1. Chestiunea orientala si principatele romane in perioada 1853 – 1856 2. Obtinerea indep ro in contextul “Crizei orientale” (1876 – 1878 ) 3. Aderarea ro la tripla alianta (1883) 4. Romania si “Razboaiele balcanice” (1912 – 1913 )
Colegiul National Ion Luca Caragiale
Prof: Adrian Dragusanu
Lectia 1: Spatiul romanesc si criza orientala in perioada 1853 – 1914
I. Chestiunea orientala si principatele romane in perioada 1853 – 1856
II. Obtinerea indep ro in contextul “Crizei orientale” (1876 – 1878 )
III. Aderarea Romaniei la Tripla Alianta (1883)
IV. Romania si “Razboaiele balcanice” (1912 – 1913 )
I. Chestiunea orientala si principatele romane in perioada 1853 – 1856
Chestiunea orientala denumeste starea de conflict din europa de sud-est din perioada 1683 – 1914 dintre Imperiul Otoman si doua mari puteri crestine (Austria + Rusia)
- Este o continuare a conflictului din ep medievala si de la inceputurile modernitatii care a opus imp ot statelor crestine.
- In chestiunea orientala imp ot a trecut la o pol de defensiva in fata presiunii permanente din partea au si rusiei.
- Miza a reprezentat-o provinciile ot din europa pe care rusia si austria doreau sa le anexeze imperiilor lor
- In chestiunea orientala a existat si o a treia categorie de interese rep de natiunile aflate sub dom ot. Acest al 3lea actor avea drept scop obt indp natiunilor supuse si de aceea a intrat in conflict uneori atat cu imp ot cat si cu rusia si austria. Principatele ro au sustinut interesele natiunilor supuse imp ot printr-un efort diplomatic pe langa rusia si austria.
- In 1853 s-a declansat un nou razboi intre rusia si imp ot. Pt prima si ultima data in chestiunea orientala marile puteri europene s-au aliat cu ot imp unui stat crestin, rusia. Astfel, razboiul devine european, cele doua tabere fiind imp ot + aliatii (austria, franta, mb, prusia, sardinia) impotriva rusiei
- Fortele occidentale impreuna cu armata ot au debarcat in Peninsula Crimeea. Razboiul s-a concentrat aici pt perioada 1854-1856, de aceea s-a numit razboiul din Crimeea sau razb Crimeei.
- Razoiul a fost castigat de catre fortele aliate, iar negocierile de pace s-au purtat la Paris in 1856. La acest congres de pace au fost respectate 2 principii fund:
1. Slabirea influentei Rusiei in Europa de s-e (mai ales in pen. balcanica)
2. Stabilirea unui echilibru intre statele castigatoare.
- La congresul de pace, a fost luata in discutie si problema principatelor romane ca o solutie pentru indeplinirea celor 2 principii. Principatele ro aveau in chestiunea orientala o pozitie strategica f importanta deoarece se aflau la intersectia frontierelor si a zonelor de influenta ale celor 3 imperii: Imp Otoman, Imp Habsburgic si Rusia
- Tratatul de Pace de la Paris 1856 are prevederi pt principatele romane care au fost in acord cu principiile congresului de pace dar si cu interesele miscarii nationale romanesti:
1. Statutul politico-juridic international al principatelor a fost modificat prin introducerea protectoratului colectiv al marilor puteri europene, in locul protectoratului unic al Rusiei (austria, franta, mb, prusia, sardinia + rusia); principatele ramaneau sub suzeranitatea imp ot
2. Moldova primeste de la rusia zona de sud a Basarabiei (3 judete) astfel incat Rusia sa piarda iesirea la dunare
3. Ideea unirii principatelor intr-un stat a fost acceptata de marile puteri, dar amanata pana dupa primirea rezultatului consultarii societatii romanesti prin adunarile ad-hoc.
II. Obtinerea indep ro in contextul “Crizei orientale” (1876 – 1878 )
– In 1876 s-a declansat o noua etapa in chestiunea orientala prin izbucnirea unei revolte antiotomane in serbia si bulgaria. Aceasta revolta a fost sprijinita de rusia care dorea sa aiba un pretext (apararea crestinilor slavi si ortodocsi ) pt declansarea unui nou razboi impotriva imp ot
- Aceasta noua etapa din chestiunea orientala era clar ca va duce la declansarea unui razboi intre rusia si imp ot. In aceste conditii clasa politica din romania a dorit sa foloseasca momentul favorabil pt obt independentei de stat (era clar pentru oricine ca romania nu va reusi sa castige singura un razboi impotriva imp ot si ca ot nu ne vor ceda independeta pe cale pasnica)
- In consecinta o delegatie a romaniei condusa de I. C. Bratianu si ministrul de externe Kogalniceanu s-a intalnit cu tarul Alexandru al 2-lea in rusia in toamna anului 1876. Negocierile romano-ruse n-au dus la niciun rezultat deoarece rusia a refuzat sa accepte implicarea romaniei in viitorul razboi (deoarece tarul urmarea recuperarea celor 3 judete din sudul basarabiei).
- In primavara anului 1877 trupele rusesti s-au organizat pt razboi pe frontiera de la Prut. Problema cea mai importanta pentru Rusia era acum trecerea prin Romania pentru a incepe razboiul la sudul Dunarii contra otomanilor. Considerarea Romaniei drept parte a imp ot si intrarea trupelor rusesti fara un acord cu guvernul de la Bucuresti ar fi putut declansa reactia antirusa a celorlalte puteri garante ale romaniei
- Deoarece nu doreau sa ajunga intr-o situatie defavorabila ca in 1853-1854 Rusia a trimis un reprezentant la bucuresti in martie 1877 pt a negocia cu guvernul roman o conventie care sa permita trecerea trupelor rusesti prin romania spre dunare.
- Conventia romano-rusa nu prevedea statutul de aliata pt romania cu rusia in razboi, dar permisiunea acordata armatelor rusesti de a traversa teritoriul national situa romania de partea rusiei in razboiul cu imp ot.
- In consecinta, autoritatile otomane au considerat romania stat inamic si au ordonat bombardarea instalatiilor portuare ro de la Dunare, artileria romaneasca a raspuns bombardand porturile de pe malul bulgaresc
- Luand act de razboiul de la Dunare dintre romania si imp ot la 9 mai 1877, min de externe Kogalniceanu a tinut un discurs in Parlament in care a afirmat statutul de independenta al romaniei iar Parlamentul a adoptat in aceeasi zi o declaratie de independenta. Rusia a recunoscut imediat independenta romaniei, iar celelalte mari puteri europene au amanat luarea unei atitudini fata de independenta romaniei pana dupa incheierea razboiului ruso-otoman
- Armatele rusesti au trecut dunarea si s-au lovit de o rezistenta remarcabila a trupelor otomane conduse de generalul Ozman pasa in regiunea Plevna (zona de nord-vest a Bulgariei). Primele doua asalturi otomane asupra zonei fortificate de la Plevna au esuat, ceea ce l-a determinat pe marele duce Nicolae, comandantul trupelor rusesti din Balcani sa-i trimita printului Carol, in iulie 1877, o telegrama prin care solicita un ajutor militar imediat din partea armatei romane.
- Parlamentul a votat intrarea armatei romane in razboi, iar printul Carol a condus in mod direct campania militara de la sudul dunarii. Armata romana s-a alaturat trupelor rusesti la Plevna. Asaltul comun de la sf lunii august a fost din nou un esec, prin urmare comandamentul ruso-roman a hotarat aplicarea tacticii asediului. Dupa doua luni de asediu armatele otomane de la Plevna au capitulat.
- Razboiul a mai continuat pana in ianuarie 1878 cand imp ot. a cerut pacea
- Rusia a fost de acord cu incetarea ostilitatilor chiar daca nu ajunsese la Istanbul (zona strategica a stramtorilor Bosfor – Dardanele)
- Primele negocieri de pace s-au purtat numai intre rusia si imp ot, iar reprez romaniei a avut statutul de observator. Tratatul incheiat acum la San Stefano, nu a fost aplicat deoarece negocierile de pace au fost reluate la Berlin in vara anului 1878
- Tratatul de pace de la Berlin prevedea pentru romania:
1. Recunoasterea independentei de stat in baza unor conditii (de ex. Modificarea art. 7 din constitutie astfel incat si locuitorii necrestini sa primeasca cetatenie)
2. Cedarea sudului basarabiei catre rusia in schimbul Dobrogei pe care rusia o primea de la imp ot drept despagubire de razboi.
III. Aderarea ro la tripla alianta (1883)
- Dupa obtinerea independentei romania s-a aflat intr-o situatie dificila in relatiile internationale deoarece nu mai beneficia de garantii de securitate din partea marilor puteri. In plus, Romania se afla intr-o stare de relatii diplomatice neutre cu Rusia din cauza problemei teritoriale ale celor trei judete din sudul Basarabiei.
- In aceste conditii regele Carol I si premierul I. C. Bratianu s-au orientat catre alianta formata in 1882 de Germania + Austro-Ungaria + Italia (Tripla alianta = puterile centrale)
- In 1883, Romania a fost primita in Tripla Alianta ca membru cu drepturi depline
- Tratatul de aderare a Romaniei la Tripla Alianta a fost tinut secret la cererea regelui carol I din cauza implicatiilor negative asupra relatiei guvernului de la Bucuresti cu miscarea nationala a romanilor din Transilvania, Banat si Bucovina.
IV. Romania si “Razboaiele balcanice” (1912 – 1913 )
- Razboaiele balcanice au fost o noua etapa in chestiunea orientala. De data aceasta, conflictul a fost intre statele crestine din balcani si imp ot (fara implicarea austro-ungariei sau rusiei)
- Primul razboi balcanic (1912) a avut drept miza cucerirea de catre statele aliate (Grecia + Serbia + Bulgaria) a doua provincii otomane din Balcani (Tracia + Rumelia). Razboiul a fost castigat de aliati, iar negocierile de pace s-au purtat la Londra. Dupa incheierea tratatului de pace intre aliati a aparut o stare de conflict provocata de faptul ca bulgaria era acuzata ca a luat teritorii prea importante .
- Al doilea razboi balcanic (19130) a fost declansat de Grecia si Serbia care au atacat Bulgaria. Dorind sa recupereze o parte din teritoriile pierdute cu un an inainte imperiul otoman a intrat si el in razboi impotriva Bulgariei. La randul sau, Romania a declarat razboi Bulgariei deoarece dorea sa-si consolideze statutul de putere regionala in Balcani. Atacata de la toate frontierele, Bulgaria a cerut pace. Negocierile s-au desfasurat la bucuresti, iar tratatul semnat aici in 1913 prevedea reducerea teritoriala a Bulgariei prin cedarea unei parti a Traciei catre Serbia, a iesirii la Marea Egee catre Grecia si a unei parti a Rumeliei catre Imperiul Otoman. Romania a luat si ea un teritoriu din Bulgaria (Cadrilaterul).
Lectia 2 : Politica externa a Romaniei in perioada 1918 – 1948
I. Statutul international al Romaniei in perioada interbelica (1918 – 1939 )
II. Actiuni de politica externa ale Romaniei in perioada 1918 – 1939
III. Politica externa a Romaniei in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial (1939 – 1945)
IV. Statutul politico-juridic international al Romaniei din Tratatul de Pace de la Paris (1947)
I. Statutul international al Romaniei in perioada interbelica (1918 – 1939 )
- La sfarsitul Primului Razboi Mondial Romania s-a aflat in tabara invingatoare – Antanta.
- In conformitate cu acest statut de tara invingatoare Romania a participat la Conferinta de Pace de la Paris (1919 – 1920 )
- Obiectivele Romaniei la Conferinta de Pace au fost:
1. Obtinerea recunoasterii internationale a Marii Uniri din 1918
2. Consolidarea statutului de putere regionala in Europa de sud-est
- Tratatele de pace semnate in cadrul Conferintei de la Paris au implinit obiectivele de politica externa ale romanilor.
II. Actiuni de politica externa ale Romaniei in perioada 1918 – 1939
- Politica externa a Romaniei in perioada interbelica a urmarit obiective nationale care erau in acord cu principiile noii ordini mondiale impusa dupa 1918 de catre puterile invingatoare in razboi (Antanta)
- In consecinta Romania a sustinut in relatiile internationale aceleasi principii pe care le sprijineau marile puteri europene, Franta si Marea Britanie, dar si statele mai mici din Europa, care s-au aflat in razboi in tabara Antantei ( Serbia, Grecia)
- Aceste principii erau:
1. Respectarea ordinii internationale existente (de fapt, ordinea stabilita de Conferinta de Pace de la Paris)
2. Mentinerea pacii si preintampinarea declansarii unui nou razboi in Europa
- Obiectivele de politica externa pe care le sustinea Romania erau combatute de catre grupul statelor revizioniste: tari invinse in razboi (Germania, Ungaria, Bulgaria), tari invingatoare nemultumite de prevederile pacii (Italia, Japonia) si tari care nu au participat la conferinta de pace din motive ideologice (Uniunea Sovietica)
- In perioada interbelica Romania s-a situat de partea statelor care sustineau ordinea si pacea internationala si impotriva celor care promovau revizionismul
Exemple de actiuni de politica externa ale Romaniei din perioada 1918 – 1939:
1. Actiuni desfasurate in cadrul Societatii Natiunilor (Liga Natiunilor):
- Romania a fost fondatoare a societatii natiunilor deoarece a semnat Tratatul de Pace de la Versailles.
- In cadrul societatii natiunilor Romania a fost apreciata ca o tara cu o politica externa dedicata pacii si respectarii tratatelor de pace. De aceea in anii ’30, reprezentantul Romaniei, Nicolae Titulescu a fost ales drept presedinte al Adunarii Generale a Societatii Natiunilor doi ani la rand.
- In anii ’30 Societatea Natiunilor a organizat conferinte internationale dedicate rezolvarii a doua probleme: dezarmarea generala si definirea agresorului in dreptul international. Ambele probleme au fost ridicate in ideea consolidarii pacii. Romania a participat la dezbaterile organizate pentru ambele probleme semnand acordurile finale.
2. Incheierea unor tratate bilaterale cu scopul consolidarii garantiilor de securitate ale statului Roman. De exemplu, in 1926, Romania a semnat asemenea tratate cu Franta, Marea Britania, Italia si Polonia. Tratatele prevedeau o sustinere reciproca in relatiile internationale, dar si un ajutor politic si chiar militar in cazul unor acte agresive la adresa tarilor semnatare.
3. Realizarea unor aliante regionale de securitate, indreptate impotriva tendintelor revizioniste. In aceste aliante au intrat state vecine cu Romania care se temeau de posibilele actiuni agresive ale unui stat din regiune. De exemplu, in 1921, la initiativa Romaniei a fost realizata Mica Antanta (Mica Intelegere) prin semnarea unui tratat intre Romania, Iugoslavia si Cehoslovacia. Alianta si-a propus sa descurajeaze politica agresiva si revizionista a Ungariei; in 1934 la initiativa Greciei a fost creata Intelegerea Balcanica (Antanta Balcanica) formata din Grecia, Romania, Iugoslavia si Turcia. Alianta si-a propus sa descurajeze actiunile revizioniste ale Bulgariei.
4. Participarea la initiative internationale dedicate consolidarii pacii:
- In 1927, Franta si Statele Unite ale Americii au lansat o declaratie prin care propuneau tuturor tarilor lumii sa semneze un acord de renuntare la razboi in relatiile internationale. Acest document s-a numit Pactul Briand-Kellog. Romania a participat la aceasta initiativa alaturi de alte 60 de tari din lume.
III. Politica externa a Romaniei in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial (1939 – 1945)
- In momentul declansarii celui De-al Doilea Razboi Mondial (sept. 1939) Romania si-a declarat neutralitatea fata de conflict.
- In realitate Romania era considerata de catre tarile din Axa si aliatii lor drept un stat inamic (deoarece sustinuse ordinea internationala impusa de puterile invingatoare dupa 1918).
- In perioada neutralitatii Romania a avut de suferit din cauza presiunilor statelor vecine revizioniste. Un factor extern defavorabil Romaniei a fost esecul aliantei franco-britanice in prima parte a razboiul (1939 – 1940 )
- Urmarind evolutia razboiului in Europa care era net favorabila Germaniei, regele Carol al II-lea a incercat o reorientare a politicii externe a Romaniei de la alianta traditionala cu Franta si Marea Britanie, catre o alianta noua cu Germania .
- Aceasta idee de a obtine garantii de securitate pentru Romania si de la Germani Nazista a fost promovata de regele Carol al II-lea inca din martie 1939, atunci cand a fost incheiat un tratat economic romano-german (acest tratat nu oferea protectia lui Hitler pentru Romania ci doar stabilea reguli reciproc avantajoase pentru comertul dintre cele doua state)
- In primavara anului 1940, la cererea expresa a lui Carol al II-lea, Hitler a raspuns ca va oferi garantii de securitate Romaniei numai dupa indeplinirea de catre autoritatile romane a trei conditii:
1. Renuntarea la alianta cu Franta si Marea Britanie
2. Rezolvarea cererilor teritoriale ale statelor vecine revizioniste (Uniunea Sovietica, Ungaria si Bulgaria; toate aceste state erau aliate ale Germaniei Naziste)
3. Aducerea la putere a Miscarii Legionare
- Aceste trei conditii au fost indeplinite in perioada iunie-septembrie 1940:
1. In iulie 1940, Romania a anuntat ca renunta la alianta cu Franta si Marea Britanie, si ca doreste sa se integreze in Axa.
2. In 26 si 28 iunie 1940, Uniunea Sovietica a trimis doua note ultimative Romaniei, prin care solicita cedarea imediata a Basarabiei si a nordului Bucovinei. Consiliul de Coroana convocat de Carol al II-lea a hotarat acceptarea cererilor sovieticilor. In august 1940, Ungaria a solicitat Romaniei deschiderea unor negocieri pentru cedarea Transilvaniei. Negocierile s-au incheiat fara rezultat deoarece cele doua delegatii sustineau solutii diferite: delegatia Romaniei a acceptat cedarea unui teritoriu al Transilvaniei catre Ungaria si a propus ca acesta sa fie la granita de Vest ce urma sa fie mutata mai in interiorul Romaniei, iar aici sa fie mutati toti maghiarii din Romania. Delegatia Ungariei nu a acceptat aceasta solutie pentru ca ea incalca principiile nationale maghiare: maghiarii din Transilvania erau parte a natiunii si ei nu trebuiau mutati din teritoriul lor in care traiau de aproape 1000 de ani, ci teritoriul trebuia unit cu Ungaria. In aceste conditii, Hitler si Mussolini au intervenit impunand o solutie care respecta principiile sustinute de Ungaria. Astfel, prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, Romania a fost obligata sa cedeze partea de nord-vest a Transilvaniei catre Ungaria. In septembrie 1940 au avut loc negocieri intre reprezentanti ai guvernului roman si cei ai guvernului bulgar. Cele doua parti au ajuns la un acord prin care Romania a cedat Bulgariei zona de sud a Dobrogei (Cadrilaterul)
3. La inceputul lunii septembrie 1940, Miscarea Legionara a provocat un sir de tulburari politice in tara cerand in mod expres abdicarea regelui Carol al II-lea si transformarea tarii intr-un stat fascist. La 5 septembrie 1940 regele Carol al II-lea a abdicat, iar fiul sau Mihai a fost incoronat ca rege. Puterea in stat a preluat-o insa generalul Ion Antonescu, care guverna tara dintr-o functie nou creata, aceea de Conducator al Statului. Guvernul era format din sustinatori ai lui Antonescu, ofiteri de rang superior si legionari. La 6 septembrie 1940, Romania a fost declarata “Stat national legionar”.
- Dupa indeplinirea acestor conditii Hitler a fost de acord sa negocieze primirea Romaniei in alianta Axei. Acest lucru a fost realizat prin semnarea actului de aderare al Romaniei la Pactul Tripartit (Axa – Roma, Berlin, Tokyo) in noiembrie 1940.
- In baza statutului sau de aliata a Axei, Romania a iesit din starea de neutralitate in iunie 1941, atunci cand Germania a declansat razboiul impotriva Uniunii Sovietice. In acelasi moment, generalul Antonescu a dat ordin armatei romane sa atace Uniunea Sovietica pentru a elibera Basarabia si nordul Bucovinei.
- Statutul international al Romaniei s-a modificat din nou in august 1944. Acum regele Mihai si reprezentantii partidelor democratice au pus la cale inlaturarea de la putere a maresalului Antonescu si a regimului sau de dictatura militara. In aceasta actiune rolul cel mai important l-a avut regele Mihai si conducatorii armatei. La 23 august 1944, Antonescu si toti membrii guvernului sau au fost arestati in incinta Palatului regal, iar armata a trecut in intregime sub conducerea regelui si a generalilor sai. In declaratia din seara zilei de 23 august, regele Mihai a anuntat iesirea Romaniei din alianta Axei si dorinta Romaniei de a-si recupera nord-vestul Transilvaniei (aflat sub ocupatie maghiara si germana). Astfel, Romania a trecut in tabara Natiunilor Unite si vreme de 10 luni a dus razboi impotriva Germaniei si aliatilor sai.
- In mod oficial Romania a devenit parte a Natiunilor Unite in septembrie 1944, atunci cand a fost semnata la Moscova, Conventia de Armistitiu dintre Romania si U.R.S.S.
IV. Statutul politico-juridic international al Romaniei din Tratatul de Pace de la Paris (1947)
- La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Romania a facut parte din tabara invingatoare (Natiunile Unite)
- Conferinta de Pace de la Paris din 1946 – 1947 a fost dominata de vointa puterilor invingatoare: Uniunea Sovietica, SUA, Marea Britanie si Franta
- La Conferinta, sovieticii au insistat ca Romania sa primeasca statutul de tara invinsa deoarece ei doreau sa pastreze Basarabia si nordul Bucovinei (teritoriile puteau fi justificate de sovietici ca un fel de despagubire de razboi de la o tara invinsa)
- Tratatul de Pace de la Paris confirma statutul Romaniei de tara invinsa
- De asemenea, Basarabia si nordul Bucovinei au ramas sub stapanirea URSS
- Nord-vestul Transilvaniei a fost inapoiat Romaniei deoarece Conferinta de Pace a declarat nul si obtinut prin forta Dictatul de la Viena din 1940
- Sudul Dobrogei a ramas Bulgariei, sovieticii insistand pentru aceasta solutie
- Tratatul de pace a marcat in mod oficial intrarea Romaniei in sfera de influenta sovietica pentru ca trupele sovietice au capatat statutul de armate de ocupatie
@Mistiquebest
