.

Structura prescurtata a unei runde de dezbateri KP

O runda de dezbateri este compusa formal din 10 sectiuni distincte: 6 discursuri si 4 chestionari incrucisate, dupa cum urmeaza:

A1: Prima pledoarie constructive afirmatoare: 6 minute

Prima pledoarie a unei runde de dezbateri, in care echipa afirmatoare isi prezinta complet cazul, aratand toate motivele pentru care motiunea in discutie ar trebui acceptata. Se prezinta «criteriul» ca standard din perpectiva caruia echipa interpreteaza tema. Desi echipa sa isi prezinta de-a lungul dezbaterii extinderi si dezvoltari ale argumentelor din acest prim discurs, membrii echipei trebuie sa pastreze pe tot parcursul rundei definitiile, criteriul si argumentele prezentate.

Chestionare incrucisata

CX1 N3 pune intrebari lui A1: 3 minute

Este folosita pentru a clarifica, a identifica punctele slabe din argumentele oponentilor, cat si pentru a obtine concesii generale. Pentru ca avantajele si concesiile obtinute in CX sa conteze la arbitraj, acestea trebuie sa fie utilizate in urmatoarele discursuri, pentruca arbitrii nu au dreptul sa sesizeze «din oficiu» importanta rezultatelor obtinute in CX.

N1: Pledoaria constructiva negatoare: 6 minute

Echipa negatoare prezinta un caz complet impotriva motiunii. Aceasta sectiune este inceputul respingerii argumentelor afirmatoare, care sunt contra-argumentate in ordinea prezentata de afirmatori. Daca definitiile propuse de afirmatori nu sunt contestate in aceasta sectiune, ele raman valabile. Tot astfel, daca negatorii nu avenseaza un criteriu propriu, atunci runda va sta sub emnul cerintelor impuse prin criteriul conceput de afirmatori.

CX2: A3 pune intrebari lui N1: 3 minute

A2: Pledoaria afirmatoare de reconstructie: 5 minute

Al doilea vorbitor al echipei afirmatoare prezinta respingerile aduse de echipa sa impotriva argumentelor prezentate de n1 si raspunde respingerilor aduse cazului afirmator de catre echipa negatoare-reconstructie. Daca nu respinge o anumita idee din cazul negator, acea idee ramane valabila.

CX3: N1 pune intrebari lui A2: 3 minute

N2: pledoaria negatoare de reconstructie: 5 minute

Aceleasi indatoriri ca A2, dar din perspectiva negatoare.

CX4: A1 pune intrebari lui N2: 3 minute

A3: pledoaria finala a echipei afirmatoare: 5 minute

Prezinta, urmarind structura prezentata de la inceputul dezbaterii, argumentele forte ale echipei sale, atragand atentia arbitrilor asupra eficientei propriei echipe, a fisurilor echipei oponente si asupra celor mai importante zone de controversa:«arii de conflict».incearca sa convinga arbitrii ca echipa afirmatoare este cea care a castigat runda, fara sa poate aduce noi argumente sau dovezi.

N3: pledoaria finala a echipei negatoare: 5 minute

Aceleasi indatoriri ca A3, dar din perspectiva negatoare.

Roluri si atributii detaliate ale vorbitorilor

Primul vorbitor al echipei afirmatoare (A1)

Este cel care deschide dezbaterea si pune bazele de discutie pentru discursurile ce vor urma, in cadrul unei pledoarii de 6 minute. Cea mai importanta datorie a sa este cea de a prezenta un caz la prima vedere (prima facie case), adica un caz suficient de clar intemeiat pentru a sustine pozitia afirmatoare. Structura generala a unui caz cuprinde:

- definirea termenilor motiunii si a termenilor importanti ce vor fi folositi in cadrul dezbaterii;

- propunerea unui criteriu pentru luarea unei decizii cu privire la echipa castigatoare;

- argumente clar formulate si sprijinite prin dovezi care sustin motiunea si sunt relevante pentru criteriul propus (in general 3-5 argumente sunt suficiente pentru a fi prezentate pe larg in primul discurs).

Este important ca maniera de prezentare a primului vorbitor afirmator sa fie una convingatoare si bine structurata. O dezbatere care porneste la drum cu un discurs neclar si un vorbitor nesigur pe sine are toate sansele sa fie o dezbatere neclara sau dezechilibrata.

Primul vorbitor are de asemenea datoria de a raspunde intrebarilor din prima runda de chestionare incrucisate, pe durata a 3 minute. El trebuie sa cunoasca in profunzime cazul afirmator, pentru a putea clarifica eventualele intrebari ale negatorilor, si pentru a putea completa cazul cu anumite legaturi logice sau dovezi daca acestea sunt solicitate de echipa negatoare.

Totodata, A1 are sansa de a pune intrebari celui de-al doilea vorbitor al echipei negatoare, in cadrul unei runde de chestionare incrucisata, cu scopul de a cere clarificari sau de a pune in evidenta scapari ale cazului negator.

Primul vorbitor al echipei negatoare (N1)

Vorbitorul N1 are o sarcina mult mai complexa decat vorbitorul A1. Avand la dispozitie un discurs constructiv de 6 minute, acesta trebuie sa respinga cazul prezentat de echipa afirmatoare si sa introduca totodata continutul propriu al echipei negatoare. Cazul propriu nu necesita acelasi nivel de detaliu ca cel al echipei afirmatoare, dar trebuie sa fie structurat la fel de clar. Este decizia vorbitorului N1 daca prezinta intai cazul propriu, si mai apoi respinge cazul propus de afirmatori, sau viceversa. Important este sa acopere ambele aspecte, si sa acorde cel putin jumatate din timpul sau cazului afirmator. Principala datorie a negatorilor este de a respinge cazul afirmator. Cazul propriu este mai putin important, si uneori poate lipsi cu desavarsire.

Primul discurs negator este un moment propice pentru clarificarea aspectelor legate de definitiile si criteriul propus de afirmatori. In cazul in care negatorii doresc sa introduca modificari in cele doua arii, trebuie sa mentioneze motivul (lipsa de fair-play, ambiguitate) si sa propuna noi definitii/un nou criteriu care sa respecte critica adusa definitiilor/criteriului echipei adverse. Daca aceste mentiuni nu se fac la primul negator, de cele mai multe ori arbitrul poate sa nu ia in considerare mentiunile ulterioare referitoare la aceste aspecte.

In privinta CX-urilor, datoria primului negator este similara primului afirmator, doar ca din perspectiva echipei sale.

Al doilea vorbitor al echipei afirmatoare (A2)

Vorbitorul A2 trebuie sa isi foloseasca discursul de 5 minute pentru a acoperi doua indatoriri de baza:

- reconstructia cazului afirmator dupa atacul negator;

- respingerea ideilor prezentate in cazul negator;

Desi trebuie sa aiba in vedere ambele indatoriri, A2 are ca sarcina principala reconstructia cazului propriu. De asemenea, orice discutii referitoare la definitii si criteriu initiate de negatori trebuie continuate si clarificate din perspectiva afirmatoare. Argumentele neacoperite in cadrul discursului sau vor putea fi scoase in evidenta de al treilea vorbitor al echipei negatoare ca fiind acceptate de catre afirmatori.

Vorbitorul A2 trebuie totodata sa isi sustina pozitia in cadrul unui CX de 3 minute.

Al doilea vorbitor al echipei negatoare (N2)

Indatoririle vorbitorului N2 sunt identice cu cele ale vorbitorului A2, numai ca din perspectiva negatoare.

Al treilea vorbitor al echipei afirmatoare (A3)

Una dintre cele mai complexe sarcini din cadrul dezbaterii ii revine vorbitorului 3 al fiecareia dintre echipe. Vorbitorul A3 trebuie sa atinga 4 puncte importante in cazul discursului de 5 minute pe care il are la dispozitie:

- o ultima respingere a argumentelor aduse in discutie de vorbitorul N2 (de asemenea, acum e momentul propice pentru a mentiona argumentele care au fost pierdute din vedere de negatori pe parcursul dezbaterii);

- o balanta a celor doua cazuri si o prezentare a evolutiei dezbaterii;

- prezentarea principalelor arii de conflict din cadrul dezbaterii si argumentarea motivelor pentru care afirmatorii au fost mai convingatori pe o anumita arie de conflict;

- sugerarea unor arii de vot pentru arbitri; selectarea celor mai importante dintre ariile de conflict si motivarea importantei lor in cadrul dezbaterii in calitate de arii in functie de care arbitrii ar trebui sa voteze.

Vorbitorul A3 trebuie sa ofere o imagine de ansamblu asupra intregii dezbateri, si sa se concentreze mai putin pe respingerea punctuala a ideilor negatoare de pana la acel moment.

Totodata, al treilea vorbitor al echipei afirmatoare are un rol foarte important in cadrul rundei de chestionare incrucisata cu primul vorbitor al echipei negatoare, in clarificarea chestiunilor care tin de abordarea negatoare.

Al treilea vorbitor al echipei negatoare (N3)

Indatoririle vorbitorului N3 sunt identice cu cele ale vorbitorului A3, numai ca din perspectiva negatoare.

Argumentarea.

Celula cazului de debate, pe baza careia echipa isi sustine in mod riguros si bine fundamentat pozitia este argumentul. El reprezinta o propozitie orientata spre sustinerea unui anumit punct de vedere.

Structura argumentului :

Afirmatia – reprezinta formularea in sine a argumentului, clara si concisa.

Explicatia – detaliile oferite pentru a se intelege la ce exact se refera argumentul.

Rationamentul – structura ce arata corectitudinea logica a argumentului.

Dovada – structura informationala ce prezinta fapte si opini din surse credibile si actuale (statistici nationale, publicatii recunoscute, carti de specialitate etc.), menite sa sustina argumentul.

Rationamentul este bazat pe doua sau mai multe premise ce sunt puse in relatie logica  pentru a se obtine o concluzie. Premisa este o propozitie presupusa ca fiind adevarata. Concluzia este un adevar nou descoperit, in mod logic, rational.

Premisa 1

Premisa 2          Relatie Logica

………….                                             Concluzie

Premisa N

Exista numeroase tipuri de rationamente. In debate, dar si in viata de zi cu zi, cele mai folosite sunt :

Rationamentul Inductiv – premisele surprind particularul, concluzia generalul. Datorita folosirii generalizarii, concluzia nu este niciodata sigura, corectitudinea ei avand doar diferite grade de probabilitate.

Rationamentul Deductiv – premisele surprind generalul, concluzia particularul. Daca premisele sunt corecte, si relatia logica este corecta, concluzia va fi intotdeauna corecta.

Rationamentul Analogic – presupune transferul unor trasaturi de la o realitate bine cunoscuta la o realitate mai putin cunoscuta. Se bazeaza pe existenta unor asemanari intre cele doua realitati, pe baza carora se poate face transferul.

Rationamentul tip Lant Cauzal – reprezinta o serie logica de implicatii directe.

Meciul de dezbateri. Criteriul.

Un meci de dezbateri Karl Popper are o durata de 60 de minute. El este impartit in 10 sectiuni : 6 discursuri (unul pentru fiecare vorbitor)  si 4 chestionari incrucisate, dupa cum urmeaza :

Sectiunea Vorbitorul Rolul Durata

1 Afirmatorul 1 discurs constructiv 6 minute

2 Negatorul 3 adreseaza intrebari Afirmatorului 1 3 minute

3 Negatorul 1 discurs constructiv 6 minute

4 Afirmatorul 3 adreseaza intrebari Negatorului 1 3 minute

5 Afirmatorul 2 discurs de dezvoltare 5 minute

6 Negatorul 1 adreseaza intrebari Afirmatorului 2 3 minute

7 Negatorul 2 discurs de dezvoltare 5 minute

8 Afirmatorul 1 adreseaza intrebari Negatorului 2 3 minute

9 Afirmatorul 3 discurs conclusiv 5 minute

10 Negatorul 3 discurs conclusiv 5 minute

Fiecare echipa dispune de 8 minute de gandire pe parcursul dezbaterii. Ea isi poate imparti cele 8 minute cum crede de cuviinta, putand insa sa foloseasca din acest timp numai inaintea rolului unuia dintre proprii sai vorbitori.

Depasirea timpului de chestionare si gandire nu este permisa de arbitru.

Depasirea inacceptabil de mare a timpului de discurs este sanctionata de arbitru.

In viata de zi cu zi, fiecare om evalueaza si interpreteaza diferite fapte si afirmatii, prin prisma unor valori, a unor principii pe care el le considera ca fiind “bune”. In mod asemanator, in motiunea de valoare si cea factuala este necesara evidentierea unei valori pe care echipa o considera suprema in analiza motiunii si o foloseste in sustinerea propriului punct de vedere. Aceasta valoare se concretizeaza in debate sub forma unui Criteriu de judecare a motiunii.

Criteriul trebuie sa indeplineasca anumite conditii :

Sa fie concret.

Sa fie posibil de aplicat.

Sa fie relevant pentru motiune.

Sa aiba legatura cu toate argumentele prezentate.

Cazul factual si de valoare.

Atat pentru motiunile factuale cat si pentru cele de valoare, ambele echipe trebuie sa prezinte o serie de idei si informatii pentru sustinerea propriului punct de vedere, grupate intr-o entitate structurala numita caz.

Cazul este dinamic, el evolueaza pe parcursul discursurilor, pe masura ce se prezinta detalii si nuante si pe masura ce este reconstruit in urma atacului adversarilor.

In acelasi timp, cazul este partinitor, echipa neincluzand in strucutura sa informatii ce o dezavantajeaza, sau interpretand informatiile pentru a arata ca ii sunt favorabile.

Cazul are mai multe componente, fiecare avand trasaturile si functiile sale. Astfel, structura cazului este urmatoarea :

Definitiile termenilor – este prima etapa din prezentarea cazului. Are rolul de a clarifica semnificatia termenilor, pentru a putea opera adecvat cu ei si a crea un teren comun si clar de discutie pentru cele doua echipe.

Criteriul –  delimiteaza cadrul discutiei, stabilind un filtru pentru analiza motiuni. Criteriul este coloana vertebrala a unui caz, de alegerea si justificarea acestuia depinzand in mare masura succesul echipei.

Contentiile (Argumentele majore) – sunt structurile prin care echipa trece efectiv la demonstrarea punctului sau de vedere. Un caz are de obicei 2-3 contentii, mai multe fiind dificil de sustinut pentru echipa. Legatura acesotra cu motiunea, prin prisma criteriului trebuie clar evidentiata.

Argumentele (Argumentele minore) – sunt sub-structuri ce sustin contentiile. Regulamentul de dezbateri Karl Popper indica existenta acestora pentru a evidentia clar structura logica a cazului. Din nou, numarul optim este de 2-3 argumente pentru fiecare contentie.

Primul vorbitor afirmator este obligat sa prezinte definitiile termenilor motiunii precum si criteriul. In lipsa acestei prezentari, echipa afirmatoare este obligata sa accepte definitiile sau criteriul prezentat de negatori. Daca nici acestia nu prezinta definitiile sau criteriul de la primul vorbitor, orice alta prezentare este tardiva.

Primul vorbitor al echipei, indiferent daca este afirmator sau negator, este obligat sa prezinte toate contentiile si argumentele cazului propriu.

Respingerea definitiilor, criteriului, contentiilor sau argumentelor se face de la primul vorbitor ce are aceasta sansa. In lipsa acesteia, se considera ca respectivele elemente au fost acceptate. Daca negatorii resping criteriul sau anumite definitii, ei vor trebui sa prezinte “inlocuitori” proprii..

Cazul de strategie.

Motiunile de strtegie propun solutii la stari existente, motiv pentru care abordarea lor se face diferit fata de celelalte tipuri de motiuni. In primul rand, negatorii nu sunt obligati sa prezinte caz propriu, ei putandu- se multumi doar cu atacarea cazului afirmator, eventual schitand o strategie proprie considerata mai buna pentru schimbarea starii existente.

Structura cazului afirmator in strategie este urmatoarea :

restrangerea (interpretarea motiunii) – afirmatorii au optiunea de a limita cadrul discutiei, prezentand o strategie pentru a schimba un aspect particular din starea asupra careia se refera motiunea. Restrangerea trebuie sa fie insa fair-play.

Starea de fapt (Status-quo) – descrie succint si obiectiv situatia existenta in aria de interes a motiunii.

Problema – identifica raul, deficienta existenta in starea de fapt.

Aceste prime trei elemente alcatuiesc ceea ce se numeste generic cadrul dezbaterii.

Cauza (Blamul) – reprezinta elemetul/elementele ce duc la aparitia problemei si la nivelul carora trebuie sa se actioneze pentru implementarea planului.

Planul (Cure) –  include desigur actiunea la care se refera motiunea in felul in care a fost formulata, asigurand faptul ca afirmatorii demonstreaza motiunea. El cuprinde :

· Solutia – modalitatea concreta de rezolvare a problemei.

· Agentul (Cine) – persoanele fizice sau juridice responsabile cu aplicarea solutiei.

· Metodele (Cum) – detaliaza modalitatea de rezolvare a problemei.

· Durata de implementare (Cat)

· Costurile – evaluarea lor include costurile financiare, dar si cele umane, de oportunutate, de decizie etc.

Efectele :

Directe – efectele pe care le are implementarea planului in sensul rezolvarii problemei.

Colaterale – alte beneficii ale planului asupra societatii.

Contraargumentarea.

Pe motiunea de strategie, atacul se poate face la oricare din cele 6 nivele :

Restrangere- se poate sustine ca restrangerea favorizeaza vizibil afirmatorii.

Stare de fapt – se poate sustine identificarea incorecta a acesteia.

Problema – se poate invoca lipsa problemei sau a gravitatii acesteia.

Cauza – se poate invoca incorecta identificare a acesteia.

Planul – poate fi atacat la nivelul eficienteii solutiei in sine, a metodelor, a posibilitatilor agentului, a duratei si costurilor ce pot fi prea mari. Se poate invoca si existenta unei solutii alternative mai eficiente.

Efectele – pot fi minimalizate cele pozitive, invocandu-se in schimb efecte negative majore.

Pe motiunea factuala sau de valoare, atacul se poate face din nou la orice nivel :

Definitii – se poate invoca absenta a minim una din calitaile necesare unei definitii. Se impune propunerea de definitii alternative pentru cele atacate.

Criteriul – la fel se poate invoca absenta a minim una din calitaile necesare criteriului. Se impune propunerea unui criteriu alternativ.

Contentii – se poate ataca validitatea lor sau legatura cu motiunea prin prisma criteriului si a intelegerii termenilor.

Argumentele – se poate ataca validitatea lor sau legatura cu contentia.

Rationamente – pot fi atacate la nivel de premise, sau la nivelul corectitudinii logice.

Dovezi – poate fi atacata credibilitatea surselor, actualitatea sau relevanta si semnificatia dovezilor.

Exista unele erori frecvente de rationament, dovedire si argumentare. Ele trebuie speculate de adversari in vederea respingerii cazului. Iata cateva dintre ele:

Extremtizarea importantei unui aspect fara o motivatie reala.

Suprageneralizarea, aplicarea in mod abuziv a unei generalizari.

Tehnica bulgarelui de zapada, cresterea necritica, in mod cauzal, a consecincelor unui fenomen sau eveniment, rezultatul final fiind unul extrem.

Schimbarea semnificatiei unui termen in acelasi sir logic.

Apelul la exemple personale.

Apelul la falsa autoritate, prin invocarea afirmatiilor unei persoane importante dar fara calitati majore in domeniul de referinta.

Structura discursurilor.

Afirmatorul 1 :

Prezinta Motiunea si se declara de acord cu ea.

Prezinta Cazul afirmator conform structurii acestuia.

Negatorul 1 :

Se declara impotriva motiunii.

Contraargumenteaza Cazul afirmator, urmand aceeasi structura.

Prezinta Cazul negator conform structurii acestuia.

Afirmatorul 2 :

Resustine Cazul afirmator prin dovezi, exemple, rationamente noi si extinderea argumentelor, tinand cont de atacul lui N1.

Este recomandata pastrarea liniei de argumentare a Afirmatorului 1.

Contraargumenteaza Cazul negator atacand la orice nivel este posibil si util.

Negatorul 2 :

Contraargumenteaza Cazul afirmator, tinand cont de reconstructia lui A2.

Resustine Cazul afirmator prin dovezi noi, exemple noi, rationamente noi si extinderea argumentelor, tinand cont de atacul lui A2.

Se recomanda pastrarea liniei de argumentare si contraargumentare a lui N1.

Afirmatorul 3 :

Identifica Ariile de conflict, adica punctele in care cele doua cazuri s-au ciocnit in cursul intregului debate si sunt esentiale in luarea deciziei de catre arbitru.

Rezolva Arile de conflict in favoarea echipei sale.

Face Balanta cazurilor, prezentandu-le si comparandu-le sintetic, pentru a arata superioritatea propriului Caz..

Trage Concluziile finale.

Orice idee noua a acestuia nu este luata in considerare de arbitru. Exceptia este atunci cand raspunde direct la idei noi aduse de Negatorul 2. Poate aduce insa exemple, dovezi si exemple noi, pentru clarificare.

Negatorul 3 :

Identifica Ariile de conflict .

Rezolva Arile de conflict in favoarea echipei sale.

Face Balanta cazurilor, prezentandu-le si comparandu-le sintetic, pentru a arata superioritatea propriului Caz..

Trage Concluziile finale.

Orice idee noua a acestuia nu este luata in considerare de arbitru, fiind considerata tardiva. Poate aduce insa exemple, dovezi si analogii noi, pentru clarificare.

Stilul de prezentare.

In debate, ca si in viata, este importanta “forma” pe care mesajul ce-l transmitem o imbraca. Stilul de prezentare poate fi manipulat pentru a atrage atentia, a ne face intelesi si usor de urmarit, a convinge publicul si a lasa o impresie generala buna.

Prezentarea poate fi imbunatatita actionand la numeroase nivele. Iata cele mai importante :

Contactul vizual.

Stabiliti clar persoanele carora va adresati (arbitru, membrii ai publicului, intreg publicul etc.), in functie de circumstante.

Priviti direct in ochii respectivelor persoane, pentru a capta atentia si a sugera puterea personala, evitand privirea indelungata a notitelor.

Vocea.

Vorbiti mai repede pentru a comunica caracterul imperios al ideilor, si mai rar cand explicati idei complicate.

Vorbiti mai apasat pentru a scoate in evidenta cuvintele importante.

Folositi variatii in ritm pentru a nu fi monotoni.

Folositi pauze pentru a lasa timp de reflectie si a va aduna ideile ; nu exagerati insa lungimea lor.

Vorbiti destul de tare pentru a va face usor auziti.

Modulati volumul vocii pentru a va face urmariti usor.

Reflectati cat mai multa naturalete.

Vorbirea.

Vorbiti cat mai clar, pentru a fi intelesi.

Organizati-va bine ideile.

Folositi cuvinte elevate, fara a exagera insa.

Gestica.

Sugerati naturalete si deschidere.

Folositi un optim in gestica : nici prea ampla, nici reprimata.

Nervozitatea.

Pentru a invinge nervozitatea, exista o cale simpla : pregatiti-va bine cazul.

Luati o clipa pentru a va aduna ideile si a va calma, inainte de discurs.

Acceptati emotiile si incercati sa invatati din ele.

Incercati sa va concentrati asupra ideilor si nu a emotiilor.

Folositi scurte pauze in discurs.

Respirati !

Chestionarea incrucisata.

Pe lungimea unui meci de debate exista 4 sectiuni a cate 3 minute de chestionare incrucisata (cross). In timpul acesteia, un vorbitor clar stabilit de regulament adreseaza intrebari si primeste raspunsuri unui vorbitor clar stabilit al celeilalte echipe.

Scopul chestionarii incrucisate :

Clarificarea argumentelor echipei adverse

Obligarea oponentului sa adopte o pozitie

Expunerea erorilor din cazul oponentilor si castigarea de teren.

Metode recomandate pentru chestionare:

Nu va angajati in dispute.

Evitati sa intimidati oponentul

Fiti stapani pe perioada de chestionare.

Concepeti un plan de chestionare.

Ajungeti la raspunsurile dorite treptat, in urma unor serii de intrebari.

Puneti intrebari la care se poate raspunde doar cu da sau nu (intrebari inchise).

Folositi informatiile obtinute in timpul perioade de chestionare in pledoarie.

Strategii pentru cei care raspund :

Nu va lasati atrasi intr-o disputa.

Evitati sa va prefaceti ca nu ati inteles.

Pastrati o atitudine calma si increzatoare.

Nu permiteti celui care pune intrebari sa formuleze concluzii.

Arbitrajul.

Datoriile arbitrului :

Urmareste cu atentie intreg meciul de debate.

Noteaza ideile ce apar pe parcursul dezbaterii, in fiecare din cele 10 sectiuni.

Nu intrerupe meciul si nu se manifesta afectiv in timpul acestuia.

Analizeaza ideile sustinute de echipe precum si desfasurarea in mare a dezbaterii pentru a decide echipa invingatoare.

Prezinta decizia sa si o justifica pe baza a ce s-a intamplat in debate.

Da punctaje si ranguri fiecarui vorbitor al dezbaterii, justificandu-le.

Echipa castigatoare nu are voie sa aibe punctaj cumulat mai mic sau rang cumulat mai mare decat echipa ce a pierdut.

Un vorbitor nu poate avea punctaj mai bun si rang mai slab decat alt vorbitor din acelasi meci de debate.

Calitatile unui bun arbitru :

Un bun arbitru este impartial.

Un bun arbitru este competent.

Un bun arbitru este un ascultator atent.

Un bun arbitru este si educator.

Un bun arbitru da dovada de profesionalism.

Criteriile de luare a deciziei.

Numarul si relevanta ariilor de conflict castigate de fiecare echipa.

Numarul si relevanta celorlalte idei castigate de fiecare echipa.

Masura in care fiecare echipa isi indeplineste atributiile de rol.

Calitatea stilului de prezentare a vorbitorilor fiecarei echipe.

ARGUMENTARE

Motto : “daca-ti respecti mintea, o folosesti cum trebuie : )”

Definitii  ale argumentului

1. proces de justificare logica a unei propozitii,

2. afirmatia prin care este exprimata  o deductie (relatie de tip « a implica b ») ,

3. set de afirmatii care pretind ca una sau mai multe premise sprijina o concluzie .

Indicatori (marcatori) ai unei deductii ( se vor identifica prin discutii : /de accea / ca atare / deci / astfel / implica / prin  urmare /  deoarece / urmeaza ca / …

Argumentul este structurat in : premise ( motivele, dovezile, ratiunile ), concluzie ( teza, propozitia, motiunea care se vrea sustinuta), si relatia de intemeiere dintre ele.

Conceptul de soliditate logica al unui argument este legat de toate componentele sale  (si anume, daca premisele sale, adevarate fiind, furnizeaza cu adevarat sprijin pentru motiune, altfel spus, daca premisele, fiind  adevarate, suntem indreptatiti sa acceptam concluzia ?)

Tipuri de argumentari :

dupa criteriul formei logice :

*argumentare deductiva ( dovedeste cu certitudine  ca propozitia e adevarata) : « suma unghiurilor ascutite dintr-un triunghi dreptunghic  este de 90 de grade, deoarece se scad din 180 de grade cele 90 de grade ale unghiului drept. »

*argumentare inductiva ( dovedeste ca concluzia e probabila )  : « tuturor copiilor pe care ii cunosc le place ciocolata, deci catalin se va bucura daca ii fac cadou o ciocolata »

*argumentare practica  (dovedeste ca concluzia este acceptabila sau preferabila) : « am putea merge in concediu la munte sau la mare. La mare am putea face plaja si am inota in apa marii, la munte am putea face diferite trasee impreuna cu prietenii nostri. Desi la mare sunt conditii mai bune – apa calda, restaurant -tinand cont ca la munte e mai ieftin si mie imi face rau caldura excesiva, vom merge la munte. »

dupa criteriul continutului :

argumentarea prin semne, pe baza de cauza-efect, prin analogie, prin exemplu, prin comparatie, prin prestigiu,s.a.

sa se identifice tipul argumentului :

1.oamenii ar trebui sa mearga cu bicicleta pentru ca poluarea aerului e o problema din ce in ce mai serioasa in orase.

2.pierderea speciilor este la nivel de criza. Biologii aproximeaza   ca aproximativ 140 de specii se pierd zilnic.

3.dezvoltarea stiintei nu e posibila fara experimente pe animale,mai ales medicina s-a dezvoltat pe baza experimentarii pe animale vii

4.miscarea spre o societate ecologica va cere schimbari mari. Revolutia industriala a adus cu ea schimbari in guvernare, familie, economie. La fel, shimbarea spre o societate ecologica va cere o deschidere fundamentala in modul nostru de a trai.

5.intrucat nu iubeste copiii si nu a avut niciodata rabdare cu ei, Elena nu este cea mai buna alegere pentru munca de educatoare. Deci cea care trebuie sa primeasca slujba este Maria.

Scopul principal al  formarii deprinderilor de gandire este sa determine daca argumentele sunt solide si corecte.

soliditatea este o caracteristica a argumentului, spre deosebire de proprietatea afirmatiilor de  a fi adevarate

De ce nu e usor ?

Pentru ca e nevoie de abilitati

De ex:/determinarea intelesului precis al afirmatiilor/deprinderi de interpretare/deprinderi de verificare/evaluare complexa/…

Intr-o argumentare reusita, nu sunt suficiente argumentele in sine, ci intervin si calitatile celui care transmite mesajul : capacitatea de a structura, abilitatea de a manui detaliile, capacitatea de concentrare, obiectivitatea, sensibilitate, spiritul strategic, (de exemplu, in argumentatia de ilustrare, exemplele sa fie vii, sa includa elemente frapante si precise.)

cerintele bunului argument :

fiecare premisa sa fie acceptabile si relevanta , iar  ansamblul premiselor sa ofere o intemeiere suficienta.

Sofismele sunt argumente gresite, care nu respecta criteriile de acceptabilitate si de relevanta a premiselor si de suficienta a intemeierii.

Tipuri de sofisme :

*sofisme cu premise inacceptabile :

arg. echivoc, in care un cuvant apare folosit cu sensuri iferite ;

arg.contradictoriu  (premise contradictorii)

cerc vicios

*sofisme cu premise irelevante :

atac la persoana

manipularea emotiilor

apel impropriu la autoritate

*sofismele neaemeierii :

concluzia pripita

falsa dilema

generalizarea fortata

Sa se identifice daca urmatoarele propozitii sunt sofisme (ce fel ?)

1 este sigur ca exista extraterestri, deoarece ei au construit piramidele egiptene.

2 avocatul acuzarii :il veti lasa pe inculpat in libertate, domnule procuror, cand sotia sau copilul dumneavoastra ii vor fi urmatoarea victima ?

3 raul este un bine pentru ca tot ce este necesar este un bine si raul este necear.

4  pesimismul lui Schopenhauer este neantemeiat, el a fost asa datorita urateniei sale fizice.

5 Yalta : « Churchill sugereaza ca Papa ar dori un anumit curs al actiunii iar replica lui Stalin :cate divizii de lupta are Papa  gata de lupta ? »

6.  despre aderarea la Uniunea Europeana : « de fapt, noi am fost si inainte in Europa si conform datelor istorice, apartenenta noastra la acest continent dateaza de vreo doua milenii. »

7.« nu ma descurajati, domnule Holmes, eu stiu ca sotul meu nu a patit nimic. Intre noi e o atat de stransa relatie afectiva, incat as simti daca i s-ar intampla ceva. In dimineata aceea, cand s-a taiat in timp ce se barbierea, am alergat din sufragerie in baie, pentru ca am fost sigura ca i s-a intemplat ceva. Daca reactionez la astfel de nimicuri, credeti ca nu as fi simtit daca ar fi murit?

Permalink Scrieti un comentariu