Latest Entries »

Consiliere vocationala

2.03.2012 Consiliere Vocationala

 

Exista cel putin doua motive de aparitei a consilierii vocationale:

- societatea interesata de obtinerea eficientei maxime in diferite activitati profesionale. Mecanismul preferat a fost selectia organizata pt anumite profesii fara sa fie in mod necesar interesata de destinul profesional al individului. Procesul de constituire al disciplinelor a debutat in SUA odata cu initierea procesului de selectie al recrutilor la inceputul primului razboi mondial, datorita urgentei implicarii [???????]. Ulterior procesul de selectie de orientare scolara si profesionala, abilitare, conversie si reconversie profesionala, pe criterii stiintifice s-a extins si asupra altor categorii de oameni

- evolutia societatii de consum, revolutia tehnico-stiintifica si progresul tehnilogic au stimulat cu timpul, diversificarea profesiiilor, insotite de aparitia unor profesii noi si disparitia altora care au devenit anacronice. Ajutorul de specialitate in acest context, oferit clientilor a fost acela de a optimiza orientarea acestora in campul extrem de dinamic al oportunitatilor, precum si armonizarea raportului dintre potentialul profesional al individului si specificul unei profesii.

Consilierea vocationala este o disciplina aplicativa ce sintetizeaza preocuparile specialistilor privind activitatea de orientate/reorientare scoalara, abilitare, conversie/reconversie profesionala situandu-se la intersectia unor domenii aplicative precum psihologia carierei, consiliere psihologica, psihologia muncii si psihodiagnostic. Procesul consilierii vocationale a fost provit multa vreme ca o simpla testare a aptitudinilor si intereselor unor persoane, in vederea ghidarii spre anumite profesii.

A fost perceputa ca o psihologia a “potrivirii” abilitatilor, aptitudinilor si capacitatilor unei persoane cu cerintele si solicitarile unei profesii.

In prezent consilierea vocationala are un caracter formativ , depasind etapele de simpla informare a clientilor privind specificul profesional. Se constata accentuarea tendintei de trecere de la diagnosticul aptitudinal si corelarea lui cu specificul postului, la parcurgerea unor stagii de formare profesionala pt a face fata competitiei de pe piata muncii.

O alta tendinta o reprezinta trecerea de la elementele de orientare scolara/profesionala initiala si “abandonarea” clientului in deciziile sale, la acordarea asistentei de specialitate privind managementul carierei pe tot parcursul vietii, precum si la insotirea lui cu ajutor de specialitate pe tot parcursul profesiei.

Consilierea vocationala nu este doar un proces de cautare a celei mai potrivite persoane pentru un job, si un proces de descoperire a unui ansamblu de valori, interese, credinte, abilitati, aptitudini etc, care sa corespunda cel mai bine unui job, dublat de ajutorul efectiv, acordat clientului in scopul asigurarii premiselor dezvoltarii persoanale.

Consilierea vocationala nu e doar orientarea elevilor/studentilor aflati la inceput de cariera ci, consilierea persoanelor de orice varsta aflate pe drumul implinirii profesionale, drum care nu e liniar, ci plin de decizii privind continuarea si perfectionarae, sau schimbarea si reconversia.

E atat teorie cat si practic. Aspectul teoretic consta in sistemul de ipoteze, metode si legitati proprii. Apar din nevoia de a explica procesele si fenomenele de ordin psiholgic specifice acestui tip de activitate. In timp ce aspectul aplicativ (practic) il reprezinta problemele de asistenta si orientate profesionala.

Termenul generic de consiliere, este foarte utiliazt in cele mai variate domenii de activitate: consiliere psihologica, educationala, pt cariera, vocationala, judiciara, financiara etc.

Consilierea psihologica se deosebeste de consilierea vocationala prin faptul ca e “o interventie de scurta durata sau mai lunga durata, in scopul prevenirii, remiterii sau asistarii rezolutive a unor probleme personale (emotionale, cognitive, comportamentale) cu impact individual, familial si socio-profesional dezorfanizator” (I. Mitrofan)

Consilierea vocationala reprezinta o relatiei interpersoanala intre consilier si client, vazata pe respect ai adevar. Consilierul ajuta clientul in rezolvarea problemelor sale.

P.P.Neveanu considera ca orientarea profesioanala este “actiunea de indrumare a persoanei catre o profesiune sau un grup de profesinui, in conformitate cu aptitudinile si inclinatiile sale”.Prin urmare nu atat aspectul psihodiagnosttic este important in acest procest, cat mai ales cel de asistenta psihologica acordata diferitelor categorii de clienti.

CARIERA.

Vizeaza, la modul cel mai general, aspectul diacronic (de lunga durata) al exercitarii, ocuparii diferitelor pozitii, a rolurilor jucate intr-o organizatie.

Orientarea in cariera= ansamblul de actiuni de planificare a carierei, asistenta de specialitate, privins luarea deciziilor, precum si asistanta pentru adaptarea la o anumita cariera.

Dezvoltarea pentru cariera= avansarea in cariera ca urmare a formarilor si perfectionarii profesionale specifice.

9.03.2012. Consiliere vocatiionala

 

CARIERA

 

Se face distinctia dintre cariera din punct de vedere individual/organizational. Semnificatii atribuite de unii autori conceptului de cariera. (G. Hons, E, Shine 1987).

1. Cariera= atributul unei ocupatii sau organizatii. Aceasta caracteristica pune pe acelasi plan cariera cu ocupatia sau organizatia fara realizarea unei diferente semantice.

2. Promovarea= termen definitoriu pt cariera; in acceptiunea unor autori din aceasta perspectiva carierea e privita mai degraba ca un demers de urcare in ierarhia unei organizatii.

3. Statutul unei profesii este asimilat termenului de cariera. Aceasta acceptiune confera un ascendent valoric unei ocupatii/profesii comparativ cu alte ocupatii/profesii. Termenul de cariera este adecvat unor profesii din domeniile: politic, tehnic (inginer), militar(ofiter) etc, si mai putin pt alte ocupatii precum: fct publici, zugrav etc.

4. Implicarea prea activa in propria activitate. O persoana care e f implicata in rezolvarea sarcinilor de serviciu de cele mai multe ori cu scopul de avansare. Ce era pt Sjine o tendinta, astazi este un fapt: pentru a putea promova in cariera trebuie sa fi implicat masiv in activitati.

5. Stabilitatea unui model de activitate postuleaza ca trasatura definitorie a carierei. Preocuparile relativ constante pentru una si aceasi ocapatie/profesie pe o durata mai mare de timp.

Din punct de vedere psihologic, import. pentru definirea conceptului de cariera sunt:

- identitatea profesionala

- aspiratiile, interesele, valorile

- nevoia de recompensa; elemente de noutate.

OCUPATIA= anumita activitate de munca. Conform clasificarii ocupatiilor din Romania (COR), ocupatia reprezinta activitatea utila aducatoare de venit pe care o desfasoara o persoana intr-o unitate si care constituie pentru aceasta sursa de existenta.

Ocupatia poate fi exprimata si prin functia sau meseria exercitata de persoana.

FUNCTIA= activitatea desfasurata de persoana, intr-o ierarhie functionala de conducere sau exectie.

MESERIA= complexul de cunostinte obtinute prin scolarizare si practiva, necesare pentru executarea unor operatii sau pentru prestarea unor servicii.

PROFESIA= calificarae obtinuta prin studii. Prin contrast ocupatia reprezinta calificarea exercitata efectiv la locul de munca. Confera statut profesional, in timp ce ocupatia reprezinta rolul activ/dinamic.

Pot exista urmatoarele situatii:

- cand profesia corescpunde cu ocupatia

- cand profesia este diferita de ocupatia persoanei: profesor cu ocupatia de senator/lider de sindicat; inginer cu ocupatie secretar de stat/prezentator tv.

- situatie mixta: profesia coincide partial cu ocupatia persoanei. Situatie frecvent intalnita, in care o persoana desfasoara mai multe activitat, doar unele corespunzand cu profesia obtinuta prin studii. Ex: profesorul este cadru didactic, este si cercetator, poate avea si functie politica.

 

TENDINTE ACTUALE IN CONSIDERAREA CARIEREI

-inlocuirea stabilitatii carierei cu mobilitatea acesteia (instabilitate partiala)

- accentuarea caracteristicilor de slaba predictibilitate a cursului carierei

- trecere a de la carierere legate aproape exclusiv de lumea muncii si a organizatiilor, la carierele deschide, flexibile ce permit adaptarea la modificarile aparute pe piata muncii

- deplasarea centrului de greutate de la managementul carierei catre automanagementul carierei

- trecerea de la axarea pe prezentul carierei la axarea pe elaborarea unei viziuni de viitor a carierei

- actiunea concomitenta a carierelor singulare cu carierele duble cu o usoara predominanta a acestora din urma.

 

FUNCTIILE PROCESULUI DE CONSILIERE VOCATIONALA

1. Fct. cognitiva se materializeaza in procesul cunoasterii si autocunoasterii potentialului de care dispunem la un moment dat. Ambele forme de cunoastere ofera informatii relevante despre nivelul de dezvoltare al aptitudinilor, despre structura si configuratia intereselor si valorilor personale. Cunoasterea tehnicilor si strategiilor de cautare a unui loc de munca. Cunoasterea structurii si dinamicii pietei muncii.

2. Fct. formativa si de dezvoltare personala: incredere in fortele proprii, dezvoltarea abilitatilor sociale, autodezvoltare.

3. Fct. de initiere si reglare a comportamentului decizional.

4. Fct. de planificare a carierei pe termen mediu si lung.

5. Fct. de reabilitare, reorientare si reconversie profesionala in situatii de crize economica sau ca urmare a scaderii capacitatii de munca din varii motive. Adoptarea unor sisteme de monitorizare a schimbarilor survenite pe piata muncii si elaborarea unor planuri personale de planificare a carierei in accord cu modificarile capacitatii de munca.

Procesul consilierii vocationale poate fi abordat ca un sistem functional cu urmatoarele componente:

- obiectivele consilierii: ajutorarea clientului pt a fi capabil sa se cunoasca mai bine si sa decida pt o profesie sau alta

- activitatea de consiliere/procesul desfasurat etapizat pe parcursul careia consilierul ofera sprijin si repere specializare iar clinetul primeste ajutor si stabileste repere de dezvoltare vocationala

- factorul uman: consilierea poate fi individuala sau de grup. Pentru fiecare se stabilesc obiective si strategii de actionare deferentiate

- relatia de consiliere: relatie de interactiune specifica bazata pe incredere

- rezultatele procesului de consiliere vocatioanala: dezvoltarea vocationala, dezvoltarea persoanala, a capacitatii de decizie

30.03.2012 Consiliere vocationala

 

STANDARDE ETICE ALE CONSILIERII VOCATIONALE

 

Ca in orice consiliere psihologica, e strict necesar sa respectam anumite standarde etice ce capata o anumita particularitate specifica:

1. Informarea clientului pentru consimtamantul informat

- prezentarea alternativelor de abordare a problemei

- metodele si tehnicile utilizate

- riscurile alegerii unei profesii/cariere

- cuantumul onorariilor pentru serviciile prestate

In aceasta directie consilierul va oferi clientului atat informatii referitoare la posibilitatile referitoare la cariera cat si modalitatea concreta in care se va desfasura activitatea propriuzisa. Clientul va fi informat cu toate detatliile necesare alegerii si profesarii ocupatiei/carierei (instruire, training, activitati practice, dezvoltare personala, formare continua). Categoriile de informatii oferite clientului trb sa vizeze date generale despre ofertele de educatie din invatamantul primanr, secundar, superior (atat public cat si privat), conditiile de inscriere, admitere, numarul de locuri, burse, cazare, masa, transport.

Informatiile trebuie sa se refere si la ofertele de educatie formala/informala la distanta, programe de formare continua, cursuri de conversie profesionala.

Informatiile vor viza ocuparea unui loc de munca si trebuie sa cuprinda lista de ocupatii, dinamnica pietei fortei de mmunca pe plan local, judetean, national; actitunile specifice cunoasterii firmelor, targurilor de job-uri precum si despre metodele si tehnicile de cautare a unui loc de munca.

-> Legislatia din domeniu: contracte de munca, ajutor de somaj, conditii pentru dezvoltarea unei afaceri pe cont propriu, informatii si educatie antreprenoriala, munca in strainatate.

2. Obtinerea permisiunii clientului/reprezentantului legal, inainte de a efectua inregistrai audio/video/, scrise in timpul procesului de consiliere.

- consilierul va comunica perioada de timp pentru care inregistrarile sunt pastrare si modul cum/unde vor fi utilizate.

3. E necesar consimtamantul clientuului si pentru dezvaluirea informatiilor din cadrul procesului de consiliere. Inregistrarile pot fi transferate si altor specialisti care preiau cazurile din diferite motive:

- trecerea clientului de la un nivel de invatamant la altul

- mutarea clientului/consilierului in alt oras

4. Problema intimitatii relatiei profesionale. Serviciile se vor desfasura in absenta altor persoane cu exceptia: studentilor la psihologie aflati in practica (pot fi admise doar cand exista atat accordul clientului cat si al consilierului)

5. Precizarea si stabilirea limitelor confidentialitatii:

- daca in decizia vocationala sunt implicati fie partenerul de viata, fie alti membrii ai familiei, consilierul trebuie sa clarifice cine este clientul.

!!! Cerinte de ordin etic in consiliere prin internet:

- verificarea identitatii parintelui/tutorelui si obtinerea accordului pentru desfasurarea sedintelor de consiliere

- e necesar sa explicam clientului faptul ca pot sa apara situatii de blocari/intreruperi de comunicare din cauze tehnice si sa fie stabilite de comun acord modalitatile alternative de contact cand pica netul.

- consilierul trebuie sa colaboreze cu clientul pentru identificarea unor profesionalisti care sa poata oferi asistenta in situatii de criza

- consilierul are obligatia de a aduce la cunostinta clientului posibilitatea accesarii libera a unor resurse informationale, modalitati de evaluare, de a nu face discriminari in ceea ce priveste accesl la serviciile de consiliere prin internet a persoanelor cu dizabilitati

- consilierul trebuie sa fie constient de faptul ca anumiti clienti pot comunica in alte limbi, pot locui in alte zone geografie, cu alt fus orar, ca pot avea perspective culturale diferite.

 

TEORII CENTRATE DIN NEVOIA DE A EXPLICA PROCESUL DE CONSILIERE

 

Desi a fost initial conceput ca o teorie a alegerii vocationale in 1959, din 1997 a devenit o teorie a personalitatii vocationale. Holland a elaborat celebra teorie care are patru supozitii:

1. In cultura zonei geografice si a momentului, oamenii puteau fi clasificati in 6 categorii:

- realist

- investigator

- artistic

- social

- intreprinzator

- conventional

2. Exista 6 metode de munca, corespunzatoare celor 6 tipuri de personalitati

3. Oamenii tind sa caute mediul care se potriveste cu tipul de personalitate

4. Comportamentul e determinat de interactiunea dintre tipul de personalitate si mediul de munca. Pornind de la obsevatia ca oamenii simt atractie fata de o anumita profesie/ocupatie, Holland a presupus ca structura de personalitate predispune orientarea persoanei catre o categorie de activitati personale.

Gradul de satisfactie e cu atat mai mare cu cat gradul de compatibilitate dintre personalitate si specificul de activitate este mai mare.

Modelul propus de Holland – modelul RIASIC, descrie 6 tipuri de personalitati vocationale. Potrivit teoriei, oamenii tind sa aleaga o profesie care sa le puna maximal in valoare capacitatile intelectuale si psiho-motrice, exprimate in comportamente specifice de munca.

Un anumit tip de personalitate trinde sa caute un mediu de lucru caracteristic, prin obtinerea sentimentului de implinire profesionala. Oricat de performanta ar fi o persoana, daca nu gaseste un mediu in care sa-si valorizeze potentialu, va obtine efienta redusa in activitate.

Caracteristicile fiecarui tip prezentat sa gasesc in proportii diferite la una si acesi persoana; unul avand in mod obisnuit o forma mai mare de organizare a personalitatii decat altele. Faptul ca tipului realist ii sunt caracteristice anumite valor, preferinte, nu insemana ca particularitatile specifice altor tipuri lipsesc, si nici ca tipul realist nu paote avea dezvoltate trasaturi specifice altor tipuri. Tipul realist poate fi o persoana cu initiativa in plan economic si poate fi si sociabil, dar aceste caracteristici sunt reprezentate mai slab.

Relatiile dintre cele 6 tipuri au fost sustinute cu argumente statistice, prin calcul de corelatie, astfel incat reprezentarile spatiale in hexagon, reflecta matematic asemanarile si deosebirile intre tipuri.

E esentiala specificarea relatiei dintre tipurile descrise de Holland deoarece nu exista un tip absollut care sa nu contina caracteristici specifice altor tipuri.

Fiecare punct de legatura dintre 2 laturi ale hexagonului, reprezinta un tip de personalitate. Fiecare tip de personalitate se invecineaza cu alte 2. O persoana care nu poate, din motive diferite, sa activeze in profesia dorita, se poate orienta in domeniile invecitane corespunzatoare tipurile de personalitate.

Nu doar structura de personalitate predispune la alegerile unei cariere, mediu de munca, ci si profesia influenteza structura de personalitate. Organizatiile mentin si promoveaza tipare comportamentale specifice culturii lor organizationale, structura ce ofera posibilitatea adaptarii eficiente a individului la locul de munca.

1. Rel de congruenta- corespunde compatibilitatii intre tipurile de mediu si munca

2. Consisnta- similaritatea dintre mediul ocupational. Caracteristica pronuntata in tipul realist, investigator si conventional.

3. Diferentiere- gradul in care un tip de personalitate se diferentiaza de celelalte. O persoana ce reprezinta un singur tip, e intalt diferentiata

4. Identitate- stabilitate si claritatea perceptiei asupra propriilor caracteristici, specifice unui tip personal vocational.

6.04.2012 Consiliere vocationala

 

! ->Compendiu de tehnici.. Ed. Egmat – Analiza SWAT pt. 199-213 (pt examen)

 

Anne Roe 1957

Elementul centrat este conceptul de “trebuinta” asa cum a fost el elaborat de Maslow, si postuleaza faptul ca experientele din copilarie activeaza, intretin si intaresc anumite trebuinte, ce vor influenta mai tarziu alegerile vocationale. A avut in vedere, relatia de interactiune dinamica dintre 3 factori importanti.

1. Experientele din copilarie

2. Dinamiza si dezvoltarae personalitatii

3. Alegerea/alegerile vocationale.

Spre deosebire de Super, care nu acorda o importanta deosebita evenimentelor care se petrec in viata persoanei, pana la 11 ani, Roe, dintr-o perspectiva psihodinamica, considera ca tocmai aceste experiente au o valoare explicativa pt alegerea vocationala aratand ca, predispozitiile innascute ale persoanei a tendinta de a se extinde si directiona energia psihica a copilului intr-un mod specific.

In procesul de explicare a originii trebuintelor si intereselor pentru o anumita ocupatie, a rolului primelor experiente dar si a relatiei dintre aceste experiente si comportamentul vocational, Roe a formulat urmatoarele ipozete:

1. Desi exista o baza ereditara pt manifestarea inteligentim intereselor si abilitatilor,influenta compoenentei genetice este nespecifica.

2. Dezvoltarea abilitatilor speciale e determinata in primul rand de directiile in care energia psihica se consuma intr-o maniereinvoluntara.

3. Directiile pe care energia psihica tinde sa fie consumata prioritar sunt determinate de: frustrarile/satisfactiile din copilarie.

4. Energia psihica concretizata in directia atentiei e factorul care va determina orientarea individului spre anumite domenii de activitate.

5. Intensitatea trebuintelor inconstiente determina gradul de motivare pentru alegerea unor activitati.

6. Activarea trebuintelor situate la baza, va inhiva procesul de activare a unor trebuinte situate la nivel inalt si vor doveni dominante si restrictive in raport cu manifestarile trebuintelor din varf.

7. Trebuintelor a caror satisfacere este amanata => motivatori inconstineti ai comportamentului.

Pt. testarea acesti ipoteze, Roe a efectuat studii comparative cu loturi de: biologi, fizicieni, chimisti, utilizand testul Rorschach si TAT. Intr-o etapa ulterioara, a analizat specificul mediului din care proveneau subiectii, prin aplicarea metodei interviului pt a obtine informatii referitoare la experientele timpurii, la reperele dezvoltarii psihosociale, a credintelor si experientelor religioase, precum si experintele de munca (vocationale). Rezultatele au indicat faptul ca experientele din copilarie constituie un factor care influenteaza intr-o maniera semnificativa alegerile vocationale.

De asemenea a constatat ca un nr mare de biologi proveneau din familii disfunctionale sau din familii cu parinti divortati. Biologii au indicat dificultati mai mari in dezvoltarea psihosexuala.

Atat biologii cat si fizicienii erau mai distanti in relatiile cu parintii, comparativ cu cercetatorii din stiintele umane, deoarece, asa cum a reiesit din studiu, aceste persoane nu au avut experiente traumatizante in familie.

Parintii biologilor si fizicienilor, exercitau un control parental mai liber comparativ cu parintii cercetatorilor din din st. socioumane.

De asemenea, Roe, a evidentiat o diferenta remarcabila intre subiecti, in ceea ce priveste momentul alegerii vocationale. Biologii si fizicientii se pare ca aleg mai devreme, pe cand cei din stiintele socioumane fac alegerea vocationala mai tarziu.

Din perspectiva procesului de consiliere vocationala, consilierul trebuie sa determine ierarhia trebuintelor clientului cu mijloace si metode adecvate. E necesara identificare gradului de normalitate a familiei clientului (dezv. trebuintelor). Pt a face posibil si eficient procesul de consiliere vocationala, Roe a procedat la o solutie de pionerat, aceea a sistematizarii diversitatii foarte mari a ocupatiilor.

A clasificat ocupatiile in 8 categorii, fiecare avnd 6 nivele de pregatire/calificare. Este si asti larg raspundita, si este un bun reper pentru orientarea in cariera.

Cele 8 categorii:

- servicii – mediu de afaceri

- organizatii – tehnologii

- activitati in aer liber – stiinta

- cultura generala – arte si divertisment

Cele 6 nivele, specifice fiecarei categorii:

1. managerial si profesional 1 (nivel superior)

2. managerial si profesional 2 (nivel mediu)

3. semiprofesional, mici afaceri

4. calificat

5. semicalificat

6. necalificat

20.04.2012 Consiliere vocationala

 

Calitati (competente) ale consilierilor vocationali:

1. Competente lingvistice de comunicare:

- poseda un vocabular suficient pt a intelege texte din domenii diferite

- foloseste sinonime, parafraze, utilizeaza corect informatii specifice domeniului munci; interpreteaza documente de tip tabele, diagrame, grafice, formulare

- interpreteaza corect sumele, simbolurile

- poate rezuma si compara informatii din documente diferite

2. Competente numerice si de rationament matematic:

- aplica rationamente matematice

- foloseste documente de specialitate

- usurinta in calculul matematic

- capacitate de decizie si orientare catre rezolvarea problemelor (recunoaste si identifica posibile cauze ale problemelor ridicate de procesul de consiliere)

- identifica si genereaza solutii la aceste probleme

- implementeaza solutiile si evalueaza consecintele.

3. Competente de comunicare

a. comunicare si ascultare activa:

- identifica subiectul discutiei ccu usurinta

- nu intrerupe clientul, reformuleaza mesajul

- pune intrebari suplimentare pentru clarificarea mesajului

- demonstreaza intelegerea mesajului atat face2face, cat si cea realizata pe alte canale (comunicare indirecta)

- analizeaza informatia si trage concluzii pertinente

b. exprimarea clara si concisa:

- vorbbeste corect gramatical, este clar

- solicita feedback de la interlocutor si participa activ la conversatii/discutii/interviuri

c. intelegerea limbajului nonverbal:

- e atent atat la exprimarea verbala/nonverbala (contact vizual, gesturi, grimase etc) cat si la armonizarea lor (congruenta intre verbal si nonverbal)

 

4. Competente de ordin tehnic:

a. cunostinte profesionale:

- folosirea strategiilor de informare

- tehnici/instrumente adecvate de evaluare

- ofera informatii/suport pentru interviu, crearea CV-ului si a scrisoarei de intentie

- il preg. pe client pt interviul de angajare

- cunoastinte riguroase privind dinamica pietii muncii

- in invata pe clinet strategii de cautare a unui loc de munca

b. cunostinte tehnologice atat hardware, cat si software

 

5. Competente de relationare interpersonala

- empatia: consilierul e deschis, cooperant cand i se solicita ajutorul; acorda clientului timpul adecvat pentru expunerea problemelor sale, mentine contactul vizual; ascuta cu atentie relatarile clientului, replicile sunt adecvate si constructive in vederea rezolvarii problemelor. Consilierul trebuie sa faca dovada medierii si rezolvarii conflictelor in cele mai bune conditii.

- medierea/rezolvarae conflictelor: identifica sursa/cauza conflictului; exprima notiune de rezolvare a conflictului atat pe plan formal cat si informal; negociaza compromisuri dintre parti; identifica modalitati de prevenire a conflictelor similare

- sustine si motiveaza pe ceilalti: motiveaza pozitiv in forme diferite (economic, moral) clientul; ofera sprijin si orientare de specialitate; solicita feedback cu privire la actiunile realizate.

- lucrul in echipa: colarorarea cu ceilalti membrii pentru atingerea unui tel comun; intelege diferentele dintre lucrul individual/ conjucat dintre membrii echipei; respecta punctele de vedere diferite, accepta critica pozitiva

 

6. Competente de organizare si planificare

- buna planificare a timpului si organizarea activitatilor; planifica eficient timpul de munca; urmareste zilnic planul de activitate; propune/respecta termenele de activitate; motiveaza progesul realizat si ajusteaza din mers planul initial

- are comportament responsabil (stil de viata sanatos, tinuta adecvata, mentine igiena si are prezenta adecvata); dezvolta modalitati/strategii de control al stresului

7. Competente de invatare continua

8. Competente sociale

 

CODUL OCUPATIILOR DIN ROMANIA – C.O.R

Pentru identificare unei ocupatii prin intermediul COR, consilierul va proceda in felul urmator:

- pt situatia in care nu stim denumirea corecta a unei ocupatii vom cauta in indexul alfabetic o ocupatie inrudita pe care o cunoastem si prin intermediul ei vom identifa grupa de baza, din care face parte

- daca stim denumirea corecta, atunci vom cauta ocupatia si codul numeric aferent acesteia, continuand cu identificarea grupei de baza si a celorlalte diviziuni ale clasificarii

COR grupata in 4 niveluri:

1. grupe majore

2. subgrupe majore

3. grupe minore

4. grupe de baza

!! DE IDENTIFICAT CODURILE PT MESERIA DE PSIHOLOG!!


Cuplu

10.Miturile iubiri-Nuta (4)
13.Principalele disfuncții sexuale- etape ale actului sexual

  1. Experienta indragostirii

Cuplu- 2 pers, care au sentimente de afectiune, atractie sexuala, scopuri/timp comune, dorinta de a fi impreuna Δt↑ // structura bipolara, tip bio-psihosociala axata pe interdeterminism mutual.

Starea de indragostire= intensitate a trăirilor emt+atracţie sexuală mare ,non-efort, graniţele eului se prăbuşesc sub presiunea unor forţe emt de natură inC, situaţie de extremă dep afectivă, se lasă complet absorbiţi unul de altul, fara rezerva emt. si fizica. caracter predominant erotic, de natura regresiva, nu e act voit

Fuziunea identităţilor+ anularea sentimentului singurătăţii concură în declanşarea stărilor euforice caracteristice îndragostirii.

Experienţa îndrăgostirii reia ceea ce a fost complet uitat şi anume experienţa unirii cu figura maternă// proiecție: proiectam în acea persoana potențialul nostru salvator, imaginea noastră despre partenerul ideal – perioada de cucerire, relaxare, asteptari

Fiziologic =reacţie chimică, exp. fizică intensă, care are componente măsurabile,creierul secretă o serie de substanţe chimice şi hormoni naturali care conduc la un sentiment de bunăstare. ((Liebowitz1993, apud Hendrix, 2008).

2.comp. erotice specifice= Pasiunea( fascinaţie, exclusivitate şi dorinţă sexuală)+ Preocuparea –(grijă, susţinere,apărare necondiţionată/iraţională) totală.

Hendrix-2008- fenom. atemporalitati, recunoasteri, reunificari, necesitati

Durează maximum 2 ani deoarece graniţele eului sunt instaurate şi cei doi realizează că au identităţi proprii, adică au preferinţe, aşteptări, gesturi, dorinţe şi chiar prejudecăţi personale.

-deziluziei ulterioare, “flamei emoţionale” non-realist partener, ieşirea = starea de criză este unilaterală şi nu reciprocă=să se detaşeze, să nu se mai implice emoţional-> conştientizază neimplicarea=stadiul tensiunii psihologice a cuplului ieşit din vrajă :Se despart sub impactul şocului produs de constatarea perisabilităţii //Răman împreună, punând alte valori la baza relaţiei lor. Accepta o dragoste matură, bazata mai mult pe înţelegere, echilibru, comunicare şi mai puţin pe pasiune, ardere, visare.

  1. Tipuri:

J.A. Lee-Eroticul – este un romantic -partener ideal ,doar 1. Se identifică puternic cu partenerul dorind să ştie totul despre el. –fidel, monogam.

Ludicul – este tipul de partener infidel, cu “libido flotant” preferând mai multe relaţii paralele,insa el fiind singur,superficial, parteneri cu dep afectiva.

Storgicul – este un partener afectiv, care se descoperă pe sine, treptat, prin intremediul dragostei= prieten, incredere, fidelitate

Maniacul” – este o persoană foarte dependentă emoţional si extrem de geloasă,puntina cunoastere de sine, incredere, nevoie de recunoastere.Fara partener- insecuritate, nesigurata

Agapicul – este cel mai puţin posesiv şi cel mai iertător dintre toate cele şase tipuri de parteneri, tolereaza tot, a oferi relatiei, se lasa abandonat.

Pragmaticul – este o persoană care in dragoste incearcă să încheie cel mai bun “târg” posibil

Evoluaza, si suntem un mix.

 

  1. Alegerea partener:latura constienta si inconstienta

Alegerea partenerului = combinaţie între nevoia de stabilitate afectivă şi materială, îmbunătăţirea statutului social şi dorinţa de împlinire pe plan social (Pascal, 2001).

Wanderere și Fabian- aspect exterior,trasaturi de personalitate, potential economic, credinte si valori, interese speciale si abilitati: 2 tipuri: trebuie, e bine si

Aron-89- similaritatea-atit.,BG,pers.+ proximitatea-geo (expunere repetata)+ caracteristici dezirabile ale pers.+ fizic(accesibilitatea virtuala, increderea in sine, compatibilitatea perceputa,context social, afectiunea reciproca, satisfcerea nevoilor, nivelul de excitatie fizica si emotionala, exprimarea neobisnuitului- niv de surexcitare nervoasa= 2 factori- surexcitarea si etichetate- trairea in plan fizic si eticheta= GB cultural, cadidat prototip, exitatia fizica si psiho.; infl. Sociala, elemente cheie-voce, postura, a fi pregatit pt o relatie,misterul situatiei/pers, oportunitati de a fi singuri/izolare.)

Teoria stimul-valoare-rol a lui Murstein (1976), consideră că există 3 stadii successive:

stadiul stimulilor – precizează modalitatea în care oamenii se simt atraşi unii de alţii;afiliere

stadiul valorilor personale implicate – atitudinile şi credinţele+/_compatibile;

stadiul rolurilor – partenerii testează compatibilitatea roluri

Modelul lui Davies și Kearckoff-5 ingustare – proximtatea; similaritate (aplatizare)/ complementaritate (longevitate); compatibilitatii; alegeri

A.V. Dicks- un sistem de norme personale privind aşteptările de rol conjugal (dobândite pe baza experienţei de relatie din familia de origine), precum şi un sistem al fortelor inconştiente care generează un anumit model de comunicare afectivă între parteneri, de schimbări, oferte şi gratificaţii, recompense sexual-senzitive, emoţional afective şi spirituale.

Pines (1999) consideră că există categorii de variabile care influenţază îndrăgostirea şi alegerea partenerului la nivel consţient şi anume:Variabile situationale

Proximitatea;Nivelul de excitare emotionala,Trăsăturile de personalitate ale persoanei vizate, Frumusetea fizica VSVariabile relationale :Similaritatea ;Reciprocitatea in relatie;Satisfacerea nevoilor

T. Freud- InC-

Experienţele romantice şi sexuale ale bărbaţilor şi femeilor sunt în strânsă legătură cu experienţele infantile din etapa Oedipiană.

Rezp imag primului ob. de dragoste – părintele de gen f/m. Această imag infantilă şi internă poate diferită realitate

Freud a remarcat două tipuri de dragoste romantică: dragostea narcisistă (sine), anaclitică(p

Teorie Jung- . El proiectează asupra ei img inC , psihicul este androgin =elemente complementare m/f. În psihicul fiecărui bărbat există o femeie interioară, anima, iar în psihicul fiecărei femei există un bărbat interior, animus.

Teoria- imago -Hendrix (1992) -parteneri care deţin trăsăturile pozitive şi negative ala părintilor noştrii. adulti tipurile opuse de personalitati se indragostesc unul de altul.Oamenii se indragostesc de altii care au fost raniţi in aceeasi etapa a dezvoltarii astfel incat ei vor sa sa obtina ceea ce nu au primit in acel stadiu de dezvoltare.

Kernberg = abilitatea de a iubi reflectă nivelul de dezvoltare a individului (1974)- să atingă un anumit nivel de profunzime emoţională şi de maturitate. (Kernberg, 1980). Depinde procesul de separare de simbioza primară cu mama,+ dezvoltarea unui sine indep. şi diferenţiat= satisfactie totala- profunda, stabila vs fara intimitate, daragoste, sexualitate

1la 5:Totala neputinţă de a iubi. Promiscuitatea sexuala;Idealizarea primitivă a persoanei iubite şi dependenţa copilăroasă; relaţii stabile fără abilitatea de a obţine împlinire/satisfactie sexuală. ;O combinaţie sănătoasă de sexualitate şi sensibilitate faţă de celălalt şi relaţii intime profunde.

  1. Forme de manifestare a iubiri

Ollie Pocs distinge trei forme de dragoste:

Dragostea oarbă – se caracterizează printr-o idealizare a iubirii pentru cineva nepotrivită sau inaccesibilă.

Dragostea romantică – care presupune ataşament şi nevoia de a iubi pe cineva; predispoziţia de a-l ajuta pe cel iubit; absorbţie in relatie până la excluderea altora

Dragostea matură – înseamnă a te sprijini pe cineva, a te bizui pe cineva, a sta cu cineva, presupune respect, admiraţie, încredere, grjă faţa de celălalt, sensul mutual al valorii personale, ataşamentul şi obligatia autoasumată.

Sternberg (1998, 2010):trei componente: intimitatea(sentim. promovează apropierea legătura, uniunea), pasiunea(“stare de intensă năzuinţa pentru uniune cu celălat”) şi decizia/angajamentulul – termen scurt/durata, decizia nu presupune angajamentul.

7 tipuri:

Simpatie –prietenii. Pot să existe sentimente de apropiere, caldură, dar nu există sentimente de pasiune intensă sau angajament pe termen lung.

Dragostea oarbă – presupune trăirea unei pasiuni puternice fără a fi implicate componentele intimitate şi angajament.

Dragostea pustie – este dragostea bazată pe angajament şi devotament, căreia îi lipseşte apropierea şi pasiunea deoarece s-a pierdut implicarea emotională reciprocă şi atracţia fizică origine= relaţiile stabile Δt↑

Dragostea romantică – este dragostea care combină componentele intimitate şi pasiune.

Dragostea camaraderească –combinaţie de intimitate şi angajament. Este o prietenie devotată pe termen lung şi apare în căsătoriile în care atracţia fizică slaba

Dragostea iluzorie – este o formă de iubire ce presupune o combinaţie de pasiune şi angajament fară intimitate, care este o componentă ce necesită timp ca să se dezvolte. Partenerii se cunosc, simt o pasiune arzătoare unul pentru altul, decid că sunt facuţi unul pentru altul şi se căsătoresc aproape imediat. Are putine sanse de supravietuire.

E. Wheat- 1. Epithumia – este iubirea în aspectul sau fizic. Se referă la dorința fizica puternica reciproc exprimata prin dragoste sexuala plina de satisfacție;

2. Eros –romantismul.-contopire, unificare, fuziune, pasionala și sentimentala iseste mai curand proprie indragostitiilor, fiind punctul de plecare în casatorie;

3. Storge –casniciile securizante, în care partenerii simt o bunastare, relatia e de lunca durata, siguranta reciproca, isi satisfac reciproc nevoile. E caracteristica relatiilor functionale pe termen lung;

4. Fileo – este un pas în relatie în care partenerii isi impartasesc gandurile intime. Sunt în paralel prieteni și indragostiti – presupune reciprocitate;

5. Agape – este dragoste completa, în care il iubesti pe celalalt neconditionat, cu calitatile și defectele acestuia, nu presupune reprocitate, aspiratie.

  1. Definitia iubiri romantice/mature, asumate/ iresponsabile.

Stanberg Dragostea romantică – este dragostea care combină componentele intimitate şi pasiune. Whita. Eros –romantismul.-contopire, unificare, fuziune, pasionala și sentimentala iseste mai curand proprie indragostitiilor, fiind punctul de plecare în casatorie; Dragostea romantică – care presupune ataşament şi nevoia de a iubi pe cineva; predispoziţia de a-l ajuta pe cel iubit; absorbţie in relatie până la excluderea altora Pocs.

Dragostea matură se caracterizează prin mai multă profunzime, respect şi încredere, preocupare pentru nevoile celuilalt, acceptarea partenerului aşa cum este şi valorizarea lui, acceptarea diferenţelor şi abordarea lor în mod constructiv. Trecerea de la iubirea imatură la cea matură este un proces dificil care necesită voinţă, disciplină, rabdare, lipsa egoismului

Permite afirmarea indvidualiati, sentim. Contopire si separere, aduc la suprafta ce e mai bun, acepta idea de sfarsit relatie, receptivi la nou si schimbare, stimuleaza dezv , intimiditate adevarata, cer deschis ce isi doresc, daruiesc si primesc, un controleaza, autonomie incurajata, acepta limitle, un cauta iubire necondit., au stima de sine ridicata, exprima sent. Spontan, afirma egalitate si puterea. , isi asuma sentimentele si ideile

Iubirea matura- sunt iubit pt ca sunt iubire, imatura- te iubesc pt ca am nevoie de tine// infantila- te iubesc pt ca sunt iubit.

Imatura- jocuri psihologice, sa schimbe controlezi alti,cauta soluti in afara lor, au nevoie de alti pt a fi indepliniti, teama abandon, reactie primul impus sexual, indrogostirea de oricine. Reactii necorspunzatoare, granite slab definite.

adictie cumuleaza trei elemente:

Perseverarea intr-un anumit tip de comportament, in pofida consecintelor fizice sau psihice adverse

Obsesia sau preocuparea

Un sentiment de pierdere a controlului

 

  1. 6.Cuplul funcțional + 7. Cuplul disfuncțional

Funtional-Zinker=se “aud”unul pe altul, isi asuma sentimentele si ideile, schimba idei astfel incat sa atinga o buna potrivire,isi pun unul altuia intrebari mai degraba decat sa faca presupuneri, se contrazic(au pareri diferite) si accepta diferentele fara frica ,se adapteaza unul la altul, lupta pt ceea ce simt ca e coret, impartasesc , rad de ei insisi, se influenta, ofera suport, intimitate reciproca, exprima mandria pt celalalt, accepta ideile celalatat.

W. Luquet -Intimitate emoţională(impartasesc fara teama) , lupta cinstit/corect(discuta, negocieaza, rezolvare), prieteni(deschisi, accepta/resping) , au ritualuri intenţionate,capabile mai degrabă să răspundă decât să reacţioneze

Gottman (1999)-” inteligente emoţional“-să nu lase ca gândurile şi emoţiile pozitive pe care le au unul faţa de celălalt sa fie copleşite de cele negative, işi validează reciproc opiniile şi punctele de vedere, iar barbaţii se lasă influenţaţi de partenerele lor. , discută problemele cu afecţiune, într-un climat pozitiv şi rezolvă ceea ce poate fi rezolvat.

Gottman evidenţiază şapte principii :

crearea unor harti ale dragostei, a arăta afecţiune şi respect pentru partener.

a privi unul spre celălalt, nu în direcţii opuse.

a lasa partenerul să te influenţeze.

rezolvarea problemelor care pot fi rezolvate, a depăşi blocajele.

a creea un ţel comun, o viziune comună.

Disfunctional

Cei patru călăreți ai apocalipsei:

Critica – a critica caracterul, personalitatea celuilalt

Sfidarea/Disprețul – a-l umili pe celalalt prin manifestări verbale sau non-verbale;

Defensiva – mecanismul prin care încercăm să reacționăm atunci când percepem un

potențial atac din partea celuilalt. Răspunsul este defensiv sau de contra-atac;

Retragere – „vorbesc cu tine de parcă aș vorbi cu pereții” – o strategie de a evita discuția, un

dialog – tactica folosită în 80% de către bărbați;

În cuplurile funcționale exista 5 interacțiuni pozitive și una negativa. În cuplurile disfuncționale se ajunge să se comunice doar prin interacțiuni negative.

Conflictul conjugal este necesar în evoluţia interacţională, când conflictele se generaliează iar “intensitatea, conţinutul, forma de manifestare şi frecvenţa conflictelor cresc semnificativ, în microgrupul familial, se alterează progresiv toate relatile.

Jamie Turndorf (2003, p.26-36) cause conflict

Conflicte afective care se caracterieazăprin dezacorduri în privinţa manifestăilor afective

Conflicte sexuale – dezacorduri elgate de modul de manifestare în planul sexual

Dezacorduri legate de reglarea distanţei emoţionale –intimitate/independenta. + timp liber, gelozie, treburi casnice, nerespectarea indatoriri, lipsa intiativei.creterea copii, familia, prieteni , valori

Indicatori- Primul indicator se referă la un start greşit, dur, critic.

Cel de-al treilea indicator se referă la “Inundarea” cu mesaje negative

Cel de-al patrulea indicator se referă la limbajul corpului.

Cel de-al cincilea indicator se referă la eşecul tentativelor de redresare a situaţiei conflictuale.

Cel de-al şaselea indicator se referă la amintiri negative.

Strategii de convingere

Neluarea in seama

Retragere/abandon

Amenintarile

Invinuirea

Minimalizarea/denigrarea

Declansarea sentimentului de vina

Denigrarea

Mecanismele defensive

Evitarea

A intoarce privirea

A schimba directia

Triunghiularitate

Vicii

Activitate coercitiva

Renuntarea

Negarea

A nu afisa nimic

Conformarea

Competitia

Lauda

Distragerea

Uitarea

Exprimarea prin gesturi

A ataca

Agresiune pasiva

Descoperirea unor greseli

Razbunare

Auto-invinuire

Sisteme tipice:

Cel care urmareste-cel care se distanteaza

Învinuitor- Pacificator

Suprafunctional-Subfunctional

În cadrul acestui sistem pot fi identificate următoarele categorii:

-părinte-copil

-alcoolicfurnizor

-persoană bolnavă-îngrijitor

 

  1. .Etapa ciclului de viata a familiei

Duval, Corter- intierea tanarui adult, familia cu copii mici, adolescenti, lansarea copiilor de acasa, fam la batranete.

Initierea tanarului adult- proces emtional cheie,-accepta resp emtionala si pt sine- schimbare de gradu 2- diferentiere sinelui fata de familia de origine, dezv relati amicitie si intime, stabilitatea prin munca si independenta financiara

Casatorie- proces emt. Cheie, agajamentul fata de un nou sistem- schimbare de gradu 2 – formarea sist. Marital/ conjugal, realinierea relatii cu familia extinsa, prienti pt a include partenerul.

Familie cu copii mici-acceptarea de noi membri- schimbari gradu 2,- ajustare sistem conjugal, pt copil- angajarea in sarcinile de crestere, obligati finaciare si mentinere gospodarie, realinerea relatii pt a include rolul de buncii,

Familia cu adolescenti- crestere a flexibilitati granitelor familiei pt a permite independenta copii si bunciilor- schibmare de gradu doi- schimbarea relati parinti si copii pt permite miscarea copil inauntru si aafara sistemului, refocalizarea asupra probleme maritale de la mij vieti

Plecarea copiilor de acasa- acceptarea uneui multitiduni de iesiri si intrari in sis familial- negocierea sist marital in diada, dezv relati adult- adult intre copii si parinti , remedierea relatiei pt a include rude.

Familia in viata tarzie- acceptarea schimbarri de rol- 2- mentinerea functuonalitati si intereselor proprii si cuplui, precum interesele acestora in fata declinului psihologic, sprijin pt un rol mai genral al gel mijloc.

  1. .Teoria atașamentului

Bowlby consideră că experienţele din copilaria timpurie (multe dintre ele inconştiente) au un impact puternic aspura relaţiilor de dragoste ale adultului. Natura relaţiei dintre mamă şi copil va a avea o influenţă majoră asupra a ceea ce copilul ca adult va gândi, simţi şi crede în legătură cu relaţiile intime, dacă va încredere în alţii sau nu, dacă se va aştepta să primească dragoste sau să fie respins în relaţiile intime.

Mary Ainsworth’s si echipa sa (1978) au identificat 3 tipuri de atasament la copii: Cindy Hazan- adult

Securizant-mamele receptive la semnalele de foame si plans ale copilului- cautau mama, bucurosi de revenire

Securizant(59%)

confortabil sa depinda de altii si altii de el

este simplu pentru ei sa devina apropiati emotional de oameni

se simt valorosi, simt ca merita dragostea si respectul

pot avea incredere in oameni

cred ca oamenii au intentii bune si pot conta pe ei

dezvolta relatii intime usor si nu se ingrijoreaza cu a fi singuri sau ca cineva ar putea fi prea apropiat de ei

nu sunt preocupati excesiv de abandon sa dependenta

Stiluri sexuale

Securizanti

doresc sa experimenteze sexualitatea in contextul unei relatoii continue. Se bucura de aproape orice contact fizic si sexual.

Nu se angajeaza in relatii extramaritale sau sex de o noapte

Anxios-mame anxioase si nereceptive la nevoile copilului. Inconsecvente- plangeau,apoi ramaneau in starea de anx – pedepseaca f tare pe mama

Anxios ambivalent (11%)

ii vede pe ceilalti ca evitanti

se plang ca partenerul nu-i iubeste in mod real sau nu vrea sa stea cu ei

cauta asemenea nivele de apropiere si angajamnet ca-si sperie partenerii. Partenerii ii considera sufocanti si atarnatori, agatatori

sunt insecurizati si investesc prea mult in relatie

considera ca nu pot avea incredere in oameni, oamneii nu-i valorizeaza suficient

se separa si revin iarasi, iarasi si tind sa fie gelosi

se ingrijoreaa legat de posibilitatea de a fi abandonati si ca dragsotea nu e reciproca

au o stima de sine scauta si dezvaluie prea mult despre ei

Stil sexual- Anxiosii

Iubesc aspectele fizice, hranitoare ale relatiei, dar se bucura de sex mai putin

Evitant-mame care resping fizic si emotional

Evitant (25%)- impresia de idenpedneta, stadile vegetative intensificare inima, ateraial, aoi un o bagau in seama

sunt izolati

un se simt confortabil in a fi apropiati cu ceilalti

li se pare dificil sa depinda de altii si sa aiba incredere complet in altii

sunt nervosi cand cineva devine prea apropiat de ei

partenerul lor vrea ca ei sa fie mai intimi decat ei se simt confortabil sa fie

au multe separari, dar sufera mai putin la terminarea relatiilor

se simt inconfortabil in relatii care implica intimitatea si apropierea. Ei sunt infideli, mai axati pe sex de o noapte si prefera sexul fara dragoste.

Stil sexual=Evitanti

Se bucura mai putin de orice contact fizic cu exceptia celui sexual, prefera sexul de o noapte,sexule xtramarital si gandesc ca sexul fara dragoste este placut.

Cu cât oamenii sunt mai puţini siguri pe ei, cu atât au mai multă nevoie de dragoste şi respect, şi este foarte probabil ca ei să fie atraşi de acele persoane care oferă aceste recompense. Cu cât persoanele sunt mai sigure pe ele, cu atât au mai puţină nevoie de aprobare, acceptare şi dragoste; acestea sunt mai selective şi este foarte puţin probabil ca ele să se îndrăgostească de oricine le oferă dragoste.

 

  1. Comunicarea in cuplu-

Factori care influenteaza comunicarea : Probleme de ascultare.,Absenta feedback-ului, Falsul feedback ,Rezistenta la critica,Perceptia si erorile de perceptie ,Imaginea si stima de sine,Prejudecati, stereotipii, discriminare, stigmatizare ,Bariere culturale , Alegerea neispirata a locului si momentului ,Dificultati de limbaj

Gottman :timpul conversației apar toți cei patru călăreți:

critica + atacul celeilalte persoane (critica diferă de plângere);

sfidarea + umilirea celuilalt;

defensiva – orice-mi spune celălalt se soldează cu o apărare sau un atac;

tactici de retragere/refuz sau de amânare a dialogului – a vorbi cu pereții (stone wall);

Repare disfuncțiile în comunicare (folosind umorul, luând acțiuni, etc= .) în timp ce în cuplurile disfuncționale se ajunge rapid la escaladare

Stiluri de comunicare-

AGRESIV eşti când:

vrei ca lucrurile să iasă aşa cum spui tu indiferent de părerea celorlalţi

nu contează dacă faci pe cineva să sufere

eşti sarcastic, te baţi, ameninţi

nu-ţi pasă de sentimentele celorlalţi

nu recunoşti că şi tu ai îndatoriri

nu faci compromisuri niciodată

PASIV eşti când:

speri că vei obţine ceea ce-ţi doreşti

te bazezi că ceilalţi vor ghici ce doreşti şi că îţi vor îndeplini dorinţele

îţi ascunzi sentimentele

oftezi, bombăneşti, faci aluzii, speri

nu ceri niciodată ceea ce vrei

nu eşti pe picioarele tale

nu spui ceea ce simţi

nu te simţi bine în pielea ta

de regulă nu obţii ceea ce vrei

ASERTIV eşti când:

ceri ceea ce vrei

ştii că ai şi drepturi

îi asculţi şi pe ceilalţi pentru că ştii că şi ei au drepturi

spui răspicat ceea ce simţi

crezi în tine

nu consideri că tu trebuie să ieşi învingător întotdeauna indiferent de ceilalţi

nu te aştepţi ca ceilalţi sa ghicească ce vrei tu

relaţiile cu ceilalţi nu-ţi provoacă panică

Întotdeauna un mesaj conține 4 tipuri de informații:

-o informație de stare (context: semafor în proximitate. El: vezi ai verde în fata!);

-mărturisire despre propria persoana (Starea psihica a interlocutorului la un anumi moment +para-verbalul, dicție, etc.);

-relație (cea mai sensibila latura – un mesaj transmite și – cum te vad eu pe tine și cum vad eu relația dintre noi doi);

-apel – un mesaj nu este spus pur și simplu ci au scopul de a-l influenta pe interlocutor, de a obține o reacție din partea acestuia;

Felul în care noi preluam aceste laturi depinde de calitatea relației dintre cei doi interlocutori.

  1. Depedenta si gelozia

Presupune un ansamblu de trairi emotionale, ganduri si actiuni, care apar si se dezvolta atunci cand o relatie semnificativa este perceputa ca fiind amenintata de un rival (Nuta, 2006). Are la baza frica de a pierde o persona sau o imagine. Teama de a pierde o persoana este activata de doua nevoi diferinte: – nevoia de control// -nevoia de a fi cu cineva (corelata cu teama de singuratate)

Teama de a pierde o imagine se refera la iamginea de sine si semnaleaza faptul ca se opereaza cu o imagine de sine nerealista,

Dependenta in relatii-O adictie cumuleaza trei elemente:Perseverarea intr-un anumit tip de comportament, in pofida consecintelor fizice sau psihice adverse // Obsesia sau preocuparea // Un sentiment de pierdere a controlului

de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a reolva probleme si de a mentine echilibrul (Schaeffer, 2009) . Se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva decat propriei fiinte.

Caracterul compulsiv (dependentuls e simte impins , fara a se putea impotrivi spre o alta persoana)

Panica (experimentata atunci cand dependentul se gandeste la terminarea relatiei)

Agonia (experimentata atunci cand s-a finaliat relatia)

Sentimentul de usurare sau chiar de triumf ce urmeaza periodei de suferinta

Se simt mistuiti

Au dificultati in stabilirea granitelor eului

Au tendinte masochiste

Renunta cu greu

Se tem de riscuri, schimbari, necunoscut

Experimenteaza o crestere individuala insuficienta

Au dificultati in experimentarea intimitatii reale

Joaca jocuri psihologice, putere, teama de abandon, asteapta dragoste neconditionata

 

  1. .Ciclul violentei, profil victima/agresor

Violența domestica (sau familiala, intrafamiliala) = violenta manifestata în cadrul unui grup familial. Act sau ansamblu de acte la săvârșirea cărora se folosește un anumit grad de forță fizică realizat în cadrul unui grup care îndeplinește funcții familiale. Cuprinde mai multe tipuri de violență: verbala, emoțională, sexuala sau fizica. Definit ca un act comportamental, violenta domestica are un caracter instrumental, intențional și învățat.

instrumental = agresorul controlează victima și astfel obține ceea ce dorește de la ea.

Intențional: se produce cu intenția de control și repetitiva

Ciclul violentei

1. Faza exploziei – are loc un acces de violență (bătaia); aceste accese își pot spori intensitatea

de-a lungul timpului;

2. Faza de remușcare – agresorul se simte vinovat, rușinat, nu își asuma responsabilitatea

justificându-se ca a fost provocat. Promite ca nu se va repeta;

3. Faza de urmărire – dacă femeia nu părăsește cuplul imediat după incident bărbatul va

încerca din răsputeri sa-i „cumpere” bunăvoința, sa-i amăgească vigilenta prin cadouri,

comportament ireproșabil, atent și iubitor. Mai exista și varianta în care el se declara neajutat

fără ea, sau amenință că se sinucide. Astfel cuplul intră în următoarea fază.

4. Faza de relaxare – urmează imediat după ce femeia ii mai da o șansă. Agresorul pare mult

mai comunicativ, atent cu nevoile victimei. Niciunul nu mai vrea să-și amintească ce s-a

întâmplat. Din păcate ciclul o ia de la capăt.

5. Faza de așteptate- femeia se simte dominata, ii scade încrederea în sine și controlul

agresorului asupra victimei se întărește;

6. Faza de acumulare a agresivității – agresorul acumulează tensiune din diferite motive

(cuplu, serviciu, etc.). De aici ciclul se repeta.

 

Spirala violenței (Justie van Lawick și Martinr Groer ?)

• Așteptări romantice – la debutul relației de cuplu;

• Perceperea diferențelor – expectațiile sunt invalidate de realitatea obiectiva;

• Femeile își exprima nemulțumirea;

• Bărbatul se teme, ripostează sau se retrage;

• Femeia se simte responsabilă (de supărarea bărbatului) și salvează situația – trece cu vederea

riposta bărbatului;

• Bărbatul se relaxează. Mitul romantic se restaurează – femeia se poate simți frustrată pentru

ca în general problema nu s-a rezolvat;

• Femeia se simte frustrata și furioasa în adâncul inimii – se poate manifesta prin critici, furie,Bărbatul se simte frustrat și devine violent – manifesta și el agresivitate verbala sau se închide în sine;

• Femeia se izolează și se întristează. E mâhnită și se simte trădată;

• Bărbatul se teme sa nu piardă relația. Are sentimente de trădare și durere adâncă;

• Femeia se izolează și devine rece – femeia nu pleacă dar devine mai izolata, se îndepărtează

fizic sau emoțional în paralele cu bărbatul ce încearcă sa restabilească relația;

• Are loc o alienare fizica, emoțională și în gândire. Ei se îndepărtează și se produce ruptura;

• Bărbatul încearcă sa restabilească relația prin control, devenind și mai violent;

• Disfuncții la toate nivelele sistemului familial;

 

Portretul femeii victima

• Și-a pierdut încrederea în sine (datorita părerii bărbatului care ii spune mereu ca nu e buna

de nimic);

• se autoacuza tot timpul pentru existenta violentei;

• Lipsa de control asupra situației;

• Neglijarea propriei persoane sub aspectul igienei și nutriției

• Stima de sine scăzută sau pierduta;

• Confuzie, indecizie (nu știe ce sa facă, sa plece sau sa rămână). Nu au încredere ca viata lor

are sens fără abuzator, ca ele s-ar putea descurca singure;

• Trăiesc permanent sentimentul de teroare, frica, disperare;

• Minimalizează sau neaga existenta unei persoane;

• Este adesea izolata de familie, prieteni și de orice sistem de sprijin;

• Se simte rușinată și vinovată;

• Își asuma responsabilitatea sancțiunilor bărbatului, crede ca merită pedeapsa primită;

• Adesea este convinsă ca poate schimba comportamentul bărbatului;

Portretul bărbatului agresorului

• Istorie personala cu incidente violente în copilărie: provine dintr-o familie în care a existat și

a fost martorul unor scene de violenta;

• Nemulțumiri la locul de munca;

• Se manifesta prin abuz de alcool, droguri;

• Incapabil sa manifeste sentimente, empatie;

• Nu înțelege sentimentele celuilalt;

Are păreri tradiționale;

• Are atitudini negative fata de femei;

• Sunt cei care sunt nemulțumiți de lume;

• Imatur, incapabil sa identifice și sa manifeste sentimente clare;

• Doresc tot timpul sa domine conversația cu alții: fiind ironici, atacând interlocutorul;

• Sunt geloși, posesivi;

• Își desconsidera partenera și o considera inferioara;

• Controlează comportamentul partenerei;

• Folosește relația sexuala ca un act agresiv;

• Neîncredere în propria persoana;

• Încearcă să-și manifeste masculinitatea prin demonstrații de forță și ieșiri agresive;

• Poate fi o personalitate agresiva: își schimbă frecvent atitudinea, temperament violent

(nediscriminatoriu);

De multe ori manifestarea în public diferă în comparație cu cea din cadrul intim:

• lasă impresia de persoana grijulie, partener iubitor;

• Poate fi un coleg bun, politicos;

• Își manipulează proprii copiii a.î. sa para un tata grijuliu;

. Iubirea adevarata invinge totul Credinta asta este adanc implementata si defilam cu ea de fiecare data cand intampinam un obstacol,o bariera, este ca si cum ai spune ca Daca imi iubesc cu adevarat partenerul/partenera, asta ma face sa cred ca nu conteaza…

…ca fumeaza excesiv si asta se simte( cine ar vrea sa se sarute cu scrumiera?!! )

…ca familia ei nu ma place ( o sa fugim in lume! )

…ca e mult mai in varsta ca mine ( tocmai de aceea ma culturalizeaza cu Gold si Platinum )

…ca singura lectura pe 2012 este revista Vogue ( mai exista si altceva ??)

…ca e alcoolic si violent ( asa isi manifesta iubirea)

…ca viata sexuala nu este deloc satisfacatoare( nu ma mai atrage,dar ne iubim !)

…ca ma cicaleste mereu ( unde are butonul de STOP?? )

…ca nu si-a terminat studiile ( dar face o placinta cu dovleac extraordinara )

…ca imi cheltuie banii (si ce?! doar nu ma ingrop cu ei )

…ca ii fug ochii si dupa alte femei ( dar tot la mine se intoarce )

2.Iubirea este recunoscuta imediat la prima intalnire 

Pe genul “dragoste la prima vedere” , in momentul cand o/il intalnesti, o ploaie de petale de trandafiri si un cantaret cu un saxofon apar brusc, scenariu demn de studiourile Bollywood, timp in care voi alergati unul spre celalalt in slow motion.

3.Exista o persoana si numai una pentru tine

Conform unor teorii spirituale,sufletele gemene s-au separat si traiesc in corpuri diferite, cautandu-se unul pe celalalt.  (S-a pierdut un inger. Te-a durut cand ai cazut din cer ? :))  )

Suntem 7 miliarde de oameni pe planeta, trebuie sa gasim acul din carul cu fan ! Timp in care eliminam posibilele partide pentru ca…

… e prea mica de inaltime

…nu-i place sa danseze

…nu urmareste Animal Planet

…are un copil dintr-o alta relatie

…are burta

…nu stie sa repare prize

…nu intelege matematica

…se gandeste prea mult la sex

…nu castiga cel putin 200 de euo/luna

4.Daca exista o mare atractie sexuala,atunci exista si o mare iubire

Il/o iubesc pentru ca ne intelegem foarte bine in pat si asta ne uneste pe viata !

O prietena imi spunea ca sexul conteaza 70 % dintr-o relatie… Nu sunt in masura sa contest asta, doar ca atunci cand vine vorba de partide de amor, exista mai multe teorii :

- exista inceputuri de relatie cand sexul nu este WOW!, dar care este comparabil cu o sticla de vin, cu cat se invecheste, cu atat  devine mai bun..

-exista relatii care incep cu ore intregi petrecute in asternuturi ( dupa orgasm se elimina serotonina, care mai este numit si ” hormonul fericirii”  si procesul indragostirii poate sa inceapa )

- m-am gandit sa mentionez totusi  si acele relatii care au un inceput promitator, intalniri nocture, zambete, vin, sarutari patimase, dar cand se ajunge in punctul 0 -nimic !


Tehnici proiective

Proiectia in conceptia lui Freud

Mecanism de aparare, al carui rezultat este plasarea in experior a surselor neplacerii. Cu alte cuvinte, subiectul expulzeaza din sine si localizeaza in altul calitati, sentimente pecare nu le cunoaste sau si le refuza. Initial Freud considera ca proiectia era specifica isteriei de angoasa si functionarii paranoide. Apoi, face o dezvoltare mai intinsa acestor idei, si ajunge la concluzia ca animismul, gandirea magica, prezenta la primitiv, copil si nevrozat, rezulta din proiectia proceselor psihice primare (guvernate de principiul placerii) in mediul exterior

 

Proiectia in conceptia lui Jung

Proiectia este un mecanism de simulare ce consta in transformarea intr-un obiect exterior al unui continut subiectiv. Acest continut poate fi negativ, penibil, incompatibil cu subiectul, sau chiar pozitiv. Inconstientul celui care proiecteaza nu alege orice obiect, ci unul care are o parte din caracteristicile celui care proiecteaza.

Jung vorbeste de proiectia pasiva (forma patologica a proiectiei si care se manifesta in multe proiectii normae, neintentionate, automate. Persoana nu este constienta de sine, neacceptand responsabilitatea celor proiectate) si proiectia activa (componenta a actului creativ)

 

Teoria proiectiva asupra perceptiei

Perceptia lumii exterioare depinde de amintiri personale, uneori cele mai vechi constiente sau inconstiente, si de nivelul actual de anxietate al subiectului. Pentru prima, campul psihologiei proiective este construit prin intersectia perceptiilor prezente si a perceptiilor trecute. Realitatea obiectiva este imposibil de cunoscut. Ceea ce se crede ca se cunoste in materie este de fapt proiectia datelor incosntiente ale subiectului cunoscator.

Bellak prefera notiunea de aperceptiea. Ea este o interpretare, da un sens experientei. Exista o distorsiune aperceptiva atunci cand interpretarea este esentialmente subiectiva. Asadar Bellak propune distinctia intre 4 nivele ale distorsiunilor perceptive

  • exteriorizarea, cand subiectul recunoaste ca raspunsul sau este incarcat

de subiectivitate

  • sensibilizarea, cand personalitatea este sub tensiune, ea efectueaza

discriminari aperceptive mult mai fine in domenii ce raspund nevoilor sale

  • proiectia simpla: cand cineva a incercat refuzuri succesive cu mai multe

persoane se astepata in permanenta la reufx

  • proiectia de inversiune: mecanism de aparare descris de Freud in

paranoia: a atribui cuiva ura pentru mn, deoarece in strafundul meu il urasc

 

Definitia metodei proiective

Este o metoda de studiu a personalitatii in care subiectului i se prezinta osituatie la care va raspunde urmand sensul pe care il are pentru el si in functie de ceea ce resimte in timpul acestui raspuns. Caracterul esential al unei tehnic proiective este acela ca evoca in subiect ceea ce este, in diferite feluri, expresia lumii sale personale si a proceselor personalitatii sale.

 

Principalele caracteristici ale tehnicilor proiective?

  • ambiguitatea materialului prezentat, stimuli slab structurati. Tehnicile proiective utiliezeaza in mare masura conceptele psihanalitice. Proiectia, in sens psihanalitic implica caracterul inconstient al procesului perceptiei, fnctia de aparare a Eu-lui si reducerea tensiunilor interioare

  • libertatea raspunsului

  • din perspectiva aplicativitatii putem vb despre un continuum care are la o

extrema utilizarea teh proiectice ca mijloc de a “sparge gheata”, trecand apoi la aplicarea lor ca mijloc diagnostic propriu zis

  • caracteristicile psihometrice raman acealasi ca pentru orice proba psih:

fidelitate, validitatea, normarea, sensibilitatea.

 

Specificul situatiei de testare

  • factori care actioneaza asupra subiectului, activandu-i perceptia, precum:

materialul specific tehnicii proiective, personalitatea examinatorului, consemnul deschis. Pot interveni si factori precum foamea, deprivarea de somn, efectul unor medicatii, anxietatea

  • factori de abilitare a subiectului, mai ales verbala (cat de usor poate

exprima in cuvinte ceea ce gandeste)

 

Raspunsul simbolic

Temenul de simbolic, asa cum este el folosit de Jung, semnifica “expresivitatea creativa proiectiva”. Continuturile activate se vor proiecta pe ansamblul de stimuli exteriori, iar raspunsul va fi marcat de aceste continuturi inconstiente, carora Eul va incerca sa le dea un sens adaptativ fata de real. In unele cazuri rasp subiectului va fi influentat si de nivelul de dezvoltare al unor abilitati. Asadar raspunsul simbolic se refera la faptul, ca raspunsul dat de subiect este o structura complexa ce poate fi analizata din perspectiva unei polisemantici.

 

Criticile aduse tehnicilor proiective

  • nu exploreaza o dimensiune lineara a personalitatii, ci exploreaza si

prezinta persoana in termenii unei scheme dinamice de variabile, intercorelate

  • proces complex al standardizarii, normarii si evidentierii fidelitatii si

validitatii probelor

  • difictultati ce contravin standardizarii: aspectele de administrare, in

sensul ca, chiar si o usoara schimbare in setul de instructiuni, sau a unor caracteristici ale stimulilor poate afecta raspunsul subiectului

  • numarul inadecvat de studii privind fidelitatea atat din perspectiva

consistentei interne cat si a constantei rezultatelor

 

Avantajele aplicarii testelor proiective

  • distrag atentia subiectului de la el insasi reducand apararea si stanjeneala

  • sunt mai putin susceptibile falsificarii, pt ca scopul lor real nu este vizibil

si subiectul nu cunoste metodele de interpretare

  • majoritatea pot fi aplicate pt subiecti cu apt verbale reduse sau

defavorizati cultural; deosebit de utile pentru copii, persoane analfabete sau cu diferite handicapuri

  • pot dezvalui aspecte mai profunde ale personal subiectului (temeri,

dorinte, conflicte inconstiente)

 

Tipuri de clasificari ale tehnicilor proiective

Din perspectiva formala (Eysenck si Bell)

  • teste de completare: sub completeaza un lant de asociatii, o fraza, o

povestire al carei debut este un stimul

  • de interpretare: sub i se cere sa interpreteze, sa povesteasca pornind de la

o situatie stimul

-de producere: pornind de la situatia stimul, deseneaza, picteaza, construieste, apoi rezultatul va fi interpretar

- de observare: sub plasat intr-o situatie vag structurata i se obs comportamentul

 

Din perspectiva functionala (Frank si Rosenzweig)

  • tehnici constatative: sub trebuie sa aplice o structura si organizare asupra

unui material non-structurat si plastic (rorschach)

  • constructive: plecand de la un material definit, trebuie sa construiasca o

structura mai larga (testul mozaic)

  • interpretative: interpreteaza o experienta sau o iamagine cu o

semnificatie afectiva (TAT)

  • catartice: efectul stimulului exteriorizeaza o reactie emotionala (dansul)

  • refractive: personalitatea sub este revelata prin supunerea la un mijloc de

comunicare conventional

 

D. Anzineu, doua categorii de tehnici proiective:

- tematice: al caror model esential ramane TAT. Astfel de tehnici proiective sunr: jocurile dramatice, desenele si povestirile libere sau de completat, interpretarea desenelor, fotografiilor.

- structurale: prototip Rorschach. Ele condul la o sectiune reprezentativa a sistemului personalitatii, informand asupra structurii, echilibrului sau.

 

In functie de limbajele proiective pe care le suscita si le traduc (N.Dumitrascu)

  • limbajul desenelor (proiectia grafica): desenul persoanei

  • limbajul perceptiei (proiectia structurala): rorschach

  • limbajul povestilor (proiectie tematica) TAT

  • limbajul culorilor (proiectie cromatica) Luscher

  • limbajul cuvintelor (proiectie asociativa):testul de asociere verbala Jung

  • limbajul pulsiunilor (proiectie pulsionala) Szondi

  • limbajul frustrarii:Rosenzweig

 

Contidii pentru ca psihologul sa poata utiliza eficient tehnicile

proiective

- examinatorul sa fie bine familiarizat cu principiile de functionare ale tehnicii, si sa o aplice pe cat mai multi subiecti

- cunostinte solide de psihopatologie, psihologia personalitatii si psihodiagnostic. Multe dintre ele se bazeaza pe abordarea psihanalitica, este recomandat ca examinatorul sa fie familiarizat si sa poata opera cu concepte psihanalitice

- tehnicile proiective sa fie folosite intr-o baterie de teste, in functie de scopurile evaluarii

 

Experimentul asociativ verbal

 

Initial Jung dorea sa vada daca exista o corelatie inre grupe de asociatii si sindroame psihopatologice, cu alte cuvinte daca boli specifice conduc spre asociatii specifice. Uterior isi indreapta atentia catre asa numitele “erori” (reactii tulburare in cadul experimentului asociativ verbal). Ajunge la concluzia ca erorile sunt intotdeauna incarcate puternic emotional si aduc la suprafata continuturicareau o imporanta speciala pt intelegerea subiectului. Exista numiti indici care scot in evidenta un blocaj al subiectului in asociere (timp de reactie prelungit, balbaietli, greseli de exprimare)

 

Complexele

Complexele reprezinta idei incarcate emotional, ce se afla in inconstient, si care pot tulbura cursul asociatiilor. Jung a crezut initial ca doar in cazul ideilor incarcate emotional neeplacut s-ar produce perturbari, insa, ulterior a constatat ca si ideile incarcate placut produc tulburari. Asa dar, un complex indiferent de incarcatura emotionala, atrege atentia asupra sa, diferenta consta in faptul ca tonul emotional placut produce timpi de reactie foarte rapizi.

 

Caracterizarea complexelor

  • sunt grupari de imagini/idei incarcate afectiv, privid un anumit obiec sau relatie din realitate; sunt in interrelatie si se formeaza in jurul unui miez de inteles comun numit nucleu: nucleul reflecta o constanta antropologica= arhetip

  • nu se cunoaste numarul de complexe. Jung vorbea despre complexe erotice, amterne, paterne, al banilor etc.

  • In planul trairii, complexele se manifesta prin proiectie

  • Complexele, uneori, sunt motivele pentru care ne conruntam ineficient cu realitatea, suntem dominati de o idee fixa pe care o sustinem ca adevar absolut

  • Sunt si centre emorionale care directioneaza informatia din mediu si din inconstient, ele ne trezesc interesul pentru, si intr-un el, ne marcheaza personalitatea

  • Psihologic, complexul apare partial ca un continut cvasiautonom, care nu a fost pe deplin integrat

  • Pot reactiona la nivel corporal, pot produce tensiuni

 

Materialul TAV

Jung lucra inital cu o lista de 400 de cuvinte, pentru a oferi un camp cat mai mare de stimuli. Ulterior aceasta lista se reduce la 100 de cuvinte-stimul. Exista in uz 4liste de cate 100 de cuvinte, si desi nu specifica modul in care au fost selectate cuvintele, Jung mentioneaza ca ele acopera o gama larga de complexe ale persoanei

 

Primele doua etape ale aplicarii TAV

Etapa 1: Se face instructajul si se verifica daca subiectul a intele ce are e facut. Se da un exemplu, cu cuvinte neutre (ex: copac=lemn) in special pentru copii sau persoane anxioase. Daca subiectul mentineaza mai mult de un cuvant, i se reamintese regula, iar daca continua este considerat simptomatic. Apoi se cronometreaza timpul, in care sbiecul da un raspuns. Daca nu exista reactie timp de 30 de secunte se trece ca lipsa a reactiei. Se vor nota, in rubrica speciala, observatiile (grimase, rasul, plansul, miscarea corpului etc)

Etapa 2: Se face instructajul, cu mentiunea ca testul va fi reaplicat pentru a observa daca subiectul isi aminteste cuvintele spuse prima data, fara a se mai cronometra. Se va nota cu + daca subiectul isi reaminteste exact cuvantul, si – urmat de noul cuvant daca spune altceva.

 

Evaluarea si interpretarea primelor 2 etape TAV

Etapa 1: prima evaluare a testului cere identificarea cuv care prezinta indici de complex: se va insuma punctajul rezultat din prezenta unora sau altora dintre indici pentru fiecare din cele 100 de cuvinte. Apoi se vor realiza scheme relationale asociative intre diferite cuv inductoare pt a pune in evidenta un posibil cluster de semnificatii asociate specific persoanei. Datele obtinute se pot stoca intr-un tabel.

Etapa 2: Considerarea formei si considerarea continutului in termenii unor ipoteze generate de aceste perspective posibile. Semnificatiile legate de forma se pot evidentia odata cu interpretarile posibile pentru timpul de reactie, cel mai frecvent tip de indicator de complex, stilul asociatiilor etc.

 

Analiza contextului asociativ

Dupa stabilirea cuvintelor incarcate de indicatori de conflict, devine importanta evaluarea contextului. Intregistrarea contextului se face dupa o zi, maxim o saptamana de la testare. Se foloseste metoda asocativa pt cuvintele cu mai multi indicatori de complex. Se pun intrebari de genul “ce va vine in minte in legatura cu acest cuvant?” “va evoca ceva din viata personala?”. Este important de retinut ca nu se incepe cu un cuvant f perturbator, nu se cor asociatii la 2 cuvinte perturbatoare unul dupa altul, se cer asocieri si pt stereotipii.

 

Ce presupune interpretarea contextului

  • realizarea hartii complexelor constelate, interrelatiile dintre ele. Gasind legatura comuna dintre complexe putem gasi punctele focale ale problemei, ariile conflictuale ale acesteia

  • observarea si deschiderea problemelor conectate cu reactiile perturbatoare ale subiectului

  • obs modului in care subiectul face fata acestor probleme, resursele sale

  • Verena Kast, considera ca nu se pot trage concluzii definitive din interpretarea contextului, insa se pot elabora ipoteze

 

Utilizarea TAV

  • poate fi aplicat numai dupa ce s-a stabilit un raport de incredere cu subiectul

  • se utilizeaza intr-o baterie de teste de personalitae pt a afla fondul dificultatilor.

  • In practica terapeutica se utilizeaza pentru: a stabili un diagnostic de lucru la inceputul terapiei,pt strategia terapeutica in cazul in care subiectii nu-si cunosc problemele; in controlul avansului terapiei; in activarea inconstientului

  • In prezent testul este folosit in cercetari asupra personalitatii, creativitatii, in studii interculturale, in cercetari asupra limbajului si al memoriei

 

Administrarea testului Culorilor

- Cele 8 cartoane colorate sunt aranjate în faţa subiectului.

- Instructaj: “Fără să încercaţi să legaţi aceste culori de ceva, care din ele vă place mai

mult?”.

- Examinatorul pune acest carton – cu faţa în jos – la începutul unui şir plasat în faţa sa.

- Apoi spune: “Din aceste culori rămase, care vă place cel mai mult? “ Când acest lucru a

fost indicat, ia cartonul şi il pune cu faţa în jos- după şi la dreapta primului.

- Continua în acest fel cu cartoanele rămase .

- Examinatorul înregistează pe o foaie de hârtie numerele celor 8 cartoane în ordinea care

apar de la stânga la dreapta.

- Ia apoi cele 8 cartoane pe care le reamestecă şi le aranjează din nou în faţa subiectului.

- Începe a doua serie, spunând : “Vreţi să priviţi aceste culori ca şi când nu le-aţi mai fi

văzut înainte? Să nu faceţi un efort de a vă reaminti sau de a repeta ceea ce aţi văzut. Ce culoare vă place cel mai mult?”

- Repetă punctele 3-5.

- Înregistrează numerele selecţiei a doua dedesubtul celor deja înregistrate.

- Grupează, notează şi analizează selecţiile

 

Semnificatia alegerii culorilor la test

Preferinţa puternică pentru o culoare simbol +

Preferinţa pentru o culoare simbol x

Indiferenţa faţă de culoare simbol =

Antipatie sau respingere a culorii simbol –

 

Poziţia I: cea mai plăcută (simpatică) culoare reprezintă o “orientare către” şi este indicată de +. Indică metoda esenţială, modus-u1 operandi al persoanei care a ales, semnificaţii1e spre care se orientează sau pe care le adoptă pentru a reuşi să-şi atingă obiectivul.

Poziţia II: notat, cu + pentru a indica că este obiectivul actual. Depinzând de gruparea şi notarea testului prezent, în orice caz, a doua poziţie poate fi notată cu un x şi are un înţeles definit

Poziţiile III-IV: de obicei notate cu “x”, care arată starea prezentă a lucrurilor; situaţia în care simte că se află acum, sau maniera în care circumstanţele sale prezente îl obligă să acţioneze

Poziţiile V-VI: aceste poziţii reprezintă indiferenţă şi sunt notate cu “ = “. Culorile din acestă arie arată că subiectul nici nu respinge dar nici nu sunt în mod specific proprii situaţiei actuale ci sunt ţinute în rezervă, pusă în păstrare pentru siguranţă şi nu în acţiunea prezentă

Poziţiile VII –VIII : notate cu “–“,aceste culori reprezintă o trebuinţă care este reprimată în chip necesar

 

Semnificatiile celor 8 culori ale testului

  • Gri: este neutru. Cine are gri pe prima pozitie, vrea sa se separe de

restul, sa ramana neimplicat. Daca este ales pe ultima pozitie, persoana doreste sa curpinda totul, simte ca are un drept real sa ia parte la tot ceea ce se intampla in jurul sau

  • Albatru-inchis: semnifica calmul complet. Ales pe prima pozitie semnifica

o nevoie de liniste emotionala, pace,multumire. Ales pe ultimul loc, reprezinta faptul ca dorinta de cumpanire si de incredere reciproca raman nesatisfacute, generand anxietate

  • Verde: reprezinta conditia fiziologica a “tensiunii elastice”. Psihologic se

exprima ca vointa de actiune, perseverenta, tenacitate.Ales pe prima pozitie insemana ca persoana doreste ca propria valoare sa creasca. Ales pe ultimul loc semnifica neliniste, anxietatea de a se elibera de temerile impuse de nerecunoastere.

  • Rosul: reprezinta impulus, dorinta castigului. Impulsul spre executie

rapida, sport. Ales pe primul loc reprezinta dorinta ca activitatile sa aduca o intensitate trairii. Ales pe ultimul loc semnifica o stare de suprascolicitare,persoana este usor iritabila datorita lipsei de vitalitate

  • Galben: cea mai stralucitoare culoare din test. Reprezinta expresivitatea

neinhibata, relaxarea. Psihologic relaxarea inseamna relaxarea din probleme, suparari. Pe primul loc exprima dorinta de relaxare si speranta unei mari fericiri. Daca este ales pe ultimul loc inseamna ca asteptarile l-au dezamagit, se simte izolat/despartit de ceilalti. Este semnificativ daca nu apare in pozitiile 2-5

  • Violet: poate insemna identificare si intimitate, amestec erotic, sau poate

duce la o intelegere intuitiva si senibila.Daca este ales pe ultima pozitie indica o atidutine deosebit de critica, rigiditate in diferentiere.

  • Maro: reprezinta senzatia asa cum apare acesta simturilor corpului. Este

senzitivă, legată direct de corpul fizic şi poziţia sa în secvenţa de 8 ne dă indicaţii asupra condiţiei senzoriale a corpului

  • Negru: reprezinta negarea, predarea sau abandonul si are un efect puternic

asupra oricarei culori care apare in acelasi grup, accentuandu-i caracteristicile. In prima pozitie indica faptul ca persoana vrea sa renunte printr-un protest furtunos impotriva stadiului existent. In ultima pozitie este cel mai des intalnit si indica o dorinta mai mult sau mai putin normala de a-si putea controla propriile actiuni si decizii.

 

Paşii analizei testului culorilor

- redarea scorurilor obtinute la test

    – descrierea situatiei actuale a subiectului

    – caracteristici retinute 

    – obiectiv dorit 

    – probleme actuale

    – rezumat

Ce date poate extrage evaluatorul din interpretarea testului culorilor?

 

O problema actuală

Existenţa unor trebuinţe fundamentale nesatisfăcute împreună cu acea compensaţie prin care

se încearcă rezolvarea ei relevă tipul de conflict implicat, Culoarea sau culorile respinse şi anxietăţile relevate de test indică sursa de stres pe care persoana nu doreşte să fie nevoită să o tolereze

Caracteristici respinse sau reprimate

Testul furnizează un mod de diagnosticare a prezenţei instabilităţii, autoreglării chiar din stadiile ei foarte timpurii, permiţând să se ia din vreme măsuri pentru a se putea prevenii dezvoltarea unor condiţii patologice serioase

Muncă şi epuizare

Trei din cele patru culori de bază se ocupă direct, printre altele, cu abilitatea de a menţine

optimul de eficienţă în timp. Acestea sunt verdele, galbenul şi roşul, iar grupul lor este numit

grupul-muncă.

 

Anxietate si compensare

Anxietatea

Cele 4 culori fundamentale reprezintă trebuinţe psihologice de bază ; de aceea într-un protocol de test normal, eletrebuie să apară la începutul şirului sau cel puţin în cadrul primelor 5 locuri. Când nu apar astfel, aceasta este un indiciu al prezenţei unoranumite deficienţe fiziologice sau psihologice, care poate fi consideratăcu atât mai serioasă cu cât poziţia culorii fundamentale este mai spre sfârşitul şirului. Dacă o culoare de bază este respinsă fiind plasată înspatele secvenţei, dincolo de poziţia 5, atunci această culoarefundamentală a rămas nesatisfăcută, datorită circumstanţelornefavorabile. O astfel de trebuinţă fundamentală nesatisfăcută este osursă de stres ducând astfel la anxietate

 

Compensarea

Deseori, trebuinţele nesatisfăcute şi anxietatea rezultată sunt suprimate ca neplăcute emoţional, aşa încât ele nu mai sunt conştientizate (conştient recunoscute) şi deseori apar doar ca vagă nelinişte. În afară de măsura în care pot fi conştientizate, o astfel de sursă de stres cere un tip de comportament compensator care este indicat în test prin culoarea aleasă în prima poziţie (metoda esenţială).

 

Cum se aplică DAP ?

Se pun la dispoziţia subiectuluii foi de hârtie A4, creion negru bine ascuţit, gumă.

Instructaj: “Vă rog să faceţi desenul unei persoane.”

Apoi ”Desenaţi acum o persoană de sex opus.”

Nu este nevoie de alte indicaţii din moment ce scopul este sa furnizăm subiectului o situaţie cât se poate de nestructurată. Întrebarilor puse de subiect li se va răspunde:

Se înregistrează reacţiile verbale spontane ale subiectului, timpul de execuţie. Se insistă

pentru a obţine desenul unui om în întregime.

Se observă dacă şi unde şterge subiectul. Porţiunile din desen şterse indică zone de preocupare şi/sau dificultăţi. În timpul testarii DAP subiectul poate fi prea preocupat de calităţile artistice ale desenelor lui. Este nevoie ca evaluatorul să-l asigure că nu este vorba despre un test de abilităţi artistice şi că aceste abilităţi nu vor fi luate în considerare la corectarea şi interpretarea testului.

Este esenţial să se împărtăşească subiectului importanţa probei DAP şi caracterul ei confidenţial. După completarea probei DAP examinatorul multumeşte subiectului pentru cooperare şi marchează desenul pentru indicarea numelui subiectului, varstei, sexului, datei testarii şi ordinii desenelor.

 

 

Care sunt paşii analizei formale a DAP ?

ANALIZA FORMALĂ

* Mărimea desenului

* Amplasarea în pagină

* Precizia trăsăturii

* Gradul de finisare, simetria

* Modul de desenare a liniei şi a perspectivei

* Proporţiile

* Realizarea umbrelor

* Adăugirile

 

Care sunt ipotezele care stau la baza analizei de conţinut a DAP?

Ipoteze ce stau la baza interpretării:

1). Desenul persoanei exprimă imaginea corporală a subiectului.

2). Asupra corpului sunt proiectate trebuinţele sociale, aspiraţiile intelectuale, tendinţa la control raţional precum şi procesele de elaborare mentală ale subiectului

 

Care sunt paşii analizei de conţinut a DAP ?

ANALIZA DE CONŢINUT se poartă asupra:

* Temei desenului

* Atitudinea personajului

* Realizarea fundalului şi solului şi relaţia personajului cu acestea

* Diversităţii şi exactităţii diferitelor părţi ale corpului, a îmbrăcăminţii, accesoriilor, expresiei faciale şi posturii

 

 

 

Cum se face raportul final al interpretării DAP?

Raportul final al descoperirilor DAP include următoarele:

1.Descrierea situaţiei de testare şi a reacţiilor subiectului la testare.

2.Descrierea sumară a atitudinii subiectului fata de DAP. A fost temător, dornic, vorbăreţ, A fost preocupat de sine, autodepreciator, rigid, dispreţuitor? A încercat sa facă plăcere examinatorului? Cât de mult a durat proba? A întrebat despre timp, despre tipul de desen la care se asteaptă examinatorul?

3.Impresia generala despre figurile desenate.

4.Tratarea diferentiată a figurilor masculine şi feminine. Sexul desenat întai? Sexul mai atragator? Sexul mai apropiat de vârsta subiectului?

 

PRECAUŢII ÎN INTERPRETARE

Nici o interpretare privind comportamentul uman nu trebuie facută fără aprecierea şi utilizarea globală a datelor despre mediul bio-social al subiectului. Interpretările care contrastează cu impresiile clinice trebuie verificate şi ţinute în rezervă cu grijă până sunt

verificate de probe, de comportamente prezente sau viitoare sau din testări ulterioare Pe baza studiilor şi cercetărilor DAP, nu este recomandabil să fie categorisiţi indivizii sau previzionate dificultăţi viitoare dacă datele clinice şi istorice (anamnestice) nu dau o baza

puternică descoperirilor DAP. Chiar cele mai bizare desene nu indică decât situaţii prezente. Descoperirile şi concluziile, oricât de clare ar apare au un efect limitat.

 

Fundamente

-Definiția:

P.=proces(fazic,multinivelar) psihic,primar,complex(prezență și durată) de prelucrare și interpretare a info. (integrare într-un tot unitară, relevantă, bogată în conținut, concret-intuitive) senzoriale, sub forma unei img. cu sens pentru subiect.- operaza dupa criteri concret-intuitive

            Fazele procesului perceptiv (procesare fazică procesuală, plurivelară leg. pragul (int. pt a declanșa S. conștientă-specificul, propriu analz. –trimitere la procesarea perceptivă monomodală (integrează info S. 1 analz)

P.de minimum vizibile= obiectul intră în câmpul perceptiv (nesigură)

P.de minimum separabil= atrage atenția, calitățile indivz. nesigure – compararea cu cp. perceptiv

P.de minimum cognoscibile= obiectul perceput, conștientizat, integrat verbal, comp. Min.info→img. perceptivă

            Piaget-(centrare- decentrare percetivă // model.cogv –abordarea directă- indirectă)

Faza de activare perceptivă- activ. analz.,în contact în raport cu obiect

Faza de centrare perceptivă- dominat de particularitățile obiect. Ontogenic= centrarea perceptivă (copil), obiectul se impune→ img.P. distorsionată←niv inteligențe. Procesual= primul contact cu obiectul, impune atrib.

Faza decentrării perceptivă- percepere corectă←dezv, experiență, perfecționare structuri operante intelectuale.

T.detectării semnelor- perspectiva info.=Golu

Orientarea=primă recție, expresie innăscută, orientare pt rasp. →activ stare vigilență- spre obiectul țintă (formațiunea reticulată- focalizare si orientare atenție/inhibare alți stimuli- aducere in prin plan ob.)

Explorarea=sumă de acțiuni motori de :căutare activă -:decupaj info. ob. de fond, valorificând info disponibile si experiențe anterioare (CONTEXTUALITTE- mediu,subiect). Neisser – schemele mintale interne ghidează proces.

Detecția= cumpănă= info fav+dezfav (raport variat)- VIP= info RELEVANTĂ (amplasarea caracteristică +specifică ob- pe contur, elemente structură,de configurație) si ține de particularitățile mediu. Transmisă pintr-un canal supus distorsiunilor (dif. detectiei)

Discriminarea= comparație atribute ob vs mediu vs ob anterior- o segregare- info. relevante procesP.- accentuare contrast

Identificarea= identități ob. perceput în baza integrări info. în img. unită și semnificativă= comparație, cuplaj info.(participarea activă a tuturor părților)- într-un model etalon, schemă mentală ob.- utilizarea ind.vb.- integrarea ob.în etichetei vb.CATEGORIALĂ(1st) și INDIVIDUALĂ

Interpretarea= info. raportată la cerințele activ.,sub., situaței- evaluat sub aspectul importanței,relevante(on/off)

Factori determinanți :

Factori neurofiziologici: info. senz. care inft. direct, nemij. dinamica P.

Calitatea= determinarea P. de conținutul info. specific reflectat (tipul info. senzorială+ modalitatea perceptivă specifică)+ însușiri mediul fizic=  integrarea însușiri + cele specifice  variaților anaz.-dezv. P. plurimodale compx.

Intensitatea= OBIECTIVĂ (declanșând o procesarea senz. inflt. și o P. specializată)+ OPERAȚIONALĂ (cel cu semnificație operantă mai mare)= mec.operațional P.- realizează o intregare particulară a variatelor intensități fizice obiective in cadru unei intensități globale specifice ob.S și situaței S.

Durata= relația durata de acțiune situației S.+ durata desfăsurări procesului P. Optimul de expunere ( sugerează desfasurarea fazică a procesului P.)Durata optimă=Durata minimă (reg. de acțiune al S.)Durata maximă (saturație)- variațiile de intensitate, semnificație, contextualiate.

Factori ce tin de subiect:

Frecvența= gd. de noutate (declanșează reacție P)/ familiaritate (obișnuire)= factor de consolidare

Vârsta=dezv.procese psihice-evolutie ascendentă (complicare)-perioadă de stabilizare(echilibru optim- consolidarea) descendentă- uzură capacității analz.= non-mecanică= mec. compensatori,accentuare pt. expr.prof.

Factori comp: ALLPORT: valorilor, de tensiuni, reacți defensive, pers., trebuinițe= 6 ipoteze specifice:

Trebuințele nev. bio. ale S. tind să determine ceea ce este perceput.

Recompensa și pedepsa asociată perceptiei ob. tind să determine ceea ce este perceput.

Valorile caracteristice indv. tind să determine o scădere a vitezei de recunoaștere S. asociați acestor val.

Val.pe care o repz. un ob. pt indv. tind să determine aparența de mărime.

Pers. indv. îl predispune să perceapă de o manieră conformă ci acesta.

S.vb.afectogeni,tind să prelungească Δt recunoaștere față de S. neutri( forma+semnif. percepută alterat)

            Legile percepției:

Legile gestaltiste:

Legea celei mai bune forme-tendință intrisecă,legică se unifică în ceea mai bună formă-P.PREGNANȚEI.

Legea unificarii-principiul INCLUZIUNII, 2 elemente componente să alcatuiască o figură unitară (scade indv.)

Legea bunei continuități-formele cu un contur CONTINUU sunt mai pregnante decât DISCONTINUU. P. DIRECȚIEI cea mai bună (perceperi optime a ob.)

Legea proximității- ne arată că elementele aflate in vecinătatea in cadru cp. P- tind să fie percepute unitar.

Legea similitudinii- elementele similare-sunt supuse P. celui mai bund destin, și sa fie percepute in mod unitar, cand acționează împreună în cadru cp. P.

Legile generale:

Legea selectivități-evidență rap. ob și fond- relație dinamică (decuplarea ob/fond, reliefarea caract., modifica rap)

Legea integralității- surprinderea ob. în integralitatea însușiri lor, de întregire a figurilor lacunare, info. relevantă nu e dispusă in mod egal pe suprafața ob.- în zonele cu încarcaturile info maximă.

Legea structuralității- puncte de concentare info. maximă- amplasate pe margini, colțuri=zonele de modif. a direcței de explorare- se asimilează o experiență perceptivă orientata după puncte de C.max.

Legea constanței- capacitatea de a-ți menține parametrii funcționali de receptare obiectivă a info. in condițiile în care se produc variații: distanță, mărime, formă,lumină, culoare. Constanța formei, mărimi –mec. specifice, analz vizual- acomodări fine max 25m+ experiența tactilo-kinestezică- certitudine în exp. P. (difcultăți constanță-iluzi)

Legea proiectivității- elaborarea img. ob. în plan mental, apoi proiecta asupra ei. Info este captată/procesată- realizează img. mentală, corticală a ob, iar img. este proiectată pe ob. sursă. Condiționată de sentimentul propriei indentități corporale: ma percep pe mine ca subiect al proccesului perceptiv +anaz. Viziual+ expt. Tactil-kinest.

Gândirea 

Def:proces cog.superior de extragere a insusirilor esentiale, necesare si logice cu ajutorul operatii abstract-formale, in vederea intelegeri,explicari si predictiei unor relatii cauzale din realitate si elaborarea unor concepte, notiuni, teori, sis.cog.ca modele mintale ale realitatii.

Proces cog.superior- acces- însușirile esențiale realității- vs insusiri aparente(conjucturala, contextuala-simturi- concret, accesibil).Insusiri esentiale=lat.ascunsa -invarianta cognitive- condenseaza ce este constant/invariabil manif. fem.  

G=valorifica, reuneste, integreaza rez.p. senzoriale + grad ridicat autonomie minala/spirituala- detasare-p.P. repliere propiilor continuturi<- prelucrari sistematice.

Desfsurare=In plan mintal, intern, subiectiv cu ajutor judecatii, rationamente, sis. opreatii-> prelucrarea insusiri esentiale, necesare, legice (formuleaza relatii precise, verificabile)+desf Procesuala- libertate pe verticala cunoasterii (ascedent/descendent niv.procesare= complentare, baza achiziti/formare sis.cunoastere)+ axa timpului.

Procesarea ascedenta:bottom-up- repz-> generalizari,demers inductiv, dirijata de obsv., experienta indv.,repz. acumultate in timp- mod natural de ev. gandire umana

Procesarea descententa-T-B, dirijata de legi,norme, principi,demers deductiv, caracter impertiv, se impune gandiri si deriva din niv. Gandiri umane la un moment dat, bazata pe invatura.

Axa temporala- T,P,V.- extrage continutiri din T.-reactualizeaza in rap.cerinte actuale-elaborand anticipatii si predictii asupra viitor- orientarile sub./orgz existenta.

Persv.cog.-G= orgz/manipulare repz interne/info/cunostinte stocate in memorie=>intelegere sit./elaborare info.

Caracter- mijlocit=prin exp.Pvă,img din R,date stocate in memorie,vehiculate cu limbaj + abstract-formal-selectivitate nivel maximal-raportarea la insusirile reflectate- prin operatiile analitice si abstractizarea formala – aspectul formal tine de norme si reguli def.G.-este propozitionala (judecatii impotetico-deductive-le verfiica)- probabilistica(decizie-baza analiza)

Operatiile gandirii:

Analiza si sinteza:precedate/originea in ASPva.-desf.in plan concret-intuitiv vs tip cog.,in plan mintal-dupa model/ mediat prin cuv./sis.semne/simbol. A= separate/ordonate-dupa criteri,model- sintetizate-refacute, dupa cerinta R. A, precedat de un demers anticipativ-proiect/schema- recompunere mintala a ob.din insusirile lui initiale

Comparatia-operati de evaluare, in raport cu un criteriu, dupa un plan, anumita finalitate(constativa+ subordonata necesitatii evidentierai unor raporturi/poziti ierarhice,intr-un system de referinta)- originea in compar.Pva dupa criteri . Implica evidentiarea asemanari/diferentieri esentiale-min. 2 ob., criteriu comun. Argumentatie> daca.. atunci- evidentiare calitati.

ASC=procesarea ascedenta, dirijata de date-grad redus de generalitate- preteaza operatii analitico-sintetice si C.

Abstractizarea si Generalizarea-VIP complex,character formal, exclusive plan mintal, procesare descedent. Precedate/anticipate- schematizare/generalizare concret-intuitiv-niv.repz.- Selectivitatea este max. in abstractizare, iar generalizarea se refera la clase, categori, largi ob.Opereaza simultan>A=>G.prezinta grade variate de profunzie-> rezultat= legi ce pun in evidenta relatii cauzale.

A.-operatie de extragere ins. esentiale, invarianti cog, comune clasa-> extrage esential+renunta nerelevant.

G.-operatie care insusiri extrase de A, sunt extinse la o intreaga clasa de ob.

VS Concretizarea+Particularizarea- C.-dupa A, defineste trasaturile esentiale ob. ideal-demers dececdent, legi,def.

Inductia si Deductia-I. Piaget- orgz date obsv si expr. le claseaza sub forma de concepte- suport logic pt procesarea ascedenta- caracter profund intuitiv=extrag relatii simple ce grupeaza o clasa de ob. dupa criteri obsv. Empiric. Rationamentul I.= regularitatea+ faciliteaza extragerea si formularea unei concluzii generale dintr-o multitudine de cazuri,  caracter probabilistic+ exceptia.

D.-demers decedent (debut- ipoteze true, derivat implicati)- R.D.- general-> prin inferente si implicatii = cazuri particulare= silogismul  (doua premise=1 concluzie)

Conceptualizarea-invariatii din operatii cog.- sistematizate in cadrul unor clase, categori, concepte, notiuni, cu judecati si rationamente.

Categorizarea+Prototipuri-max info, in format minim.,Catg.de baza-repz 1 cuv, limbaj natural- cuv cu ceea mai mare frecv.= prototipuri.Fac parte din activ.de conceptualizare a realitati=modele info. Condesate, conserva si sistematizaza trasaturi comune, general variabile pt o catg.de ob.

P=trasaturile comune, cele mai evidente, a catg.-reunite in mod empiric-in baza expr.proprii,culturale.

C-empirice-trasaturi concrete, particulare, locale restrictive, neesentiale, accidentale=instabile, structurate in timp, supuse hazard, probabilistice-sistematizare- expr.intuitive- bottom-up, grad mai mare de generalizare, dar esentialitate scazuta.(scoala)limbaj cotidian, natural-:cu atasament afectiv.

C-stiintifice-invatare cunostinte stiintifice sistematizate,- notiuni stiintificec integreaza/condenseaza insusri esentiale valabile universal pt o catg., cu caracter imperativ, demers decedent.- inglobeaza trasaturi esentiale, dar nu reductibile la una., limbaj de specialitate,riguros, legi,fara atasament afectiv, efect de autoritate.

C.orgz in structura piramidala, CS- se imbina ambele demersuri, CE- baza, iar CS- introduc ordine riguroasa structuri.

Intelegerea-gandirea in desfasurare, sarpe,rezolvare probleme.;- dimensiunea procesuala a gandiri-descrie modul in care sunt prelucrate info. Procesarea ascedenta- indelung,acumulare si reuite in grupari succesive-info.- o intregare a insusiri intr-o repz. Generala, un concept empiric=intelegerea o consecinta X descedenta- rezultatul impuneri unor modele explicative ale realitati prin invatare.= expansiune- care subordoneaza date.= intelegerea este o premisa.Intelegerea ne conduce la o explicatie, iar ea ne permite elaborare model.

Mecanism intelegeri=cuplaj informational-un proces de tranzactie, negociere intre sub.(set cunstinte anterioare) si ob.(trezesc stare de tensiune)- fiecare parte comportandu-se activ, in functie de cantitatea de info.pe care o aduce.

Sis.asociative—relatie date anterioare cu cele prezente=explicati- proces simplu- uzeaza operatii compratia, clasificare, categorizarea. Principiu-daca doua evenim.asemanatoare,apar cncomitent, in costiinta, au tendinta de a se reduce. Forme:semanare/contrast/coexistenta spatiala si succesiune temporala=>lanturi asociative-liniar/ramificat.

Analogia-intelegem ceva nefamiliar, in termeni altui lucru inteles deja.

            Rezolvarea de probleme>performatial-gandirea in actiune.Prob.=obstacol cog.,bresa in cunoastere, repertoriu de rasp.nu este suficient.

1.Model-Thorndike-incercare si eroare-(porumbel-sfoara)-legea efectului-actiune urmat de succes- consolidare vs esec-elimnat- procesare ascedent.

2.Model-Kohler-intuitie-(maimuta,banana,cutie)-procesare descedenta. Oameni folosesc strategi=etape, forma creativ

Strategi rezolutive-tip/mij= algoritmice/euristice.

S.Alg.-convergenta deplina intre probl(clar,structurat,formulat).mij(standardizata-rezultat unic) si solutie.- abordare reproductiva. TEME

S.Eur.divergenta intre probl(slab definit,cerinte vagi,caracter ipotetic, probabilistic).mij(nu duc automat la rezv) ,solutie (descoperire)-complexe, rezolvare productiv, creativ.

Etape-punerea etapei/rezolvarea. 1.repz. mentale interne a probl.(definire date,explorare tip prob.,mij adecv. Ipoteze)-timp si resurse- max in etapa 1.Aplicare strategi E,A,mix.- rezultatul este supus verificari, incheiat= rezolvare, eroare-repetare.

Factori inflt.=obiectivi-presiune timp, noutate probl, dificultate(stres/motivator), modul de formulare,ambianta.

Subiectivi=tensiune emt.puternica,lipsa motiv.sau ultra., oboseala intelectuala.

            Modelul celor 4 sis.motivational-afectiv-FURIA,BUCURIA,TRISTETEA,FRICA.

China-same,organe//Watson-3 innascute-frica,furie,dragoste vs Eckman,Plutchik- numar mare.K.Bridges- nascuti cu 1 emt.difuza-diferentiere copilarie.Izard-prezente inca de la nastere- insa ies la suprafata= ca raspuns la nevoi,dezv, maturitate.(mame-copii-interes).Rinn- emt.universale-zambet,inclestare a dinti.

            Furia-Eckman-papuasi, Noua Guinee-emt+expresi faciale aferente trairi emt.caracter universal.

Simpt.=senzatie tensiune musculara,caldura, bataie inima,ridm respiratie rapid,strangerea pumnului,inrosire fata.

Functi-pregatirea in vederea actiuni (confruntare-intimidare-evitare conf(risc,consumator eng))-fugi,lupta X comunicarea cu alti-face cunoscute emt.

Cauze-cog-seri de evaluari psiho. Instantanee asupra evenimente respective din care este alcatuita viata noastra=>

Apreciem:Nedorit-fustrari fara de nesatisfactia unei nevoi X Intentionala- involuntar, voluntar dar fara constientizare, voluntar si constientizare, voluntar cu dorinta de a face rau. X Contrar sis.de valori­-judec actiune-convingeri fundamentale- reguli mai putin inconstiente.unic. Reciprocitate-frev mare oameni- incalcarea sis, furie. X Controlabil prin reactia noastra la furie-evaluare situatie=comp de supunere vs intimidare.

Mecanisme de aparare-mec. de control emt.+protejare constinta emtii dureroase:trecerea la actiune,deplasarea (descarcare tensiune pe ob,sau altu), regresia(pauza activ.apoi nu s-a intamplat), reveria(img.ca il agreseaza), somatizarea,izolarea(indiferenta), formatiunea reactionara(supus agresor),reationalizarea, disocierea (lesin), proiectia,clivajul (alta realitate, negarea);mecanisme mature,dezv mintala= sublimarea,suprimarea,umorul.

Control- explozia(repede,incontrolabil,movitve nonimp-vinovatie-fericire scurta, nefat)/inhibitia(inabusire, disimulare transformare in prima,

Stapanita,definire, clarificare,noapte, concentrare comp iritant, intrerupere activ., papuci alt.

            Bucuria=grad de satisfactie indv( evaluare prezt=asteptari,reusite=>dif.)+trairea emt. Tairea masurata in frev (VIP). Vs Teria GAP: 3 categori de dif.: dorim/avem; conditii acutale/trecute; avem noi/alti.

Simpt:zambet, mers saltaret, suras-Duchenne- zambet curtoazie vs zambetul sincer (contractare non-totalitate muschi orbicular- doar externa-coborarea simultana sprancene); actori: suras vid=ochi imobili,zigomaticul; suras fals> cotracta zigomat. Si tot orbiculstul , si actor bun> doar exterior.

Lacrimile-revedere,victorie- datorita unei amintiri suferintelor trecute,perspectiva despartiri> Lacrimile invingatorului (cere ajutor, de ai apropia, atenua invidia)/ reintalniri (despartiri viitoare)

Buna dispozitia- fav aparitia F.-stare de fond cu rol:determina sa ajutam alti,creativi, hotarari mai bune, asumare riscuri exagerate, prea docili.

4 Chipuri ale F.: Suma de bucurii=suma emt. Intense(VIP), intermitente. //F. ca o stare prelungita de multumire: atingerea scopurilor// Ca scop atins in activ. defasurata: au realizat ce si-au propus// F. ca serenitate: calm sufletesc, echilibrat in fata schimbari, accepta cursul fara intervenitie, impacati cu conditia lor.

Factori:VIP: Personalitatea:extrovert+stabili emt.(intens, atenuare efecte negv),capacitatile indv de adaptare.

Importanti: Sanatatea,casatoria, practica religioasa (apartenenta si serenitatea), activitatea, prieteni si relatii: sprijin emt.respect, informativ, material; VIP- sprijin social perceput vs real,obiectiv

Mai putin: varsta(bucurie,eudemonia-urmaresc,multumirea-au atins,serenitatea),bani

            Tristetea=asocitata perderi,durta mare/mica in f. de val. atributa> fiintei iubite,ob.valorizat,statut,valori, scop.

Simpt: sprancene pozitie oblica,riduri fruntea cuteaza- potcoava-momega melancoliei- permanent- colt jura in jos.

Functii-evitarea situatie ce duce la emt.T; determina retragerea si reflectarea la propri greseli; atragerea atentiei si simpatiei, protejarea agresv altora, manifestarea simpatiei si empatiei fata e tristetea altora.

Doliu-sprijin familie inainte/dupa+ resurse proprii+ factori:sensiblitatea personala la pierderi, felul in care produce (brusc/progresiv); intesitata si durata relatiei, complx emt.resimtite in leg.cu indv.; sprijin alti.

Dezavantaje:inhibatie excesiva, refectare prea mare, epuizare bunavointa altora, vulnerabila, sensibilitate cresc ev.T.

Depresia=T.persistenta, afecteaza relati alti,desf. Activitatii,durata,tubl.somn,mancare, nu inflt.momente placute, viziune neg. propria pers/alti

T-acceptata, manifestata, continuarea zilei, cautare ev.placute, ajutor// refularea, inabusirea, prostratie, inconjur T

            Frica:emt.specifica primejdiei+P.primejdiei reactie la o situatie reala,scurta durata,ob clar, cu manif. Fizice predominante.Emt.inconstienta (ne dam seama dupa pericol)- prima conturata la bebelusi.

Anx-anticiparea primejdiei presupusa,iminenta, nu are ob.exact,manif. Grijile si nelinista( manif psiho). Anx general.

Simpt:bataie inimi,respiratie-accelerate-muschi contract,maini tremura- modif.fizio. datorita-sis nervos simpatic+ pasasimpatic, sis. Nervos autonom, independent de vointa+ neurotransmitatori- adrenalina+noradrenalina=efect.orgs.

Evolutionisti-gene-util-supravetuire, situatia ameninta suprav+ integritatea corporala.

Comp=trup supus emt.-sis de avertizare-atraga atentia asupra M.+vigilenti.

Cog=emt. Scop= proteja si ne asigura-mintea anticipeaza/amplifica teama- acele aspecte necunsct.pt. sporire sigurt.

Culturalist-invatat, deprindem comp-adecv societatii, pt integrare

Centru-nucleu amigdalian, lob temporal, zona laterala cortexului cerebral.

Functii-Spaima>evitare/limitare pagube/pregatire+pregati pt a reactiona in fata cauzei declansari frici(fuga, rezvolvare).

Tipuri temeri>inascute,naturale,culturale

Inascute>excesive in stadii timpurii,estompate cu timpul+control edu,viata sociala: 6 luni:pierde sprijin,zgomote puternice,7-1 an-necunoscuti,ob.apar/dispar; 1-2 ani>despartirea parinti/baia; 2-4-intuneric,masti, zgomt.; 5-8- finite supranatural, tunete, oameni rai,rani corp; 9-12-moarte/massmedia

Naturale-maj oamenilor-supravetuire; in leg cu animale, intaltimi,,sange,spati inchise, apa,furtuni,

Cuturale:fluctuant character/pricol presupun- ob.viitor, al unei culture leg de viitor, leg de evolutia sa: religie/supranatrual>sf lumii; dusmani:huni; inovatii si descperii stiintifice: pastila, sida

Frica invatata>exp. la o trauma unica/mici expr.repetate stresante/ effect retoractiv. (realizeaza un pericol excesiv la care s-a expus inainte)/ invata de la un adult(copii)

Boli>Fobii:des intalnit- 12% pop> specifice/sociala/agoraphobia

F.specifice>F. intense,dar limitata la anumite situatii

F.sociala>mai intense decat Fspf. F. in leg cu parerea altora-vb in public no.

Agoragobia si atacuri de panica>Vip grav;frica de iesit in lume, cu oameni straini,aglumerate

Stress-posttraumatic>exp.traumatica extrema/ fobie experimentala-nu mai face fata situatii care ii aminteste de Traum.

 Victime, soldati, accident- retraieste dif. Momente, flash-backuri/cei care nu au putut reactiona- si au trait ev. ca intr-o transa cele mai predispose. Factori>pregatire ev, posibilitatea de actiune, intensitatea obiectiva Tr.,antecedente

Cautatori de senzatii-cauta pericol

Control frici: emt.normala>informare, invatare metode de relaxare,atit.activa> confruntare sub controlil nostru, progresiva, de durata, regulate

            Clasificarea emt.

Wilhem Wundt- CANTITATIV(emt. Intensitate mare-goraza,surpriza+lenta-interioare>furia,grija,tristetea) /CALITATIV(placerea/neplacerea)

Grad evolutie>INFERIOARE(nevoi fiziologice+baza alte emt- frica,furia,inclunarea, sent Eu, emt.sexuala -baza)/SUPERIOARE.

Kant-stenice(ef.pozitiv)/astenice(ef negativ) – au dus la clasifirearea>PRIMARE,COMPLEXE,SUPERIOARE

PRIMARE-inascute,spontan,nu voluntar,cond.bio.-tonul emt (acompz.proces goc), trairile de esenta organica, starile de afect(stari impulsive, volente, scurt timp, impact mare)

COMPLEXE>constientizare mai mare,dobandite, mix-control voluntar>emt.situational curente(scurta durata,intense, determinate de anumite insusiri), emt.interate principalelor forme de activ.(depind de dinamica activ interpruse). Dispozitie afectiva de fond- manif.ca o trasatura de pers/episodica, crestere in intensitate.

SUPERIOARE-repz sentimente+pasiuni- condt. Socio-cultural- org in functie de criteriu valorice, integrate in sis de pers.

Sentimentele= structuri emt. complexe,lunga durata,intesitate moderata, evolutie treptat, n leg cu anumite valori/ semnficatii. Dif. prin continut>sociale,morale, cunoastere, estetice, religioase,politice, sentimentele Eului

Pasiunile-intensitate mai mare, stabile, determina sa indure greutati pt scop. Dif> nobile( cunoastere, creatie) vs oarbe (gelozia,fanatismul,vici- comp ciudate)

Plutchik-8 emt.baza: tema,surpriza, tristete, dezgust,furie, anticipatie, bucurie, acceptul. Fiecare sta la baza, si duce la aparitia alteia> T+S-respect, S+Trst-dezamagire, Trist+dezgs-remuscare,Dezgs+F-dispret, F+A-agrsiune, A+B- optimism, B+Accptare-love, accep+T-supunere.

Woodworth-emt baza-bucuria,surpriza, frica ,tristetea,dispret, disperare-Eckman

Izarf- mai mare-rusinea,interes,vinovatia,dragosta vs Schaver-5> bucuria, supriza, frica,furia, tristetea

Eckman caracteristici>universalitatea semnelor emt (nuante culturale), prezenta unor expresii comparabile la om si la celalte animale (emt.mostenite); fiecare emt. se bazeaza pe un context fiziologic specific( patternuri ce descriu actionarea sis nervos automat- care il pregatesc pe indv.pt actiune- patt faciale, modf. Neurovegetative aferente), universalitatea evenit.declansatoare, colerare reactii emt(emt.+expresia faciala),declansarea rapida,durata limtiata  (cateva secunde,caracter temp, scurt vs dispozitie=ore,zile, cauze dif,fiziologie dif), mec. de perceptie automata( perceptia emt. urmeaza procese delurare conform cailor predeterminate bio);Aparitia spontana( rapid, involuntar)

            Limbaj

Dezv:1 luni>vocalizarea prelingv a plansului-f nativa, eficienta- acompaniata de suflarea aer prin tract vocal; 2 luna- ganguritul- limba fols., mai articulat, folosind vocale- pt sentimente de placere/bucurie, imitarea,raspuns parinti- aplifica Ganguritul- inft.capacitatea de relationare/intelegere paravb.// paralingvistice- nerepz.ob.5 luni=bolboroseala, prima vocalizare-innacut, pronunta fonemele multe limbi- jubilare,mentinere. 9-8 luni=intuiesc tipuri de foneme utilizate acasa, foneme straine dispar-reducere f., Comprehesiunea precede producerea, dems. Intelegere prin actiuni.

Dezv.vocabular-achiztia vocabular-3-4luni 10- cuv, 18luni-20-citirea ajuta crestrea vocabular. Ultra-extensie=extind semnificatia unui cuv, pt ca nu dispun alte.

Dezv.sintaxei-expresi 1 cuv= releva semif.prop- vb telegrafica-utilizeaza principi sintaxei=eliminare cuv., vip- substv,vb.Holofraze-cuv unice utilizate pt sensuri complexe. 2ani- propoziti telegrafice cu 2 cuv.=intelegerea sintaxei.

Limbaj complex-2-3 ani=adaugare artiole, conjugati, adj posesive si demonstrative,propune, preopiziti, combina fraze si clauze in prop.complexe.Ultraregularizarea=formarea trecut si plural-eng=copii invata nr mic de vb neregulate, imitand parinti=2 ani le formeaza corect si temporal- tendinta de a regulariza ceea ce nu este iregular, pas in invatare cunostinte gramatica. 3 ani=intrebari ce cum cat- dezv cog copil= de ce- filosofica vs cum- intelegere operationala, 2 ani focalizare prezent, so when not so much. 4 ani – angajare in conversati de lungime medie.6 ani vocabular=10.000 cuv, 7-9-interpretari semantice

            Functii limbaj:

Karl buhler-emt.-expresiva, conativa(inft.alti),referentiala,cog(desemneaza cont.activ.cunoastere)

Ombredane-primitiv, spontan,catre elaborat si voluntar.-deduse din nivelele integrative

AFECTIVA-integrare limbaj in sfera emt., spontana, involuntara/constient,voluntar-continut+semn traire emt- dif grade de completudine(descriere, interjecti)+intonatie

LUDICA-leg de afectiv-exp.stare de placere-copilarie,maturitate-glume.

PRACTICA-declanseaza,faciliteaza,conduce actiunea colectiva- colaborare/rivalitate=interventie prompt, formule concise,energice,autocomenzi de mobilizare,reglare.

REPREZENTATIONALA-ob absent al conv.=figurare concreta si singulara vs aluzie .

DIALECTICA-utilizarea formala limbaj, descrieri, abstractizari, relatii,- algebra=limbaj-instrument cunoastere abstract.

R.Jakobson-modelarea factorilor constituitivi al compunicari- expeditorul,contactul,codul,context,mesaj=destinator.

Emitator-emt=relatia mesaj-emitator= f expresiva-emt,atit.,statut

Referentiala(context)-orientarea reala a mesajlui-real,acuratete

Poetica(mesaj)-relatia mesaj-cu el insusi-exprimarea artistica

Empatica(contact)-mentine relatia E si D- deschisa

Metalimbaj(cod)-indentificarea cod – implicit,explicit

Persuasiva(destinatar)-efect asupra D.

Ackerman-efectele produse- creatoare,regulare intenti, structurare a intelect vs Wackenheim= raport indv-grup> Indv>integrare indv. In mediu, dezvaluire si autodevaluire, valorizare, de reglare a conduitei altora, terapeutica(freud)

Grup:productiv-efectiva,de valorizare a grupului, de facilitare a coeziuni, rezolutiva

Tinca Cretu-comunicare-vip=transf.cont.indv=alt indv, prin semne vb,reguli / cognitiva- implicare limbaj, in procese cog- instrument de desfasurare operatii gandire/ simbolic-reprezentativa-cuv,semne-repz ob,si relatii = substituindu in plan mintal- sporire operativitatii- chiar daca nu a vazut ob./ expresiva-antreneaza mij non-vb-reflectari afecte, dispozti /persuasiva-inducere alta pers- stari, idei, determina atit pozitive- sa se comp, conf.cerintei./ reglatorie si autoreglare-provocat,dirijat si ajustat comp, alte pers/indv- prin comenzi- interactiune/ ludica-stimularea creativ.vb asocieri cuv, rime,glume/dialectica=disponibilitatea limbi- in vedere exprimari-info complexe- mai tarziu

P.generala: comunicare,cognitiva(cunoastere),reglatorie

Comunicare-vip-specifica=transmitere mesaj continut divers=info./emtional

Cognitiva-leg limbaj-gandire-instrument al gandirii-mij bv,structura logica a gandiri-caracter propozitional, intelegerea si rezv probl- forma discursiva=inseparabile

Reglatorie-intern-autoreglaj consstient- limbaj intern/ altora-comenzi dirijare si conducere= forma= persuasiunea- aple la argumentatii.

            Forme limbaj

1st-f pasive-dominanta-f de receptie/decodificare inteles vs activ=angajare capcitati-elaborare si transmitere vb/scris.

Limbaj intern vs extern( oral/scris)

Limbaj oral-f activa-1st, indv angrenat activ- toate cracteristicile C.V-investirea tuturor disponibilitatile sis.vb., prijint de mij extra-lingv, atit.corporale,faciale- si context

            -cracter situativ-gesturi,expresi= inlocuiesc cuv, bogat subtext-aluzi,constructie dinamica-cuv- nucleu- corelandu-se continuu cu alte cuv-si situationale-repz.construct temporal,spatial- emiterea sunete, indici nuante momt/ orientat catre cineva-deplina unitate intre continut,lexic si gramatica/ se integreaza intr-un anumit ridm(5 silabe/sec)

Exprimarea-mai libera,tendinta spre predectivitate-constuctii gram.simple,toleranta.Expresivitate =-ridicata, limbaj non-vb( intensitatea voci, accentul, intonatia, pauza), sematice= cele mai portrivite cuv, concrdanta cu cel care va primi mesaj, prop lungi/scurte-destinar, particularitatii topica lb.romane-pt intarire. VIP- plasctic forma.

            Limbaj oral

            a)Dialogul-f bazala- f de elaborare-caracter natural, lant de replici sustinute prin cooperare-,2 ani= participare- alternata de replici- schimbare rol E,D- limbaj colectiv- retele comunicare-dep de relatii si ierarhie grup

            b)Monolog-difcultate sporit- mai elaborat, sintetizat,interiorizare a dialogului- conv cu sine insusi.- dezv prin scris-citit-predilecte- cu autoreglaj vb.. Forme:primar/superior=elaborat,comunicativ prin sine/ continut descriptiv/ narativ/explicativ/normal/patalogic. Precis-mijloace, aranjare idei, cuv exprimare-atragere atentie..Caracter adresativ- E urmareste reactii Audt.+scurte dialoguri-captare atentie.

                        b)2. Solilocvia- monolog interior- copii 5 ani, adulti- situatii exceptionale, cazuri patologice

            c)Limbaj scris-f secundara, corespondenta cu vb, structura complexa—dificil de exprimare,stapanirea deprinderilor grafice, un plan de scriere, irarhizare idei,arg si idei, fraze de introducere/cuv alese- potrivit audit. Atentia.= mecanisme scris citit- componenta motricitatii generale= perceptia vizuala, detectie, identificare grafemelor , memoria- sociala/scrisa+gandirea- orgz si reglaj- conceptualizarea si structurarea logica txt.Carcter contextual si minim expresiv- anticipat cu o riguroasa planificare minala

Caracteristicile citirii=limbaj pasiv, precede scrisul,punandu-se modele vizuale pt scris.Pornim de la sinteza= analiza; percepere globala- dif analiza si diferentiere litere. Relatii complementare S-C,- o interiorizare /perfectionare a actiunilor verbo-motrico-vizuale- stereotipizarea si automatizarea- VIP. Cititorul reconstituie scrierea grafica si ii identifica semnificatiile numai in baza unor indici de recunoastere.- viteza=familiarizare

            Limbaj intern- vb launtrica, avand acelasi elemente cu ceea externa, – implicat in constituirea sferei mintale, in relatie cu procese mentale nonvverbale, unificand procesele-fiind cel care elaboreaza, anticipare, declanseaza vb si scrierea. Mai rapid, plastic,bogat,-concomitent pe mai multe planuri= fiind f. de selectie si decizie. Proces plurifazic= filtru si modalitate de elaborare raspunsuri ce insotesc R.orale. Rol in decodificarea constintei si interpretarea actiuniii si stimuli externi cat si a inconstientului. Este semantic- precurtati/comprimari. Legatura idee si cuv, f anticipativa;

Este functional prin predominanta semnificatii cog si impulsuri, intenti si planuri reglatori, structural- asonoritate, reductionism, viteza mare de desfacere.

            Comunicarea non-vb>suplini, sprijini, contrazice comunicare- proces de transmitere si receptare mesaje  nonvb., prin intermediul oricarui canal perceptiv – gesturi, corp,posturamica=VIP> conditii de mediu, cracteristici fizice interlocutori, comp lor,

Caracteristici:ominprezent,sis lingv.universal (precede vb), primordial interactiunii umane, poate exprima ceva ne exp. prin cuv., adulti= mai de incredere. Acelasi modeluatori.

Functii>eckman-dublarea comunicari, substituirea vb, complementarea , accentuarea, contrazicerea.

            Argyle> exp.emt., transmitere atit. Interpersoanel, prezentare pers. acompanerea vb

            Devito=accetuare ceva special, a intari tonul general, contrazice, regla transmitere , repeta mesajele vb, inlocui unele cuv.- + disfunctii = prazitarea si interuprea comunicari.

Kinestezica-pre-K(bazelor fiziologice corp), micro-K(sistematic al linemelor reunite in clase morfologice), K sociala.

Kinemele- cele mai mici uitatii de semnificatie ale miscarilor corpului-> varianta interna- dif. cuturale.

-marcatori K- arata aranjamentul sintactic al k in vb, stress K orgz dif , combinatii lingv; semne de legatura.

Proxemica- distanta intima-respiratia,protectie,/ personala- ating mainile, distanta sociala, distanta publica. Spatii fixe, semifixe si dinamice

Cronemica- utilizare timp-monocron/policrom; Postura

 


Psihopatologie

                                               1. Tulburarile perceptiei

            Perceptia constituie un nivel superior pe plan calitativ in ceea ce priveste integrarea informatiei, fiind o rezultanta a corelarii dinamice a operatiilor de analiza si sinteza a datelor senzoriale. Act complex, plurimodal, realizarea  imaginii perceptive trebuie sa fie conceputa nu numai in ansamblul de insusiri, ci si de raporturi spatio-temporale. Denumind prin cuvant continutul abstract al imaginii perceptive, subiectul generalizeaza si totodata integreaza in istoria sa existentiala, obiectul sau fenomenul perceput, suprasemnificandu-l personal.

 

1.1  Hiperestezia reprezinta o coborare a pragului senzorial, resimtita de subiect ca o crestere neplacuta aintensitatii senzatiilor privind un singur analizator sau ansamblul lor (hiperestezie generala). Sensibilitate exagerată a unui organ de simt. Apare in surmenaj, neurastenii, debutul unor afectiuni psihotice, intoxiatii,hipertiroidie.

1.2  Hipoestezia inseamna cresterea pragului senzorial, insotita de diminuarea intensitatii senzatiilor, cu scaderea numarului de excitanti receptati. Sensibilitate scăzută a unui organ de simt. Apare in stari reactive, depresie, accese paroxistice isterice, oligofrenii, schizofrenie.

1.3  Sinestezia consta in perceperea simultata pe o cale senzoriala diferita a unui stimul receptat la nivelul unui analizator (ex. auditie colorata). Cu alte cuvinte, stimularea unui analizator provoacă efecte specifice unei stimulări senzoriale la nivelul altui analizator fără ca acesta din urmă să fi fost stimulat. Apare in intoxicatii cu mescalina, LSD, cocaina.

1.4  Agnoziile= deficite psiho-senzoriale care determina incapacitatea subiectului de a recunoaste obiectele dupa calitatile lor senzoriale, analizatorii fiind intacti. Este o tulburare nervoasă care constă în incapacitatea de a recunoaște cele văzute, auzite, pipăite etc. Există deci o agnozie vizuală, auditivă, tactilă. Agnozia este cauzată de unele leziuni din scoarța cerebrală sau de unele tulburări funcționale ale acestora, și nu de alterarea funcțiunilor organelor de simț corespunzătoare.

1.5  Iluzia este o perceptie cu stiul real si specific, denaturata si/sau deformata. Aceasta deformare priveste mai mult calitatile senzoriale decat identificarea sau sensul elementelor percepute. Apar frecvent la subiectii normali, care recunosc si corecteaza sensul deformarii perceptive. In iluziile patologice sub nu incearca sa corecteze perceptia deformata, considerand-o o imagine veridica a realitatii.

  1. A.    Iluzii fiziologice: se produc prin modificarea conditiilor perceptive (obiecte), a mediului

perceptiv, sau a conditiilor interne (subiective). Acestea pot fi :

-          iluzii prin modificarea conditiilor perceptive: stimularea sub/supraliminara,

depasirea capacitatii de discriminare a unui analizator, iluzii optico-geometrice datorata reflexiei optice, refractiei,

-          iluzii prin modificarea mediului perceptual: stimulare monotona, prelungita,

deprivare senzoriala

-          iluzii prin modificarea conditiilor intenre (subiective), prin tulburari de atentie

(false identificari), stari afective (frica, anxietate), modificari fiziologice ale starii de constiente (iluzii hipnapompice – la adormire- si hipnogogice – la trezire), stari de oboseala, surmenaj

 

  1. B.     Iluziile patologice:  se intalnesc in tulburari functionale sau leziuni ale analizatorilor, in

sindroame febrile si in stari confuzionale cu etiologie variata. Se intalnesc si in starile onirice, in nevrozele obsesiv-fobice si isterice, debutul psihozelor schizofrenice, in starile depresive. Aici intra:

-          falsele recunoasteri: fenomene de tipul deja vazut, cunoscut, trait. Apare in starile

maniacale, in starile confuzionale, in sindroamele dementiale.

-          falsele nerecunoasteri: fenomenele de tip niciodata vazut, cunoscut, trait, la care se

adauga iluzia sosiilor (persoana cunoscută nu e identificată ca atare, ci doar având o asemănare cu ea). In aceste iluzii, rolul principal in mecanismul de producere le revine tulburarilor mnezice.

-          Pareidoliile: iluzii caracterizate prin deosebita intensitate si vivacitate a

fenomenului iluzoriu, n care complementul imaginativ al perceptiei atinge gradul maxim de bogatie. Apare si interpretarea imaginativa, perceptia devina bogata si vivace (desenele de pe covor = fiinţe fantastice). Este anxiogena Critica variabila si participarea afectiva intensa le confera un caracter de tranzitie catre fenomenele halucinatorii.

            Alte iluzii pot fi considerate ca patologice daca subiectul nu are tendinta de a corecta deformarea perceptiei. Iluzii vizuale:

-          macropsii: obiectele par mai mari

-          micropsii: obiectele par mai mici

-          dismegalopsii: obiectele par alungite sau largite

-          metamorfopsii: obiectele par deformate

-          poropsii: distanta dintre obiecte este modficata

-          teleopsii:obiectele sunt mai departate

 

1.6  Halucinatiile: Reprezintă percepţii false, fără obiect de perceput. Ey considera ca nu există halucinaţii normale. De asemenea halucinaţiile apar doar pe fundalul modificat al conştiinţei, iar la orbii şi surzii din naştere nu există halucinaţii vizuale, respectiv auditive.

-          halucinatiile liliputane (cu oameni sau animale mici), au fost descrise in tulburari

toxice si metabolice,starile hipnagogice, epilepsie, tulburarile afective si schizofrenie. Trebuiesc diferentiate de micropsii si macropsii, in care intreaha scena, alaturi de personajele care apar in ea, pare mai mica sau mai mare

-          autoscopia (heutoscopia): individul isi vede in halucinatie propria persoana. Apar

in epilepsie, tumori cerebrale, traumatisme cerebrale, sifilis cerebral, schizofrenie. In cazul in care are, pe langa acest tip de halucinatie, si convingerea ca are o dublura sindromul poarta numele de doppelganger

-          halucinatiile “psihedelice” constau din forme geometrice, spirale, si imagini sub

forma de tabla de sah, sunt caracteristice drogurilor halucinogene, dar pot aparea si in deprivarea senzoriala, in recuperarea dupa encefalite virale acute sau traumatismele de lob occipital

-          palinopsia implica persistenta sau repetarea unei imagini si dupa ce stimulul a fost

inlaturat (img persista dupa ce pacientul sia mutat privirea si pot reaparea spontan timp de cateva ore). Fenomenul apare deobicei brusc dupa un infarct cerebral sau dupa traume sau neoplasme cerebrale.

Halucinatii psihosenzoriale (adevarate). Au caracter de senzorialitate, se proiecteaza in spatiul perceptiv, sub crede in realitatea lor

  1. A.    Halucinatiile vizuale din migrena. Apar la aprox jumatate din pacientii cu

migrena. Cea mai frecventa forma de halucinatie vizuala= retea geomet in zigzag cu scotoame. Ca si in epilepsie, migrenele pot fi sau nu insotie de fenoene neurologice de tip aura (apar cam la juma de ora inainte durerii). Majoritatea aurelor sunt vizuale, caracterizate de lumini care se aprind si se sting in jurul ob, linii zigzag, imanigi unduitoare. Se poate experimenta pierderea temporara a vederii.

  1. B.     Halucinatiile din narcolepsie. Narcolepsia este o tulburare de somn cronica, sau

disomnie, caracterizată prin somnolență excesivă în timpul zilei (EDS), în care o persoană experimenteaza oboseală extremă și, eventual, adoarme la momente nepotrivite. Halucinatiile apar in general la adormire (hipnagogice). Sunt in primul rand vizuale dar pot fi si auditive sau somatice.

  1. C.    Halucinatiile din starile confuzionale induse de boli somatice si stari toxice.

La pacientii cu delir halucinatiile apar cel mai des noaptea, si au o durata relativ scurta de manifestare. Sunt clare, viu colorate, tridimensionale si anxiogene. Orice medicament luat in exces poate produce un episod confuzional acut cu halucinatii. Halucinogenele produc, pe langa tulb de perceptie, modificari cog si ale afectului, care seamana cu cepe aparute in psihoze.

  1. D.    Halucinatiile auditive. Mai frecvent intalnite in bolile psihice decat in tulb

toxico-metabolice sau neurologice. Pot aparea in cazul leziunilor priferice, tulburarilor SNC, tulb toxico-metabolice, boli psihice. Apar foarte des in schizofrenie si in psihozele auditive

  1. E.     Halucinatiile olfactive si gustative. Au o frecventa foarte scazuta, si sunt

asociate deseori cu leziuni de lob temporal medial si crize epileptice partiale complexe. Pot aparea insa si in Alzheimer, migrene.  Halucinatiile gustative se pot intalni in psihoza maniaco-depresiva, isterie, fiind insotite deseori de cele olfactive.

  1. F.     Halucinatii corporale: modificari ale organelor interne (arsuri interioare,

modificari ale viscerelor, schimbarea pozitiei unor organe. Apar in deliruri hipocondriace, schizo paranoide); posesiunea zoopatica (fiinte/demoni ce locuiesc in interiorul corpului); metamorfozele (transpormarea intr-un animal)

 

Fenomene de tip halucinator:

  1. A.    Halucinatiile functionale. Perceptii false aparute in paralel si simultat cu o perceptie reala (zgomotul rotilor de tren este insotit de perceperea zgomotului unor avioane).
  2. B.     Halucinatii eidetice. Reprezentari in exterior ale imaginilor unor obiecte sau fiinte percepute recent in imprejurari legate destari afective intense.
  3. C.    Halucinatiile functionale. Apar in conditi care  modifica starea de vigilitate (pot fi hipnagogice, hipnapompice, in inductia hipnotica)
  4. D.    Halucinozele. Fen de tip halucinator a caror esenta patologica este recunoscuta ca atare de catre subiect si in consecinta el nu va aborda un comport legat de continutul acestor perceptii
  5. E.     Halucinoidele. Fen de tip halucinator,care apar in perioada de geneza sau stergere a halucinatiilor, se pot asimila halucinozelor

 

Halucinatiile psihice (pseudohalucinatiile)  sunt definite ca autoreprezentari aperceptive, caract prin incoercibilitate, automatism si exogenitate. Le lipsesc obiectivitatea spatiala si caracterul e senzorialitate; sunt localizate in gandirea proprie, in spatiul intrapsihic. Bolnavul nu le percepe pe cai senzoriale, ci le traieste ca pe niste fen straine, impuse din afara, care i se fac si carora nu li se poate opune si pe care nici nu le poate controla prin propria vointa.

-          halucinatii psihice acustico-vestibulare: voci interioare, ecoul gnadirii sau al

lecturii, ganduri transmise. Trairile vin din afara sub prin intruziune, se insinueaza in gandirea lui ca fiind atribuite altcuiva. Apare in delirurile cronice, si in cea mai mare parte a psihozelor

-          halucinatii psihice vizuale: apar ca simple img sau sub forma de scene

panoramice, in spatiul subiectiv al bolnavului, dandu-i impresia ca traieste intr-o lume a scenelor imaginare, a viziunilor interioare sau artificiale. Bolnavii le vad cu ochii mintii.

-          Halucinatii psihice motorii: bolnavul are impresia ca vb (fara a face vreo

miscare), schiteaza miscari ale limbii si buzelor, are impulsuri verbale (sentimentul de automatism verbal)

Sindromul de automatism mental Clermbault-Kandinski grupeaza atat halucinatiile psihosenzoriale cat si pe cele psihice, alaturi de o serie de fenomene psihice caracterizate prin exogenitate si incoercibilitate. Sindromul de automatism mental este reprezentat de triplul ecou (al gandirii, lecturii, actelor), tripul automatism (motor, idei, ideo-verbal) si numeroase halucinatii psihice anideice (fara tema, intamplatoare).

 

                                    2. Tulburarile de atentie.

 

Atentia este o fct sintetica a psihismului constand din activarea, tonifierea, mobilizarea, orientarea selectiva si concentrarea focalizata a proceselor psiho-comportamentale in vederea unei reflectari optime si facile a realitatii si a unei interventii eficiente in cadrul autoreglarii activitatii. Insusirile structurale ale atentiei sunt: volumul (cantitatea de elemente care pot fi incluse concomitent in sfera atentiei), concentrare (intensitatea focusului atentiei asupra unui stimul); stabilitate (mentinerea atentiei asupra unui stimul o perioada mai mare de timp); distributivitate (concentrarea atentiei asupra a 2 sau mai multi stimuli simultan); mobilitate (usurinta comutarii atentiei de la un stimul la altul); distragerea (comutarea atentiei la orice modificare a mediului extern sau intern).

Tulburarile de atentie se numesc disprosexii, interesand atat atentia voluntara cat si pe cea involuntara.

2.1 Hiperprosexia= cresterea atentiei. In majoritatea cazurilor se manifestă selectiv – într-un anumit sector al vieţii psihice sau sub un anumit conţinut ideativ. Se intalneste atat in conditii normale (sit de crestere a interesului sau de risc viral, in starile de excitatie sau in intoxicatiile usoare cu alcool sau cafeina) cat si in conditii patologice (tulb obsesiv fobica, cenestopatii, stari maniacale, oligofrenie).

2.2 Hipoprosexia= diminuarea atentiei, in special a orientarii selective a proceselor psihocomportamentale. Apare de obicei in conditii de oboseala, surmenaj, sit anxiogenesi in conditii patologice (tulb anxioasa, depresie, schizofrenie – atentia volntara este mult diminuata, insa atentia spontana persosta pt instinctele elementare)

2.3 Aprosexia= abolirea atentiei si se intalneste in stari confuzionale, sindromul catatonic, demente si oligofrenii, prin scaderea globala a performantelor intelectuale.

 

 

                                  

 

3. Tulburarile de memorie

Memoria (fct mnezica) este definita ca ansamblul proceselor de intiparire (memorare), consevare (pastrare) si reactualizare prin recunoastere si reproducere a experientei anterioare a omului sau procesul psihic de stocare a informatiei, de acumulare si untilizare a experientei cognitive. Pe de-o parte memoria presupune fct cognitiva care determina inregistrarea lucrurilor invatate si retinute din activitatea/experienta noastra; pe de alta parte memoria presupune fixarea si stocarea cunostintelor din gandurile/impresiile/evenimentele anterioare, dar si capacitatea de a extrage si reda informatiile stocate anterior.

3.1 Dismneziile cantitative.

            a. Hipermneziile: tulb cantitative ale fct mnezice constand din evocari involuntare, rapide si usoare, tumultoase si multiple, realozand o indepartare (circumscrisa) a subiectului de prezent. Pot aparea atat in conditii normale (evocarile sunt legate de even deosebite, cu caracter placut sau neplacut din viata sub, dar traite intens) cat si patologice=atunci cand se realizeaza o ingustare a campului preocuparilor prin focalizarea fct psihice: psihopatia paranoica si paranoia, unele oligofrenii (idiotii-savanti), debutul dementei luetice, sindromul hipermnezic emotional paroxistic tardiv (Targowla), in toxicomanii, epilepsie.

Forme particulare:

-          mentismul = derulareinvoluntara caleidoscopica a unor amintiri si idei

-          viziunea retrospectiva= forma suprema a hipermneziei= retrairea in cateva

momente principalele evenimente din viata sub. Apare in situatii de pericol iminent, paroxisme anxioase de mare intensitate, stari confuzionale galucnatorii, crize de epilepsie temporala

 

                        b. Hipomneziile: tulb cantitative ale fct mnezice constand din evocari lente si dificile, sarace si trunchiate, cu tot efortul facut, realizand o situatiei jenanta pt sub in mom respectiv. Se pot intalni atat in conditii normale (in activ curenta, fiind legata de even insuficient fixate sau neglijate, in stari de oboseala sau surmenaj) cat si in conditii patologice (in nevroze prin deficit prosexic, oligofrenie in stari predementiale)

            Forme particulare:

-          lapsusul: dificultate de evocare, pasagera, cu aspect lacunar de element al frazei

-          anecforia: usoara stare de tulburare a fct mnezice in care sub, cu aj anturajului, evoca anumite evenimente care pareau uitate.

 

b. Amneziile: tulb cantitative ale fct menzice constand in: prabusirea fct mnezice, cu

imposibilitatea evocarii sau fixarii, realizand o situatie particualara care obliga sub la gasirea unor solutii de conjunctura. Pot fi anterograre sau retrograde.

            b.1. Amneziile anterodrage (de fixare): imposibilitatea fixarii imag/elemntelor dupa agresiunea factoriala, dar cu conservarea evocarilor anterioare. Nu pot fi redate evenimentele recente. Fixarea unei impresii este diferită de memorarea ei: fixarea = un act senzorial (intervine memoria imediată – reproduce imediat toate obiectele prezentate, contează integritatea percepţiei), iar memorarea = act intelectual (asimilarea noii impresii în personalitate, implică memoria evenimentelor îndepărtate, organizare). veritabila amnezie de fixare reprezintă mai mult decât insuficienta mobilizare a atenţiei, ea este o amnezie de memorare (fixarea, care este un act perceptiv, poate fi păstrată). Pot aparea in stari nevrotice si reactii psihogene, sdr. Korsakov (cineva îşi descrie perfect călătoriile, dar repetă aceeaşi poveste de 10 ori într-o oră); psihoza maniaco-depresiva.

            b.2.  Amnezii retrograde (de evocare): imposibilitatea evocarii imag/even ituate anterior agresiunii factoriale,  dar cu conservarea posibilitatii de fixare pentru even situate posterior agresiunii. Tulburarea memoriei se întinde progresiv spre trecut, de la debutul bolii până în copilărie. Deseori se adaugă caracterul anterograd.

            Forme:

-          amneziile retrograde localizate (lacunare)= absenta sau superficialitatea fixarii

pentru un moment/eveniment/etapa, ceea ce va face ulterior imposibila evocare.

-          Amneziile lacunare elective: sunt intotdeauna psihogene, cu incarcatura afectiva.

Unele amintiri sunt „uitate” inconstient, pt ca sunt, de obicei, dezagrabile, insa aceasta uitare este reversibila. Amneziile elective, uneori sunt globale, sub uitand intregul trecut, inclusiv identitatea sa.

-          Amneziile retrograde progresive (retro-anterograde): alterare generala a fct

mnezice, care intereseaza atat evocarea cat si fixarea, o lacuna ce se extinde fara a mai fi conditionata de momentul de referinta (agresiunea factoriala)

Legea Ribot= amintirile cele mai recente se pierd primele, apoi amnezia progreseaza spre trecut, cu conservarea, de obicei, a amintirilor din copilarie si tinerete.

 

            3.2 Dismnezii calitative (paramnezii). Subiectul incearca sa compenseze deficitul mnezic prin aranjarea evenimentelor fie in alta oridne cronologica, fie schimband pozitia sa fara de evenimentul evocat. Paramneziile se caracterizeaza prin evocari deteriorate ale evenimentelor produse recent sau indepartat, fara o legatura cu realitatea obiectiva traita de subiect, fir sub aspect cronologic, fie sub aspectul realitatii. Se grupeaza in: tulburari ale sintezei mnezice imediate (iluzii mnezice) si tulb ale rememorarii trecutului (alomnezii)

                        a. Tulburarile sintezei mnezice imediate (iluzii mnezice)= cuprind evocari eronate ale trairilor subiectului, neincadrate corect in timp si patiu, sau care, desi traite, nu sunt recunoscute de subiect ca proprii.

                        - criptomnezia= iluzie mnezica in care un material/idee/lucrare, de care subiectul evident nu este strain, este considerata ca a sa. Scade capacitatea de discriminare între evenimentele personale şi evenimentele străine. Apare in schizofrenie, paranoia, parafrenie, demenţe.

                        - falsa recunoastere= o persoana necunoscuta anterior de subiect este considerata drept cunoscuta. Este o iluzie, rod al jocului dintre trecut şi prezent, dintre percepţie şi reprezentare. Poate fi difuza sau generala, creand impresia de „deja-vu” „deja-entendu”, „deja ranconte” si „deja vecu”. Apare în surmenaj, obnubilare (Stare patologică manifestată prin amețeli, prin pierderea temporară a conștiinței), stări maniacale, schizofrenie. Mult mai rara este iluzia de nerecunoaştere (falsa nerecunoastere): pacientul crede că recunoaşte persoane pe care nu le-a cunoscut şi nu e sigur că recunoaşte persoane cunoscute.

                        - iluzia sosiilor= falsa recunoastere ce consta in faptul ca bolnavul considera ca sosie o persoana pe care o cunoaste in mod sigur. Apare in surmenaj, obnubilare, faza maniacala a tulb maniaco-depresive, schizofrenii

               – paramneziile de reduplicare (Pick): iluzia mnezica in care o persoana sau o situatie noua

este identica u o alta persoana/situatie traita anterior. Este destul de rara si intalnita mai ales in dementele presenile. Exemplu: pacient care credea că a mai fost tratat în aceeaşi clinică, de acelaşi medic; nu există continuitate între amintire şi trăirea actuală (impresiile actuale nu sunt confruntate cu amintirile)

 

                        b. Tulburari ale rememorarii trecutului (alomnezii): falsificări mnezice retrospective sau reproduceri ale unor evenimente reale din trecut dar pe care pacientul le situează în mod fals în prezent.

                        - pseudoreminescentele= falsificarea mnezica sub aspectul situarii in cronologie, in care subiectul traieste in prezente evenimentele reale din trecut; amestecă frânturi din trecut cu ce trăieşte în prezent. Este o iluzie de memorie – nu recunoaşte timpul şi spaţiul în care s-a produs acţiunea respectivă; Intalnita in sdr. Korsakov – pacientă care a zis că şi-a dus copilul la şcoală după micul dejun – ceea ce într-adevăr făcea înainte să sufere traumatismul cranio-cerebral

                             - ecmnezia= falsificarea mnezica sub aspectul situarii in cronologie, inversa precedentei, in

care subiectul se intoarte in trecut si retraieste activ evenimente reale. E diferită de confabulaţie (unde nu deosebeşte realul de imaginar) şi de pseudoreminiscenţe (unde doar un anumit eveniment real din trecut este plasat în prezent); Exemplu: senilele se consideră tinere, îşi dau numele de fată – delirul senil Jislin; Se mai poate intalni in isterie, epilepsia temporala, dementa senila

-          confabulatiile= falsificare mnezica sub aspectul situarii in real, constand din

reproducerea de catre pacient a unor evenimente imaginare, incredintat fiind ca evoca trecutul trait. Este un act al carui scop este de a suplini deteriorarea mnezica (lacunele). Pacientul fabulează asupra trecutului cu convingerea că îl evocă; nici nu spune adevărul, nici nu minte pentru că nu ştie că minte. Confabulatiile pot fi clasificate in:

-         confabulaţii mnestice: când evenimentele relatate sunt verosimile, dar netrăite;

-         confabulaţii fantastice: ex.: „trenul zbura la câţiva metri”;                           

-         confabulaţii onirice (Dupré): ex.: mase de oameni cu capetele tăiate, greve ale copiilor,

convoaie de sicrie  – bogate şi neconcordante cu verosimilul (în parafrenie), în relaţie cu scăderea pragului conştienţei, scăderea criticii, a intelectului şi regresia personalităţii;

Sunt intalnite in: sdr Korsakov, confuzi mintala, accesul maniacal (confab cu caracter ludic)

 

                                                           4. Tulburarile de gandire

Proces psihic care se desfasoara intr-un plan mintal, intern si subiectiv, uzand de judecati, rationamente si procese cognitive, cu ajutorul carora realizeaza o procesare profunda a realitatii.

                       

                        4.1 Tulburari in discursivitatea gandirii

4.1.1 Tulburari in ritmul gandirii

                        – accelerarea ritmului gandirii (ritmului ideativ): inlantuire cu o extrema rapiditate a ideilor in care numar asociatiilor se multiplica, dar pierd in profunzime, evocarile sunt exacerbate . Fuga de idei: asociaţiile se fac la întâmplare, după aspecte superficiale – asonanţă, rimă, localizare în timp şi spaţiu, contraste facile; pacienţii vorbesc mult, cu voce tare; se însoţeşte de labilitatea atenţiei, accentuarea evocărilor, digresiuni; se pierde firul ideilor, se pierd legăturile logice formale => incoerenţa gândirii. Apare in:excitaţie psiho-motorie, schizofrenie, paralizia generală progresivă, ebrietate, nevroze, oboseală, surmenaj. Mentismul: depănarea rapidă şi incoercibilă a reprezentărilor şi ideilor; există atitudine critică si efortul de stăpânire a gândurilor, dar nu se reuşeşte; tulburarea devine parazitară şi jenantă – produce anxietate, nu le permite să se odihnească; pacienţii sunt spectatori ai propriilor idei. Apare in: în stări de tensiune nervoasă, oboseală, consum de cafea, alcool, tutun, psihotrope, schizofrenie – în sindromul de automatism mintal – convingerea delirantă că fenomenul este impus

                        - lentoarea ideativa: exprimare lentă, răspunsuri întârziate, latenţă crescută. Exprimare în ritm lent = bradilalie: voce cu intensitate scăzută, dificultatea evocărilor, slăbirea forţei reprezentative şi imaginative, scade funcţia tonico – energetică – afectivă, scad global toate funcţiile psihice (bradipsihie); apare în stări de epuizare, convalescenţă, Parkinson, parkinsonism postencefalitic, encefalite, intoxicaţie cu CO, obnubilare, melancolie, schizofrenie, ologofrenie

 

4.1.2 Tulburari in fluenta gandirii

                        – fading mintal: descris de Guiraud ca o scadere progresiva a gandirii, ce se manifesta printr-o incetinire a ritmului verbal; oprirea fluxului ideativ; în schizofrenie

                        - baraj ideativ (Kraepelin): oprire bruscă a ritmului ideativ pentru câteva secunde – oprirea exteriorizării verbale; apare în schizofrenie – explicat prin  halucinaţii sau intervenţia unei forţe xenopatice; („baraj” – Kraepelin = oprire bruscă a actelor voluntare)

                        – sărăcia ideativă: scăderea productivităţii ideilor, ideile sunt tot mai concentrice, se reduc sistemele de referinţă, sărăcesc conţinuturile, monotematice; apare în surmenj, tulburări ale stării de conştienţă, depresie, schizofrenie;

                  - anideaţia: dispariţia fluxului ideativ (este diferită de baraj); este certă în comă; se presupune că există şi în idioţie, demenţă (deambulaţia anideică), epilepsie (automatism anideic) – totuşi pot exista idei necunoscute altora;

 

                  4.2 Tulburari in ansamblul gandirii

4.2.1 Ideile dominante: idei care se detaseaza din contexul celorlalte idei, impunandu-se la un moment dat gandirii si sunt legate de anumite particularitati ale personalitatii subiectului. Fenomenul este reversibil, se încadrează în spectrul normalului

4.2.2 Ideile prevalente: idee ce se impune gandirii ca nucleu al unui sistem delirant; poziţie dominantă în câmpul conştiinţei, semnificaţie aberantă, orientează şi diferenţiază cursul gândirii (locul prevalent); sistemul ideativ al individului nu sesizează caracterul patologic – celelalte idei concomitente, în loc să se opună, să o contrazică, gravitează în jurul ei, se artculează cu ea, o argumentează; apar în stări reactive de intensitate psihotică, postoniric, în epilepsii, alcoolism, psihoza maniaco-depresivă, predelir.

4.2.3 Ideile obsesive: se impun gandirii, o asediaza si o invadeaza; sunt recunoscute de catre suboect ca un fenoment parazitar, fiind straine si condradictorii cu personalitatea individului.

                     – ideile obsesive: „intoxicaţie prin idee”; pacientul are dubii asupra acţiunilor lui -> se întreabă, analizează, revine; boala lui „de ce?”, „poate”, „dacă”

                     - amintirile şi reprezentările obsesive: perseverarea penibilă a unor evenimente prin rememorare – neplăcute, jenante, dificile; idei ce contrazic personalitatea şi reprezentarea figurativă senzorial-plastică (reproiecţii eidetice); exemplu: mama perfect conştientă că i-a murit copilul era obsedată de ideea că l-a îngropat de viu (idee ce contrazice realitatea)

                     - fobiile: teama nejustificată faţă de anumite evenimente, care nu poate fi anulată chiar dacă evită situaţia respectivă; apar pe fondul unei anxietăţi difuze (ca o teamă de ceva nedeterminat), există o tensiune afectivă, au caracter invadant, opoziţia pacientului rămâne ineficientă

                     - impulsiunile: acte particulare, lipsite de raţiune, inacceptabile, ridicole, manifestarea lor liberă ar avea consecinţe negative => subiectul se opune, se încarcă emoţional, apar teamă şi panică; compulsiune = teama de a nu da curs tendinţei impulsive, legate de anumite idei obsesive contrastante (care contrazic flagrant convingerile)

Ideile obsedante (anancaste) apar în nevroza obsesivo-fobică (psihastenie), în psihopatia psihastenică, surmenaj, astenii (intensitate mai mică – idei, cuvinte, melodii ce se impun conştiinţei), la debutul sau regresia psihozelor, la depresia vârstnicilor;

4.2.4 Ideile delirante: sunt idei in dezacord evident cu realitatea, dar in a caror autenticitate bolnavul crede, impenetrabil la argumentele logicii formale, si care ii modifica conceptia despre lume, comportamentul si trairile; ideile şi temele delirante depind de mediu, preocupări, nivel socio-cultural, dezvoltarea psihismului; conţinutul poate fi verosimil sau neverosimil, abstract, absurd, fantastic, confabulator.

Tipuri de idei delirante

-    idei de persecutie: convingerea bolnavului ca sufera prejudicii morale/materiale/fizice, simtind lumea ca fiindu-i ostila

-    idei delirante cu continut depresiv (de vinovatie, autoacuzare, de ruina): raportarea imaginara a unor situatii nefavorabile reale la actiunile sau trairile bolnavului, negarea capacitatilor intelectuale si fizice, a posibilitatilor materiale

-    idei hipocondriace: convingeri privind existenta unei boli incurabile, cu gravitate deosebita, de care subiectul ar suferi, in dezacord cu starea de sanatate foarte buna sau putin modificata a sub

-    idei de gelozie si erotomanice: legate de infidelitate, a carei victima ar fi subiectul

-    idei de afiliatie: convingerea ca pers nu apartine familiei sale, ci ar descinde dintr-o familie mult superioara sau chiar ar avea descendenta divina

-    idei de inventie, reforma, mistice: idei legate de capacitatea sub, de omnipotenta lui creatoare in domenul stiintific, socio-politic sau religios

-    idei de grandoare: idei legate de calitati deosebite fizice si spirituale pe care sub le-ar avea sau de bunurile materiale si situatia sociala pe care acesta ar detine-o

-    idei de relatie: convingerea sub ca anturajul si-a schimbat atit fata de el, ca exercita asupra sa o influenta defavorabila, face aprecieri negative asupra calitatilor sale

-    de influenta: credinta sub ca se afla sub influenta actiunii unor forte xenopatice

-    metafizice si cosmogonice: preocup sub de a elucida probleme ca metempsihoza, biogeneza etc.

 

Structurarea deliranta:

                     – delirul sistematizat: idei delirante construind judecati si rationamente cu aparenta logica, dar pornind de la „postulate false”

                                         - delirurile pasionale si de revendicare: caract prin subordonarea intrefii gandiri unei idei prevalente, insotita de o crestere a tonusului afectiv, care a constitui elementul energo-dinamic in dezvoltarea acestui sisem de delir

                                         - delirul senzitiv de realtie (Kretschmer): trairea unei experiente conflictuale a individului fara de grup, aparand pe fondul unei personalitati slabe, in discrepanta cu aspiratiile si scopurile propuse, vulnerabila si timida, incurcandu-se in aspiratii biografice chinuitoare

                                         - delirul de interpretare (Serieux si Capgras): se constituie dintr-o masa de simptome, interpretari,intuitii, supozitii, pseudorationamente, care se vor organiza conform unui postulat inital.

 

-    delirul nesistematizat:structurarea ideilor delirante este mult mai redusa, nemaipastrand o aparenta logica si pt care subiectul nu cauta o argumentatie ratioanala

                                               – delirurile fantastice sau de imaginatie (parafrenice): caract de fantasticul tematicii, bogatia imaginativa, coexistenta lumii delirante fantastice in paralel cu cea reala, careia subiectul continua sa i se adapteze

                                               – starile delirant-halucinatorii, bufee deirante (sindroame paranoide): deliruri nesistematizate, insotite de tulburari perceptuale de tip halucinator

                                               – delirul indus (folie a deux): aderenta intr-un cuplu, a unuia din membrii la delirul celuilalt=> psihozele de masa.

 

 

 

A. Abordarea comportamentalista a personalitatii

Abordarea comportamentala este preocupata de comportamentul in sine, real, netrucat sau filtrat la nivelul constructelor abstracte. Adeptii abordarii comportamentale utilizeaza observatia si desprind esantioane comportamentale si nu semne ale unei clase generalizate de comportamente (trasaturi). In cadrul acestei abordari, pesonalitatea si comportamentul sunt sinonime.

            Comportamentele pot fi directe (observabile, manifestate intr-o forma motorie) sau latente.

 

 

            a. Conditionarea clasica

 Este procesul prin care un organism invata ca aparitia unui stimul (de exemplu, un clopotel) este urmata de aparitia altuia (de exemplu, mancarea). I.P Pavlov, considera ca reflexul salivar al cainelui este innascut, insa a observat ca poate fi provocat si altfel. Astfel, ca acesta obisnuia sa-si cheme cainii la mancare folosindu-se de bataile unui metronom, si a obsevat, ca in timp, acestia au inceput sa saliveze doar la auzul sunetului. Experimentul lui Pavlov presupune 3 faze:

-                in prima faza se administreaza cainelui hrana (stimul neconditionat SN) inregistrand raspunsul salivar (raspuns neconditionat RN), ce se produce natural.

-                In a doua faza, concomitent cu oferirea hranei (SN) a fost aprinsa o lumina (stimul neutru SNtr), aceasta asociere fiind repetata de mai multe ori.

-                In a treia faza Pavlov adescoperit ca doar aprinderea luminii (SNtr/SC), produce reflexul salivar al cainelui fara ca hrana sa fie prezenta (SN). Astfel ca lumina si-a schibat valoarea din stimul neutru (SNtr) in stimul conditionat (SC), iar raspunsul salivar determinat a fost de tip conditonat (RC). Acest proces a fost denumit conditionare clasica.

Atunci cand raspunsul salivar apare doar la stimulul conditionat, fara a mai fi necesara condomitenta stimulului neconditionat, avem de-aface cu un raspuns conditonat ca dovata a invatarii prin conditionarea clasica.

Paradigma conditionarii clasice, a permis realizarea unor variatii experimentale cu privire la modul de asociere dintre SN si SNtr/Sc precum conditionarea anticipativa, intarziata, etc. Toate acestea au condus la construirea unui vocabulat specific

-                achizitia = organismul isi insuseste RC ca urmare a asocierii repetate dintre SN SNtr/SC

-                generalizarea= Rc care apare la un stimul (sunet emis de o sonerie) se generalizeaza si la un alt stimul (sunet emis de o punga) din aceasi categorie

-                discriminarea= atunci cand organismul ofera un RC la un SC (lumina albastra) dar nu si la alt SC din aceasi clasa (lumina verde)

-                extinctia unui RC se produce atunci cand asocierea SN-SC nu se mai repeta pentru o perioada de timp. Un RC extinctionat se va recupera mult mai rapid dupa cateva asocieri SN-Sc.

Conditionarea clasica a emotiilor. J.B Watson

A ilustrat conditionarea clasica a anxietatii prin caxul micutului Albert. Astfel, conform paradigmei conditionarii clasice, micului Albert i-a fost indusa teama e sobolani. A fost pus in fata lui Albert un sobolan alb (SC) si apoi a produs sunetul unui gong puternic (SN) de care acesta se temea. Dupa 7 asocieri sobolan-gang, Albert a dezvoltat o reactie de teama (RC) fata de sobolan (pansete, tendinta de a evada). Concluzia experimentului= si reactiile emotionale, precum anxietatea, pot fi conditionate prin paradigma conditionarii clasice.  In cazul micului Albert, s-a produs fenomenul de generalizare, in sensul ca, plecand de la frica conditionata clasic, fata de sobolani, copilul a ajuns sa manifeste frica fata de pisici, haine de blana, si chiar parul uman.

Dezvoltarea fricii si anxietatii este adesea produsul unei conditionari clasice; o frica irationala se poate pastra de-a lungul intregii vieti. Conditionarea clasica poate explica anxietatile sexuale. De exemplu, un copil a carui curiozitate sexuala, in forma masturbarii, a fost aspru pedepsita de parinti, poate sa ajunga sa manifeste mai tarziu anxietate si fata de alte forme de expresie sexuala, desi acestea ar fi normale la varsta adulta.

            Interpretarea alternativa a comportamentului.

Conditionarea clasica a devenit o alternativa de explicare a cazurilor nevrotice si anxioase in raport cu psihanaliza. Freud prezenta cazul micului Hans ca prototip al fobiei. Astfel ca Hans, in varsta de 5 ani se temea sa fie muscat de cai, iar dupa un episod in care acesta a asistat la uciderea unui cal in fata casei sale, a refuzat sa mai iasa din casa. Freud a interpretat problema lui Hans ca dovada a conflictului pulsional intre dorinta de a-si seduce mama si cea de a-si ucide tatal. Analiza comportamentala considera ca acest caz, al micului Hans nu necesita invocarea confliectelor interne si a simbolisticii insocntiente. Scena in sine (calul care cade, sangereaza, si moare) sunt suficient de inspaimantatoare pentru a produce teama generalizata a copilului fata de cai. Astfel, comportamentul de evitare si fobia manifestata ar fi explicata printr-o simpla conditionare.

            Terapii asociate conditionarii clasice

Terapia  asertiva. Presupune eliminarea unui RC indezirabil (ex. Consumul de alcool). Un stimul neconditionat negativ (SN) precum antalcoolul produce natural stari de rau fizic si senzatii de voma (RN). Terapia se bazeaza pe asocierea consumului de alcool (SNtr) cu antalcoolul (SN). Astfel, pacientul va atribui starea de rau (RC) consumului de alcool (SC). Practica arata ca terapia este destul de ineficienta, deoarece odata ce pacientul descopera legatura, va renunta la antalcool.

Desensibilizare sistematica. J.Wolpe, sustine ca desensibilizarea sistematica se bazeaza pe expunerea graduala a clientului la stimuli evocatori de anxietate, acesta fiind invatat sa exerseze raspunsuri (comportamentale) care sunt incompatibile cu stare de anxietate produsa:

-                      clientul invata si practica raspunsuri adaptative (relaxare musculara, tehnici de respiratie) care sunt incompatibile cu anxietatea

-                      stimulii anxiogeni sunt ierarhizati de catre client cu ajutorul terapeutului

-                      clientul e expus gradual la stimuli anxiogeni, terapeutul cerandu-i sa performeze sub supervizare raspunsurile incompatibile cu anxietatea

b. Conditionarea operanta. B.F. Skinner

            Asumptii:

Un comportament este modificat de consecintele ce-i urmeaza. Daca, consecinta este o intarire pozitiva, atunci probabilitatea ca, comportamentul sa fie repetat, creste.  Invatarea comportamentelor pe baza conseintelor produse este numita conditionare operanta/instrumentala/prin incercare si eroare. Schema conditionarii operanta functioneaza dupa propozitii conditionate precum “ daca…atunci…”

 

Intarirea comportamentului: concept de baza in conditionarea operanta. Indica o crestere a probabilitatii de repetare a comportamentului. Acest fenomen are loc oricand un eveniment/efect ce urmeaza unui comportament creste probabilitatea de repetare a acestuia:

-                intarire pozitiva: stimulul e prezentat dupa producerea unui eveniment (incurajare,lauda)

-                intarire negativa: stimulul este eliminat ca o consecinta a producerii unui comportament (parintele se opreste din urlat, atunci cand copilul si-a facut temele)

-                pedeapsa: evenimentul ce urmeaza unui comportament, reduce probabilitatea ca acesta sa se repete (extinctie comportamentala)

Abordarea comportamentala lanseaza asumptia ca pentru a explica, forma sau remodela un comportament, cercetatorul trebuie sa identifice acurat care sunt conditiile/situatiile-stimul care controleaza comportamentul

 

                                   c. Formarea si modificarea comportamentului

In conceptia conditionarii operante, formarea comportamentului se refera la obtinerea unui comportament dorit, prin intarirea raspunsurilor ce compun configuratia finala a acestuia si ignorarea raspunsurilor ce nu intra in configuratie. Cu alte cuvinte, atunci cand un comportamet dorit este produs, este recompensat, iar comportamentele nedorite sunt ignotare. In timp, comportamentele nedorite vor disparea.

            Graficul de intarire se refera la secventa/patternul dupa care intaririle sunt alocate, atunci cand persoana realizeaza raspunsul comportamental care face obiectul de interes al cercetatorului.  Exista doua forme de intarire:

-                      intarire continua= ori de cate ori comportamentul de interes este performat, intaritorul este aplicat. In aceasta situatie comportamentul se invata foarte repede.

-                      Intarire intermitenta/discontinua= aplicarea intaritorului nu se face de fiecare data cand apare comportamentul, ci doar in anumite instante in care comportamentul dorit se produce. Astfel exista 4 scheme de intarire intermitenta formate prin combinarea a doua dimensiuni:

  • Nr de raspunsuri efectuate vs perioada de timp scursa de la ultima intarire
  • Forma variabila vs fixa de alocare a intaritorilor

Astfel, pot exista urmatoarele situatii:

            – interval fix: alocarea salariului la date fixa/alaptarea sugarilor la ore fixe

            – frecventa fixa: bonusurile periodice primite de agentii de vanzari la atingerea unui target fixat. Se pare ca aceasta forma produce rate de raspuns mai puternice decat intarirea continua si cea la interval fix

            – interval variabil: pescarul care asteapta ca pestele sa muste (pestele apare dupa un interval variabil)

            – frecventa variabila: adictia fata de jocurile de noroc

Skinner propune analiza functionala plecand de la ideea ca stiinta trebuie sa fie capabila sa prezica si sa determine experimental comportamentul individului. In analiza functionala, experimentatorul alege un tip de raspuns comportamental, din totalul celor performate de individ. Doar pentru acest raspuns el va aloca intaritori, restul de comportamente, fiind deliberat ignorate. Daca stimulul are valoare de intarire experimentatorul va putea dovedi ca dupa cateva alocari probabilitatea de producere de catre individ a raspunsului va creste.

Pasii analizei functionale:

-                stabilirea frecventei cu care comportamentul problema apare in contextul sau natural

-                observarea si inregistrarea consecintelor intaritorilor ce mentin comportamentul

-                planificarea invatarii unei alternative comportamentale prin manipularea intaritorilor alocati

-                evaluarea modificarii comportamentale la anumite intervale de timp

Toate programele bazate pe analiza formala concepute pentru modificarea comportamenelor maladaptative presupun eliminarea intaritorilor care intretin comportamentele problematice si dezavantajoase si alocarea de intaritori imediat dupa performarea unor comportamente adaptative, avantajoase.

 

B. Abordarea social-cognitiva a personalitatii

Adeptii teoriei social cognitive au plecat de la doua constatari :

-                o parte din comportamentele definitorii ale oamenilor apar prin simpla observatie si imitare a comportamentelor pe care altii le performeaza.

-                modul subiectiv de reprezentare si transformare cognitiva a stimulului pot controla atat comportamentul persoanei cat si stimulul.

 

  1. a.      Modelarea sociala a comportamentului. J. Rotter

J. Rotter elaboreaza una din primele teorii ale invatarii sociale, introducand patru constructe esentiale:

            – potentialul comportamental= probabilitatea ca un comportament sa se produca in anumite situatii. In orice situatie exista mai multe alternative comportamentale, si fiecare alternativa are o anumita probabilitate de producere asociata.

            – valoarea de intarite (valenta)= preferinta subiectiva a persoanei pentru una din alternativele comportamentale disponibile la un moment dat. In general omul alege in asa fel incat sa obtina rezultatul/consecinta cea mai preferata.

            - expectanta= variabila pur subiectiva. Se refera la perceptia individului cu privire la posibilitatea de reusita. Ea influenteaza planurile de viitor si comportamentele concrete in care se angajeaza persoana. Pot fi specifice sau generalizate (ex. Locus of control)

            - situatia psihologica= este de fapt contextul situational. Valoarea de intarire si expectantele privind intarirea comportamentului sunt dependente de situatie.

            b. Invatarea observationala. Al. Bandura

Invatarea observationala este una din primele modelari care au aparut in interiorul teoriilor social-cognitive. Bandura arata ca procesele de conditionare operanta singure sunt insuficiente pt a explica varietatea comportamentelor umane.

            Invatarea observationala este procesul prin care o persoana – observator – isi schimba comportamentul ca rezultat al expunerii la un model. Elementele modelatoare provin de la comportamentul modelului. Se poate produce fie prin expunerea reala la un model comportamental, fie prin expunerea simbolica (ex: comport agresiv poate fi invatat de un copil fie ca traieste intr-un astfel de mediu, fie pt ca vizioneaza desene/filme violente).

            Bandura demonstreaza ca o gama larga de comportamente, plecand de la manierele de sevit masa si pana la modul cooperant sau agresiv de relationare sociala, se formeaza prin IO. Emblematic experimentul Bobo doll.

            IO presupune 3 stadii:           

-                expunerea observatorului la influentele modelului social

-                achizitia modelului se masoara prin sarcini de reproducere/amintire.

-                acceptanta: gradul de disponibilitate al observatorului de a imita comportamental elementele modelatoare ale modelului. Acceptanta este masurata prin performarea spontana de catre observator a comportamentului modelului. In cadrul acestui stadiu pot exista urmatoarele situatii:

  • efecte imitative:
  • imitatie directa: observatorul imita exact comportamentul modelului
  • imitatie indirecta/facilitare: sunt imitate comportamente din aceasi clasa
    • efecte contra imitative
    • contraimitatie directa: nu este imitat comportamentul, se face exact opusul
    • contraimitatie indirecta/inhibitie: este putin probabil sa se performeze acte din aceasi clasa de comportamente performate de model

-                           non-imitatie

 

 

  1. c.       Teoria social-cognitiva bazata pe variabile persoana. W. Mischel

Aceasta teorie identifica cinci tipuri majore de variabile-persoana pe care se cladeste personalitatea. Variabilele sunt denumite tip “persoana” deoarece subliniaza caracterul lor strict personal.

-                encodarile/reprezentarile: modul unic in care o persoana reprezinta, evalueaza si interpreteaza experientele externe, trairile interne, pe ceilalti si pe sine. Se asuma ca persoanele difera stabil in modul de encodare a tuturor acestor aspecte. Ex: unul si acelasi caine, pentru o persoana este cel mai bun priente, pentru o alta un stimul fobic. Modul de encodare si evaluare influenteaza ce va observa si invata persoana din experientele pe care le are.

-                expectantele: actiunile pe care oamenii le performeaza sunt dependente de consecintele pe care le expecteaza. Ele pot fi atat specifice cat si generalizate.

  • Expectante generalizate: locus of control; autoeficacitatea (credinta persoanei ca poate performa un anumit comportament sau ca poate duce la bun sfarsit o anumita activitate cepresupune un anumit grad de dificultate. Cu cat persoanele percep ca dispun de o autoeficacitate mai mare cu atat vor alege scopuri mai dificile si vor fi mai perseverente in atingerea lor).

-                emotiile: modul de procesare si raspuns afectiv al persoanei la situatiile stimul; diferentiaza indivizii; sunt puternic conectate cu encodarile si procesarile cognitive. Cognitiile care activeaza emotii personale puternice (hot cognitions) sunt cele despre sine si viitorul personal.

-                scopurile si valorile: ghideaza proiectele pe termen lung situatiile si intaririle pe care persoana le cauta precum si reactia fata de acestea. Desi 2 persoane pot avea aceleasi expectante, ele vor reactiona diferit deoarece pt acelasi rezultat expectat ele vor atasa valori/valente diferite.

-                competente de autoreglare: prin scopurile liber impuse si prin intaririle autogenerate oamenii isi autorgleaza comportamentul. Autoevaluarea este dependenta de modul de encodare si de valoarea rezultatului obtinut in raport cu expectantele fixate. Autoreglarea se refera si la selectarea libera a situatiilor la care persoana se va expune.

 

 

d. Teoria sistemului cognitiv-afectiv al personalitatii (CAPS). W. Mischel si Y. Shoda

 

Aceasta teorie integreaza elemente din modelarea idiografica a constructelor dispozitionale, din teoria social-cognitiva si din domeniul stiintelor cognitive. Conform CAPS personalitatea este un sistem de tip neuromimetic compus din unitati cognitive si afective multiplu interconectate intre ele si activate de stimulii externi dar si de stimulii interni evocati. Raspunsurile oferite de retea pot fi concomitent cognitive, afective si comportamentale.

Asumptii CAPS:

-          preia si valorifica asumptia modelului conditional dispozitional (MCD) care prevede ca personalitatea functioneaza dupa patternuri de tipul “daca…atunci…” , inc care un raspuns comportamentl poate fi prezis in masura in care anterior este stabilita probabilitatea sa de asociere cu o categorie conditionata

-          sistemul personalitatii genereaza patternuri stabile de tipul situatie-comportament, distincte ca forma si amplitudine de vatiatie, sensibile la modificarile survenite in structura de atribute care dau configuratia situatiei-stimul.

-          gandurile, emotiile si comportamentele se modifica flexibil in functie de situatia data, dar organizarea lor subiacenta poate ramane stabila in mai multe tipuri de situatii care au aceasi configuratie de ingrediente active.

-          diferentele interindividuale stabile in modul de organizare al realtiilor dintre unitatile de procesare si situatiile stimul, configureaza amprenta, sau semnatura comportamentala, unica a fiecarui individ. Amprenta comportamentala, traduce forma dupa care se produc variatiile comportamentala trans-situationale, interindividuale stabile.

In cadrul CAPS, sistemul personalitatii este redus la doua tipuri de unitati: cognitive si afective, ele fiind multiplu interconectate. Unitatile pot fi considerate neuroni artificiali, iar legaturile dendrite si axioni neuronali.

Situatiile-stimul pot fi obiectiv-externe (obiecte, persoane, etc) sau subiectiv-interne (ganduri, emotii etc). O astfel de modelare prin neuroni si conexiuni interneuronale artificiale, se numeste retea neuromimetica.  Asadar dpdv al CAPS sistemul personalitatii este o retea interconectata de unitati cognitiv-afective, care activata de stimulii interni sau externi,isi defineste de-a lungul experientei individuale moduri unice de procesare psihologica refelctata in raspunsurile comportamentale predictibile.

Conexiunile realizate, in opinia autorilor, ilustreaza patru aspecte:

-          desi virutal, intr-o retea orice unitate poate fi conectata cu orice alta unitate, in mod real doar unele unitati se vor interconecta

-          unitatile de procesare sunt dublu activate prin actiunea situatiilor stimul externe sau prin actiunea reprezentarilor-stimul interne

-          unitatile de procesare dispun de bucle de feedback, ceea ce intretine o activare permanenta, recurenta a sistemului de-a lungul timpului

-          unitatile activate in sistem activeaza alte unitati in functie de logica organizarii lor interne, in final generand un raspuns comportamental observabil.

CAPS este eminamente o abordare idiograafica. Este interesata de identificarea legitatilor care permit intemeierea demersurilor explicative si prectivie ale evolutiei comportamentelor pentru un singur caz. CAPS NU asuma generalizari la nivel de grup.

Conform CAPS personalitatea poate fi modelata ca sistem de unitati cognitiv-afective interconectate al caror raspuns la stimulii externi si interni se organizeaza in forma unor patternuri comportamentale predictibile. CAPS reprezinta o proba empirica pentru conceptul de coerente comportamentala, care il inlocuieste pe cel de consistenta. Coerenta surprinde variatii stabile concomitent pe coordonate temporare si spatiale (situationale), ce se produc in modul de raspus la stimuli.

 

  1. e.       Stimularea neuronala a relatiilor diadice

O retea neuromimetica se compune din unitati de detectie (input) unitati de procesare si unitati de raspuns comportamental (output). Reteaua intra in contact cu stimulii externi dar si cu cei interni, in forma reprezentarii unor scopuri comune.

            O forma elementara a interactiunii sociale este cea diadica, care are loc intre partenerii de cuplu. Daca intr-un experiment anterior, persoanei virtuale i-au fost aplicati stimuli “externi” asumandu-se ca procesarile retelei neuronale vor fi realizate izolat de orice alte influente externe, in stimularea diadica s-a asumat ca aceleasi procesari ale stimulilor externi vor fi efectuate in dependenta de procesarile partenerului diadic.

            In cazul diadei, procesarile fiecarui partener sunt influentate de procesarile celuilalt partener. De exempl, in cazul relatiilor diadice romantice, o singura incruntare, sau o fina schimbare de ton verbal a pertenerei poate duce la schibari dramatice in procesarile emotionale ale partenerului si reciproc.

            A fost lansata ipoteza ca fiecare partener, chiar daca va primit exact acelasi stimulari situationale aplicate in stadiul initial, nu va mai ajunge la aceleasi stari atractori la care s-a stabilizat initial (ca retea de procesare independenta).  Dpdv psihologic, rezultatul acestui experiment poate fi interpretat ca o dovada ca atunci ca si atunci cand se afla intr-o interactiune diadica, persoana isi defineste patternuri comportamentale predictibile chiar daca gandurile si emotiile ei variaza de aceasta data, nu doar in fct de stimularile externe independete, ci si in raport cu feedbackurile (stimulari externe dependente) primite de la partenerul de relatie.

            In concluzie, patternul procesariloe cognitiv-afective pentru una si aceasi persoana (A) este sensibil diferit in contextul functionarii diadice, el refelctat ajustarea flexibila a fiecarui partener la constrangerile psihologice impuse de celalalt partener diadic (B)

            CAPS isi dovedeste versatilitatea prin faptul ca poate, la fel de bine, sa fundamenteze explicatiile si predictiile evolutiei comportamentale pentru un individ independent (care se ajusteaza doar la stimulari externe) si pentru acelasi individ ca partener de cuplu (care primeste feedback permanent). Partenerii intra in diada cu variabile-persoana relativ distincte (moduri diferite de encodare/perceptie, scopuri si valori mai mult sau mai putin diferite, mecanisme de coping diferite pt una si aceasi situatie, etc). Dar functionarea diadica antreneaza un raspuns ajustat la feedback-urile oferite de celalalt partener (indiferent de succesul propriu zis in armonia diadei).

             

The list 2

.

.
0 Fresh Blood Eels
Like Boom Vita Chambers
Crank It Up Hipjoint Ft Sherry St Germain
M. Ward Let’s Dance
Make You Feel My Love Adele
Revenge On the Radio Danger is my middle Name
We are Young 3OH!3
Lifetime Katharine McPhee
Can You Hear Me Brokedown Cadillac
. Catch Me If You Can Burnham
Gotta Keep Smilin’ Scouting For Girls
Giving Up The Gun Vampire Weekend
Hey, Soul Sister‏ Train
Tightrope Janelle Monáe
Canit Touch It Ricki Lee
Watch Me Move Fefe Dobson
Hot To Touch WereWolf VS Unicorn
Ashes and Wine A Fine Frenzy
In Your Skin Lifehouse
Holding A Heart Girl Named Toby
Turn To Stone Ingrid Michaelson
Get Some Lykke Li
The Manhattans “I Wanna Be (Your Everything)
Happiness Is Overrated The Airborne Toxic Event
Islands The XX
Pumped Up Kicks The People
DLZ TV On The Radio
No Way Out Rie Sinclair and Mike Suby
Only Happy When It Rains Katerina Graham
I Was Wrong Sleeperstar
Wolf Like Me TV On The Radio
Fire In Your New Shoes Kaskade Feat. Dragonette
Head Over Heels Digital Daggers
1864 Michael Suby
Beauty Of The Dark Mads Langer
Down Jason Walker
Head Over Heels Digital Daggers
Hammock Howls
Running Up That Hill Placebo
Yeah Yeah Yeah New Politics
Colors The Pass
I Need To Know Kris Allen
Rock On Collide
Kids MGMT
Opposite Direction
I’m Not Over Carolina Liar
Enjoy The Silence Anberlin
All The World Fauxliage
Lies Pablo Sebastian
Houses Great Northern
Black Hearts (On Fire) Jet
The Mess I Made Parachute
Conscience Killer Black Rebel Motorcycle Club
Clocks Vitamin String Quartet
Bloodstream Stateless
Just A Little Bit Kids Of 88
Perfect Day-The Constellations
Greenback Boogie Ima Robot
I’m In Here Sia

Criza varstei de mijloc

CRIza varstei de mijloc-ppt  = Autor : Dunastu

PTT-ul=teorie ,teorie …dulce Romanie

Cercetare: „Americanii si criza vârstei de mijloc”

În ciuda controverselor frecvente asupra termenului „ criza mijlocului vieții”, în cercetările de specialitate(de ex, DA Chiriboga, 1997; R. McCrae & P. Costa, 1990), termenul rămâne o stampila  mass-media, descris ca o perioada de stress si angoasa  aduse de vârsta de  40 de ani. O analiză recentă a crizei vârstei de mijloc  (OG rBrim,1992) a concluzionat că mijlocul vieti nu este universal  o perioada de stress si estimează  ca doar 10% din barbatii americani  ar putea suferi o criză  a vârstei de mijloc. Această lucrare analizează disjuncţia între punctele de vedere popular şi cele specializate asupra conceptului de :”criza a  vârstei de mijloc”.
Au fost folosite tehnici semi-structurate :telefon, sondaj si auto-analiza si au fost 724 de participanţi

Analizele calitative au arătat că americanii utilizeze o definiţie mult mai largă a ceea ce constituie „ criza vârstei  de mijloc” decât cea utilizată de către cercetători.

Datele pentru acesta cercetare :un eşantion de 724 adulţi cu varsta cuprinsa intre28-78 ani. Studiul punctului psihologic de cotitura (PTP) a fost un studiu de urmărire al  Studiul Fundaţia Naţională a vârstei de mijloc MacArthur (MIDUS; Mroczek & Kolarz, 1998). 724 respondenţi PTP au fost selectate din cartea de telefon.

Interviurile au avut loc în 1997 şi 1998 si au durat in medie 43 min. Rata de răspuns a fost de 82,7%. eşantion .Eșantionul a avut 49.4% bărbaţi şi 50.6% femei (Wethington, Kessler, si Pixley, în presă).

Intervievatorii au întrebat despre evenimente şi tranziţiile în ultimii 5 ani, cercetând  răspunsuri pentru claritate şi semnificaţia lor şi datând luna şi anul apariţiei.
Interviurile semi-structurate au fost utilizat pentru a încuraja răspunsuri complete şi detaliate.
Interviul a inclus întrebări despre tipurile de evenimente majore semnificate, evenimente cunoscute a fi asociate cu tulburări psihologice, inclusiv divorţ, de separare, pierderea locului de munca, probleme de căsătorie şi recăsătorire, serioase pb de sănătate, şi alte crize majore de viaţă.

Aceste întrebări au fost extrase din Evenimente structurate ale vieții(Wethington, Brown, & Kessler, 1995).

         Subiecților  le-au fost adresate de asemenea cinci întrebări despre criza vârstei de mijloc, întrebări ce au fost plasate după altele referitoare la experienţele psihologice (Wethington et al, în presă.) şi înainte de întrebările despre evenimentele de viaţă si depresie.

Datele brute din studiul intensiv (PTP), indică faptul că 26% dintre respondenţi (25,4% din bărbaţi şi 26,3% dintre femei) au avut o criză a vârstei de mijloc în trecut.
Dintre respondenţii care au atins vârsta de 50 de ani, 35,2% (34% dintre bărbaţi, 36,1% dintre femei) au raportat că au experimentat o criza a vârstei de mijloc.

Bărbaţii şi femeile au raportat apariția crizei vârstei de mijloc în medie, la vârsta de aproximativ 46 de ani. Barbatii au raportat, în medie, că vârsta 46,1 de ani este vârsta de aşteptat pentru criza de mijloc a vieții, iar femeile de vârstă 46, 7ani. Barbatii au raportat o vârstă mai mică decât a femeilor  (Men D 45.0,Women D 47.6) deşi diferenţa nu a fost semnificativă statistic. (F D 2:32; df D 1; 190), ns).

Un număr mare de respondenţi (20,9% din bărbaţi, 19,7% dintre femei) a spus că gradul de conştientizare a îmbătrânirii şi trecerea timpului a fost cauza principala a crizei sau mult mai colocvial sentimentul că “ești la jumătatea distanţei” (a se vedea tabelul I).

În cele din urmă, mai puțin de 1% din bărbaţi, 1,6% din femei  au  văzut perioada de mijloc a vieții ca pe o perioada pozitiva.

Răspunsurile eşantionul au inclus raspunsuri de tipul: “Tu nu îmbătrânești ci devii mai bun”, ” Este o experienţă de învăţare „si „Ești libera”.

În concluzie, cele mai multe convingeri despre criza mijlocului vieții au fost negative.

Subiecții au raportat că au avut o criză a vârstei de mijloc  înainte de vârsta de 40 de ani şi după vârsta de 50 de ani (a se vedea Fig. 1).
Vârsta de criză a mijlocului vieții raportata a fost semnificativ legate de vârstă participantului. Respondenţii ce au sub 40 de ani au raportat apariția crizei înainte de 40 de ani şi respondenții cu vârsta de peste 60 ani au raportat crize mai târziu în viaţa. Mulți respondenti au legat  de criza vârstei de mijloc evenimentele  majore din viața lor cum ar fi pierderea de locuri de muncă forţată sau şomajul, pensionarea anticipată,  realatii extraconjugale, afaceri, divorţul, separarea, moartea prietenului apropiat sau membri ai familiei şi probleme de sănătate. Doar doi predicatori în ecuaţia logistică au fost semnificative. Participanţi mai in vârsta au fost mult mai susceptibili de a semnala o criza a mijlocului vieții (B D 0:07; SE(B) D 0:03; p <:05), cei cu o istorie de episoade de depresie ( (B D 0:90; SE(B) D 0:38; p < :05).

În

Criza vârstei mijlocii rămâne  in continuare un termen cu o putere mai mult  metaforica, omniprezenta la bărbaţii de vârstă medie, în reclame de televiziune pentru maşinile sport şi  în ficţiune literară (de exemplu, Roth, 2000)     Există dovezi considerabile în datele culese pentru a putea spune ca subiecții folosesc termenul ca o unealta pentru a oferi sens evenimentelor si acțiunilor lor. De exemplu, o majoritate a subiecților
în vârstă de 38-43 au crezut că au avut o o criza a vârstei de mijloc conform descrierii din manual. .
O mare majoritate (aproximativ 90% din eşantion PTP) ar putea oferi o definiţie  pentru criză şi aceste definiţii corespund destul de bine cu cercetarea.
Datele de mai sus sugerează, în concordanţă cu cercetările anterioare, că experienţa  crizei vârstei de mijloc, la 40 (sau 30, sau 50 ani) nu este un  factor  universal al viații de adult, fie pentru bărbați sau femei, depinzând mai mult de percepția pe care o oferă individul evenimentului dar si modelul cultural promovat.

Bibliografie:

Autor :Elaine Wethington

Prezentare:”Motivation and Emotion,Vol.24,No.2,2000”

Curs 1                                                                                                                                                                                               Laurentiu Mitrofan

 

                                               Problematica grupurilor sociale

 

 

Principalele tipuri de formatiuni sociale sunt :

                        1. Grupurile sociale

                        2. Colectivitatile

                        3. Organizatiile

           

            Grupurile sociale sunt acele formatiuni sociale in care individul interactioneaza in mod direct, pe baza unor reguli comun acceptate si in care se recunosc ca membrii ai unei entitati distincte.

Colectivitatile sunt acele formatiuni sociale ce au la baza aceasi recunoastere a unor norme si principii comune insa nu presupun interactiuni directe intre toti membrii:

- etniile

- cultele/sectele

Organizatiile sunt acele formatiuni sociale deliberat consituite in vederea atingerii unui scop prin folosirea unor strategii de decizie si control

GRUPURILE SOCIALE

           

Caracteristici:

            a) Tipul grupului rezulta in urma aplicarii unui set de criterii ce tin de modul de formare, nr. de membrii sau relatiile dintre membrii

b) Marimea reprezinta nr de membrii ce compul frupul. Influenteaza eficienta grupului, creativitatea, atingerea obiectivelor, etc

c) Compozitia reflecta caracteriticile membrilor sub aspectul varstei, al sexului, nivelului de educatie si al pregatirii socio-profesionale.

d) Structura modul de configuratie a relatiilor interpersonale din grup (rel. socio-afective, de comunicare, de influenta, control, etc)

e) Sarcina grupului reprezinta obiectivul ce trebuie atins in urma activitatii comune

f) Coeziunea este data de ansamblul fortelor ce mentun unitatea grupului. Este o rezultanta a urmatoarelor variabile: caracteristicile psihosociale ale membrilor, natura obiectivului,contextul general.

g) Nivelul de integrare este expresia grupului de maturizare a relatiilor psihosociale dintr-un grup, al gradelor de elaborare a normelorsi valorilor comune care structureaza viata de grup. Reprezinta masura gradului de indentificare a membrilor gupului. In mod indirect acest nivel de integrare exprima si gradul de dezvoltare al constiintei colective (este element de baza al coeziunii). Prin nivel de integrare se poate intelege :

- pierderea identitatii de sine

- pierderea discernamantului

- pierderea propriilor structuri motivationale

Excluderea sociala (respingerea sociala) poate aparea in urmatoarele cazuri:

- comportament deviant

- discriminare

- fenomenul PAFA ( Persoana Adulta Fara Adapost)

- bolnavii de SIDA

- devianta sexuala (homosexuali)

h) Eficienta exprima sintetic parametrii cantitativ/calitativ de indeplinire a obiectivelor dar si gradul de mentinere a stabilitatii grupului, satisfacerea nevoilor membrilor sai.

Functiile grupurilor sociale se vor manifesta pe urmatoarele directii

- realizarea obiectivelor

            – satisfacerea trebuintelor psihologice ale membrilor

            – rezolvarea unor probleme de plan intern

            – asigurarea si mentinerea coeziunii, coerentei, limitelor grupului ca sistem

            – reglementarea relatiilor dintre grup si alre grupuri/organizatii

Satisfacerea trebuintelor psih. ale membrilor  se refera la faptul ca, grupul actioneaza diferentiat, insa nevoile fundamentale de integrarea, afirmare, recunoastere sociala dar si cele de afectiune, comunicare sau protectie, vor fi satisfacute in mod diferentiat. Acest lucru depinde de calitatile structurale ale grupului.

Grupul social reprezinta imaginea miniaturala a societatii. In grupul social putem vorbi si de un fenomen de remodelare psihologica. Acest fenomen se realizeaza prin diferite ajustari, adaptari ale individului la grup sau prin restructurari in plan cognitiv, actional, comportamental si relational. Remodelarea poate avea valente negative, cum ar fi in cazul sectelor.

Clasificarea grupurilor sociale se poate face in functie de:

            a) caracteristicile dintre membrii grupului: grupuri primare (de contact, face2face) si grupuri secondare ( predomina rel indirecte realizate printr’un releu)

b) modul de formare: Naturale si artificiale. Cele naturale iau nastere spontan datorita existentei unor obiective comune. Se disting 4 grupuri principale naturale: – familia

- grupul de joaca al copilului

- grupul de vecinatate/ proximitate fizica

- grupul de batrani

Cele artificiale iau nastere in urma unui proiect organizatoric, stiintific sau de utilitate practica:

- grupurile de dezbatere

- grupurile terapeutice

c) natura activitatii desfasurate: grupuri scolare, de munca, sportive, militare

d) cadrul normativ institutional care le reglementeaza existenta: formale (institutionale) si informale (pot avea caracter spontan). La cele  formale cadrul normativ institutional reglementeaza normele, principiile, valorile grupului. La cele informale normele, valorile vor fi determinate preponderent de dinamica proceselor interrelationare

            e) raportul dintre membrii grupului: grupuri de apartenenta, de referinta, de presiune. Grupurile de apartenenta sunt cele carora individul apartine la un moment dat in existenta lor, si in care participarea la existenta grupului nu presupune implicare emotionala. Grupurile de referinta sunt cele in care individul imprumuta valori, norme, atitudini datorita prestigiului de care se bucura grupul. Grupurile de presiune au capacitatea de a exercita o influenta semnificativa asupra unor oameni/grupuri atat datorita prestigiului pe care il au, dar si datorita puterii care o au in plan economic/informational

CURS 2                                                                                                                       Laurentiu Mitrofan

 

 

 

 

 

Structurile psihosociale ale grupurilor

 

 

            1. Structura socioafectiva - atractii+ respingeri

2. Structura motivationala atitudinala

            3. Structura de comunicatie

            4. Structura puterii –  procesele de decizie si control

5. Structura activitatii – modul in care se realizeaza scopul, obiectivul sarcinii

Dintre acestea ultimele 3 au un caracter maimult formal, ele fiind expresia normelor, prescriptiilor de grup, insa uneori au si un caracter informal fiind generate spontan in anumite contexte sociale aparte. Primele 2 au caracter informal exclusiv ce rezulta in dinamiga grupului.

Structura socioafectiva reprezinta unul din elementele de fond ale structurii grupului. Restul structurilor depinzand in mare masuna de aceste procese afective. De aceea grupul este un element generator de relatii, dar se constituie si ca un reper in dezvoltarea cognitiva a membrilorsi in dezvoltarea lor emotionala cu valente pozitive sau negative.

Dintr’o serie larga de factori ce conditioneaza structurile socioafective ale grupului, urnatorii au o pondere mai mare:

- capacitatea de comunicare interpersonala

- prestigiul extragrup

- factorii prosociali (altruismul)

- statutul individului recunoscut in plan formal/ informal – carisma este foarte semnificativa

Carisma - atitudine

Fenomene psihosociale de grup

 

            1. Coeziunea – totalitatea campului de forte care mentin unitatea grupului si are ca efect mentinerea laolalta a tuturor membrilor si care se opune fortelor dezintefratoare. Este o proprietate si un fenomen psihosocial aparte.

Avand un caracter integrator in raport cu toate procesele interactionale fe grup, este un rezultat al interactiunii dintre factorii extrinseci (FE) si factorii intinseci (FI)

            FE sunt anterior formati grupului si tin de cadrele formale de ordin organizatoric ce impun anumite valor, norme, modele.

FI sunt mult mai importanti si rezulta in contextul interactiunii si relatiilor dintre oameni. Se divid in:

a) factori sicioafectivi – atractiile si respingerile dintre membrii dar si masura in care individul se identifica la nivel motivational, valoric cu grupul

b) factori sociooperatori – distribuirea si articularea rolurilor in grup; modalitatea concreta de structurare a relatiilor de comunicare.

2. Conformismul de grup – interactiunile sistematice dintre membrii unui grup la aparitia unor uniformitati atitudinale/ comportamentale ce capata caracterul unor norme, regului, modele cu valoare intrinseca pentru grup. Nerespectarea lor duce la sanctionarea conduitelor, aceasta fiind mai severa sau nu in functie de normele incalcate, frecventa incalcarii, consecintele incalarii lor. Reactia de tip sanctiune e diferita in functie de tipul grupului, natura obiectivului grupului, de gradul de permeabilitate si de toleranta a grupului.

3. Leadership – ansamblul relatiilor inter/intragrupale prin intermediul carorao persoana influenteaza comportamentele de grup, dirijeaza, controleaza activitatile si asigura mentinerea grupului ca sistem organizat. Vizeaza procesele de control si de conducere sunt trei aspecte principale :

a) functional – referitor la rolul pe care il are actul conducerii in desfasurarea activitatii

b) relational – se evidentiazarelatiile dintre lider si membrii

c) aptitudinal – capacitatile, caracteristicile psihoindividuale ale liderului.

Exista 3 perspective ale liderului:

- statutul formal/informal

- liderul ca persoana, cu o personalitate si un anumit set de aptitudini psihosociale

- stilul concret de conducere ~ structura specifica de tip relational : 1. Stilul autoriar

2. Stilul democrat

3. Stilul permisiv

1. Stilul Autoriar – se caract. prin concentrarea puterii in mana liderului,mai ales procesele dedecizie si control. Sanctioneaza si recompenseaza fara a tine cont de alte opinii, fara a se consulta. Climatul grupului este apasator, tensionat, iar conflictelese pastreaza intr’o stare latenta pana izbucnesc.

2. Stilul Democrat – este un raport de intredere intre lider si membrii. Liderul ia deciziile importante in urma consultarii cu grupul. Climatul este tonic, destins, nr conflictelor este scazut, insa nu este neaprat un grup eficient.

3. Stilul Permisiv – Liderul isi abandoneaza in mare masura responsabilitatile sau functiile, lasand activitatea grupului sa se desfasoare de la sine. Performantele grupului sunt foarte scazute, climatul este nefavorabil, existand numeroase conflicte si tensiun.

Factorii psihosociali legati de stilul de conducere

 

A. Factori determinati ai stilului de conducere si a relatiilor din campul exercitarii autoritatii si influentei

B. Factori caracteristici ai stilului de conducere

C. Factori cae reflecta perceptia subiectiva a resp. stilului de conducere de catre membrii grupului.

 

         A.

 1. Puterea pozitiei – gradul de investire cu autoritate a liderului de catre nivelul ierarhic superior (daca exista) si gradul de autonomie care’l are in luarea deciziilor.

2. Gradul de structurare a sarcinii – masura in care sarcina e precis definita/algorimizata; daca nu e clar definita necesita creativitate.

3. Compozitia grupului – omogenitatea lui dpdv al varstei, experientei, statutului social.

4. Traditia grupului – masura de structurare a normelor si valorilor care reglementeaza viata de grup.

5. Competenta profesionala a liderului – capacitatea de a rezolva probleme.

6, Trasaturi temperamentale, caracteriale ale liderului.

 

         B.

Evidentiaza acele invariante comportamentale si relationale ale liderului specifice unei anumite situatii de conducere.

1. Autoritarismul –  gradul de concentrare a puterii si modalitatile concrete de luare a deciziilor in functie de activiatea grupului,natura obiectivului, viata concreta a membrilor.

2. Directivitatea – atitudinea liderului in anumite situatii problematice; dpdv al sugestiilor si solutiilor oferite.

3. Relatia lider-membrii – tipul de relatii informale pe care liderul le promoveaza in cadrul grupului.

C.

1. Statutul sociometric al liderului. Pozitia liderului in structura sociometrica a grupului. Numarul de atractii si respingeri de care beneficiaza.

2. Gradul de incredere in lider. In secte gradul de incredere este maxim. Masura in care membrii il crediteaza pe lider in ceea ce priveste capacitatea lui de a lua decizii responsabile si de a solutiona anumite situatii problematice.

Caracteristicile liderului in fata maselor

 

1. Puternica forta persuasiva.

2. Prestigiul. Se manifesta ca o forma de fascinatie a grupului/maselor, ce se leaga de prestigiul social al liderului, fiind unul admirat, dorit, temut.

3. Carisma/ farmecul personal. Liderul emana o forta interioara, reuseste sa convinga fara efort deosebit. Ceilalti manifesta fata de lider o incredere spontana extrem de ridicata.

4. Inducerea sentimentului de dependenta afectiva

5. Experienta sociala. E semnificativ pentru succesul sau; inteligenta sociala corelata cu o buna cunoastere a tehnicilor de manipulare dar si cu o cunoastere fina a mecanismelor psihologice a multimilor, duc la succesul scondat.

 

Mijloacele liderului in fata maselor pentru a fi eficient

 

1. Inductia comportamentala – initierea unei actiuni de lider sau a unui anumit comportament demonstrativ la care multimea se alatura automat prin imitatie/contagiune. Spiritul de turma al multimii (LeBone)

2. Incitarea emotionala – ridicarea tonusului emotional al multimii de catre lider. Anumite sintagme, imagini, simboluri incarcate afectiv.

3. Sugestia – determina multimea sa adopte anumite atitudini dorite sau sa declanseze anumite comportamente care scapa controlului rational. Ex. de sugestie: asociatii, repetitii, exemple pe care liderul le face in mod pregnant pentru a conduce multimea pe directia dorita.

4. Prezentarea unei idei simple intr’o forma care nu permite nicio indoiala/contrazicere. Acest lucru este facilitat de prestigiul social al liderului.

5. Repetarea sistematica a unei idei. Induce in mod inconstient in mintea oamenilor o anumita directie care nu are nevoie de demonstratie. Este un substitut pentru rationamentul justificativ logic.

6. Ordinul. Este o indicatie comportamentala ce solicita o acceptare imediata, neconditionata  datorita autoritatii liderului.

CURS 3

Laurentiu Mitrofan

 

 

Influenta Sociala

                   Formele influentei

 

 

 

  1. Persuasiune
  2. Manipulare – interpersonala

 

 

Persuasiunea -  incercarea de a ifluenta. Robert Cealdini descrie urmatoarele 6 mecanisme ca fiind principalele armeale Persuasiunii.

  1. a.           Reciprocitatea – oamnii se simt obligate ca atunci cand li se face un serviciu/concesie ei sa ofere la randul lor ceva similar. A sti sa prezinti cererea in forma unei haine de returnare a unui favor reprezinta un mecanism care te poate ajuta sa obtii ceea ce vrei de la altii.
  2. b.     Angajamentul si Consecventa – un angajament luat in public, in grup motiveaza individual sa fie consecvent sis a aiba un comportament asa cum a spus. Sa obtii un astfel de angajament de la cineva reprezinta mai mult decat jumatate din drumul catre punerea in aplicare
  3. c.      Dovada sociala – daca mai multi oamni cred cu tarie in anumite lucruri atunci acestea ar trebui sa fie adevarate, insa in realitate acesta poate fi un mechanism psihologic de a influenta.
  4. d.     Simpatia – avem incredere in cei pe care-I cunoastem si simpatizam. Ii simpatizam in special pe cei cu care semanam/avem lucruri in comun (hobbiurile, nivelul de educatie, stilul de viata, modul concret de comportament in grup)
  5. e.     Autoritatea – avem incredere in acele informatii care vin din sursele oficiale; oamnii tind sa se suputa autoritatii. Majoritatea oamnilor sunt impresionati de: statutul social, prestigiu, niv de experienta.
  6. f.       Raritatea – metoda subtila psihologica de a exploata folosind asa numita tactica a termenului limita prin care se exercita presiuni asupra tintei. E folosita pentru convinerea celorlalti.

 

Manipularea reprezinta actiunea prin care un actor social (individ/ grup/ colectivitati) este determinat sa gandeasca sis a actioneze intr-un anumit sens, mod compatibil cu interesele initiatorului, lasand impresia de liber arbitru.

Diferenta intre Persuasiune si Manipulare consta in faptul ca individual persuadat e constiet de influenta celui care foloseste acea tehnica, pe cand in manipulare el nu e constient de influenta manipulatorului.

Aspecte psihologice ale persoanelor care pot fi usor manipulate:

  1. a.      Sugestibilitatea crestuta
  2. b.      Dependenta emotional-afectiva
  3. c.       Imaturitatea emotionala
  4. d.      Slaba incredere in fortele proprii
  5. e.      Imaginea de sine scazuta
  6. f.        Identitatea de sine difuza
  7. g.      Lipsa de asertivitate
  8. h.      Incapacitatea de a spune NU in anumite situatii
  9. i.        Dependenta de a avea mereu aprobarea altora
  10. j.        Gradul crescut de labilitate emotionala
  11. k.      Gradul crestul de impresionabilitate

 

Manipularea psihologica presupune atat ascunderea intentieti dar amai ales cunoasterea vulnerabilitatilor psihologice ale celuilalt pentru a detecta care sunt tacticile cele mai eficiente.

Manipulatorii au trei motive:

-         nevoia de a-si atinge scopul cu orice pret fara a tine cont de cei din jur

-         nevoia puternica de a obtine puterea si superioritatea in relatie cu celalalt

-         nevoia de a avea control

Triada intunecata a personalitatii:

  1. Narcisismul
  2. Machiavelismul
  3. Psihopatia

Narcisismul se refera la vanitate, imagine de sine exacerbate, lipsa de empatie.

Machiavelismul e capacitatea de a seduce si de a exploata vulnerabilitatile emotionale ale celorlalti si o anumita doza de raceala afectiva.

Psihopatia reprezinta o lipsa totala, o desconsiderare cronica vizavi de principiile etice si comportament antisocial. Presupune egoism, iresponsabilitate, nivel scazut de empatie, rusine si vinovatie.

Tehnci folosite de manipulatori

 

 

  1. Manipularea interpersonala
  1. 1.      Minciuna – modalitate de a minimize efectele si probabilitatea de a fi manipulator prin minciuna creste atunci cand persoana realizeaza aceasta tehnica prin moduri foarte subtile: minciuna prin omisiune, ascundere, retinerea unei parti semnificative din adevar.
    1. 2.      Negarea – manipulatorul refuza sa recunoasca atunci cand greseste.
    2. 3.      Rationalizarea – scuza folosita de manipulator atunci cand are si un comportament inadecvat/nepotrivit
    3. 4.       Minimizarea – tip de negare asociata cu rationalizarea. Manipulatorul afirma ca atitudinea sa nu e rau voitoare/iresponsabila asa cum sugereaza altul; spune ca sunt insulte/batjocuri.
    4. 5.      Diversiunea – manipulatorul nu da un raspuns direct la o anumita intrebare, ci creeaza o diversiune indreptand discutia in alta directie.
    5. 6.      Folosirea unor raspunsuri evasive/ambigue
    6. 7.      Intimidarea voalata – manipulatorul foloseste amenintari subtile/indirecte/implicite
    7. 8.      Invinovatirea – tactica speciala de intimidare in care se sugereaza/afirma ca celalalt este o persoana egoista, autosuficienta si nepasatore. Se induce sentimental de vinovatie.
    8. 9.      Santajul emotional – puternica modalitate de manipulare in care santajistul ameninta direct/indirect sa o pedepseasca (pe tinta) pentru a obtine ceea ce doreste. Cunoscand foarte bine vulnerabilitatile emotionale face apel la cele mai ascunse secrete ale individului => devin obiectul amenintarii. Stiind ca victima doreste iubirea/acceptarea celuilalt santajistul ameninta cu retragerea afectiunii sau cu faptul ca victima trebuie in mod vadit sa demonstreze ca merita afectiunea lui. Victim ail crediteaza emotional pe santajist si va intra intr-un pattern comportamental in care deciziile sale sunt luate de manipulator. Santajistul emotional foloseste frica, obligatia si invinovatirea in relatiile sale. Cei care folosesc aceasta tehnica de manipulare au elemente din tulburarea de personalitate de tip borderline.
    9. 10.  Sarcasmul si atitudinile de tip depreciativ cu rolul de a cultiva teama si autoindoiala in victima. Il face sa se simta slab dpdv psihologic sis a se indoiasca de propriile calitati. Manipulatorul utilizeaza comentariile retorice, un anumit ton al vocii si o anumita privire. Pot face victima sa se simta rusinata sis a se indoiasca de sine, astfel incat creeaza un sentiment de inadecvare victimei.
    10. 11.  Jucarea rolului victimei – manipulatorul se pune in rol de victima pentru compasiune, afectiune.
    11. 12.  Defaimarea victimei
    12. 13.  Proiectarea vinei asupra altora
    13. 14.  Simularea inocentei/vinovatiei
    14. 15.  Simularea confuziei
    15. 16.  Folosirea furiei
    16. 17.  Seductia.

CURS 4

Laurentiu Mitrofan

 

B. Persuasiunea si manipularea ideopolitica

 

Persuasiunea  implica o forma de comunicare aparte prin intermediul careia se obtine o schimbare de atitudine si comportament. Pentru eficienta acestei relatii de persuasiune deosebit de importanti sunt urmatorii factori:

  1. Emitatorul
  2. Mesajul
  3. Canalul de comunicare
  4. Auditorul

Dpdv psihologic la nivelul emitatorului cei mai importanti factori sunt:

-         trasaturile de personalitate

-         increderea in fortele proprii

-         stilul relational

-         experienta de viata

-         statutul professional si prestigiul

-         charisma

La nivelul mesajului:

-         ponderea diferitelor elemente informationale

-         ponderea elementelor emotionale-afective cat mai mare

-         gradul de redundanta

-         coerenta

-         adecvarea la situatie

Dpdv al auditorului:

-         trasaturile de personalitate (cu cat img de sine e mai scasuta cu atat mesajul persuasive isi atinge tinta)

-         gradul de sugestibilitate

-         nivelul intellectual

-         statutul social

Cercetarile de psihologie sociala evidentiaza la nivelul sursei persuasiunii urmatoarele aspecte ca fiind importante:

  1. credibilitatea sursei
  2. intentia
  3. charisma

a.)    Cercetarile au demonstrate ca schimbarea de atitudine va fi conditionata de anumiti factori, insa asa cum sunt ei perceputi de auditor nu neaparat cum sunt in realitate. Ei tin de statutul moral, professional al sursei insa asa cum e acesta perceput de tinta.

b.)    Cercetarile arata ca in ceea ce priveste intentia comunicatorului relevant este: forta persuasive a unui mesaj creste daca auditorul afla ca respectivul mesaj il dezavantajeaza sau il pune intr’olumina nefavorabila pe cel care il transmite. Daca mesajul comunicat vine in concordanta cu propriile interese sau cu pozitia sa afectiva formulata, forta persuasive a mesajului scade, si este cu atat mai slaba cu cat interesele comunicarii sunt mai puternice.

c.)    Cercet. Arata ca atractia fizica pe care o exercita comunicatorul are un effect apreciabil semnificativ asupra fortei de persuasiune a unui mesaj. Explicatia e data de dorinta inconstienta a auditorului de a se identifica cu o persoana care are calitati deosebite.

La nivelul mesajului cercetarile pun accent pe:

  1. inducerea fricii
  2. implicarea activa a auditorului
  3. efectul de intaietate.

a.)    Cercetarile arata ca frica se constituie ca un important factor de tip motivational in dobandirea unei anumite conduite. Cu cat frica e mai puternica cu atat tendinta adoptarii unui comportament care sa elimine pericolul invocat e mai mare.

b.)    Cercetarile arata ca orice forma de antrenare a auditorului in formularea unor concluzii sporeste in mod semnificativ forta persuasiva a mesajului. Adoptarea unei decizii in grup sporeste in mod considerabil capacitatea acesteia de a provoca schimbari comportamentale durabile in noul membru.

c.)    Cercetarile arata ca exista o anumita selectivitate fata de informatii in functie de locul concret ocupat in cadrul unui mesaj. Acest effect determina o influenta mai mare a informatiei prezentate la inceput mai ales daca e reluata si la sfarsitul mesajului.

Caracteristicile canalului de comunicare.

Comunicarea verbala este eficienta datorita implicarii personale a emitatorului si receptorului. Mesajul audio-video are o forta persuasive crescuta =>  forta mare de sugestie a imaginii, datorita faptului ca imaginile sunt mai usor de interpretat mental/intellectual.

La nivelul auditorului urmatorii factori sunt esentiali:

-         sugestibilitatea

-         imaginea de sine

Mesajul persuasive isi atinge cu greu tinta in cazul persoanelor dominatoare/autoritare/cu o imagine de sine crescuta/hipertrofiata si persoanele cu accentuat spirit de competitie.

Este usor de influentat o persoana cu o slaba increde in sine, care este obedienta, vulnerabila emotional sau care are un nivel de intellect scazut.

Insusirea ideilor altora este o modalitate implicita de a fi recunoscut de catre cei care le promoveaza.

Alti factori importanti in procesul persuasiunii

  1. Mediul fizic o ambianta care produce discomfort, stare de tensiune, converge catre o stare de rezistenta la argumentatie si la influente. Dpdv psihologic, comunicatorul reprezinta o sursa indirecta de discomfort, asociat cu ambianta.
  2. Climatul psihosocial.

 

 

Manipularea ideopolitica

 

Manipularea  este o forma de influentare agresiva care nu respecta liberal arbitru, unde primeaza interesele sursei.

Clasificare

 

1.In functie de profunzimea efectului obtinut: superficiala (se vizeaza un singur aspect atitudinal – de ex. De a cumpara un produs) profunda (sunt vizate orientarile fundamentale ale tintei in plan ideologic, cultural, religios)

2.In fct. de nivelul procesual psihic implicat in schimbarea atitudinala: liminala (subiectul poate constientiza actiunea la care e supus) subliminala

3.In fct. de numarul de subiecti: interpersonal, de grup, mase.

 

Dezinformarea = ansamblu organizat de tehnici, procedee de prelucrare, prezentare si transmitere a unor informatii cu scopul constient de a induce in eroare/ a provoca deruta/ a manipula conduitele in conformitate cu un scop ascuns.

Tehnici

  1. Ascunderea/selectarea informatiilor  pe criterii de utilitate exclusive pentru manipulator si care nu au legatura cu adevaratele obiective. Justificari – invocarea secretului
  2. Distorsiunea informatiilor: – schimbarea ordinii corespunzatoare a desfasurarii reale a enevimentelor

-         asocierea cu fapte/evenimente care nu au legatura cu tema comunicarii

-         amestecul/amalgamarea informatiilor

  1. Deformarea proportiilor: - acordarea unor ponderi arbitrare diferitelor unitati informationale fara legatura cu importanta lor reala

-         repetitii/sublinieri/ extinderea spatiului acordat prezentarii informatiei considerace convenabile in defavoarea celor neconvenabile.

  1. Intoxicarea tintei: lansarea unor pseudoinformatii care au rolul de a distrage atentia si de a orienta gandirea intr’o directie gresita
  2. Zvonuri: afirmatii false care nu pot fi verificare; sunt vizate personae/evenimente/situatii. Este un process de intoxicare a tintelor prin crearea unui climat social convenabil manipulatorului, acest climat fiind caracterizat de panica/neincredere generalizata/dubii despre o anume situatie.
  3. Sloganuri/stereotipii de gandire/pseudoprincipii. Vor fi invocate ulterior drept adevaruri/repere valorice incontestabile.
  4. Dirijarea asocierii conexiunii faptelor: tinta sa perceapa anumite relatii cauzale/ de conditionare intre fenomene care nu exista in realitate.
  5. Blocarea canalelor de comunicare ce transmit alte informatii sau carora li se da o alta interpretare. Presupune accesul la instrumente formale ale puterii.
  6. Discreditarea surselor incomode: atacuri la persoana/calomnii/interpretari tendentioase ale faptelor
  7. Interpunerea unor relee informationale/ agenti de influenta care faciliteaza transmiterea unor informatii dorite de catre manipulator. Aceste relee fabrica si promoveaza expertii/analistii/observatorii invocati selective drept surse de autori.

Brainwashing – remodelare psihologica a omului

 

Conceptul poate fi privit dpdv cognitive-afectiv pt. ca emotiile sunt un factor foarte puternic. Acest fenomen se refera la pierderea autocontrolului, frica dominatiei absolute a unui om si frica pierderii identitatii de sine. E similar cu inducerea de halucinatii (simptomele cele mai grave ale bolilor psihice). El seamana cu intoxicatia cu substante halucinogene dar spre deosebire e atacat nu doar autocontrolul, cenzura comportamentului ci chiar identitatea tintei.

Comanda unui act e una extrema, insa in azul reusitei unui process de brainwashing tinta nu resimte acest fenomen ca avand o sursa externa ci isi asuma responsabilitatea consecintelor sale. Astfel contrasteaza cu schizophrenia in care halucinatiile sunt percepute ca fiind din exterior. In brainwashing exista convingerea ca la baza comportamentului este propria decizie.

Are si o componenta cognitive. Se bazeaza pe anumite scheme cognitive pe care le avem despre noi:

  1. 1.      Ideea de putere: oamenii considera ca pot face ce le dicteaza constiinta; au control asupra propriilor decizii, ca nu sunt influentati
  2. 2.      Ideea despre schimbare: isi pot schimba atitutinile/comportamentul doar atunci cand vor ei. Fenomenul de brainwashing presupune aceasta schimbare pentru ca altcineva vrea acest lucru.
  3. 3.      Ideea cauzalitatii: inteleg/explica modul de functionare a unor fenomene si emit diferite ipoteze cu privire la cauzalitate. Tind sa atribuie aceleiasi cause o serie de efecte similare;in unele cazuri aceasta atribure este eronata. Branwashingul presupune specularea acestei vulnerabilitati, potrivit careia oamnii atribuie acelasi effect unei cauze.

Brainwashing’ul se bazeaza pe inductia emotionala, specularea vulnerabilitatilor emotionale.

Grupurile mici (secte) sunt capabile sa foloseasca in mod intens astfel de tehnici de brainwashing pentru ca ele ating un mare nivel de control asupra tintei. Ele invoca fortele exterioare si comunicarea cu ceilalti ca fiind o amenintare reala pentru viata individului si pentru secta ca grup. Aceasta influenta poate fi vazuta ca o amenintare la adresa integritatii.

CURS 5, 5.11.2010

CONDUITA RELIGIOASĂ ŞI CARACTERISTICILE PSIHOSOCIALE ALE SECTELOR

            Conduita religioasă, fie că este individuală sau de grup, constituie expresia interacţiunii dintre cel puţin 6 categorii de factori:

  1. culturali: sintetizează achiziţiile spirituale ale comunităţii respective
  2. instituţionali/formali: reflectă influenţa directă a bisericii, dar şi a altor instituţii (politice, statale)
  3. macrosociali: explică trăsăturile generale ale unei societăţi pe o anumită treaptă a dezvoltării sale, fie că este vorba de dezvoltare tehnologică, fie că este vorba de cea ştiinţifică
  4. psihosociali de grup: contează foarte mult următorii factori:

-         modelarea comportamentală şi presiunea normativă a grupului

-         fenomenul de imitaţie şi de contagiune

  1. psihoindividuali: reflectă anumite trăsături de personalitate; cu incidenţă asupra trăirilor religioase şi asupra manifestărilor religioase; contează foarte mult anumite complexe emoţionale ale individului sau anumite trăsături de caracter (motivaţional afective)
  2. contextuali: evenimentele social-istorice: războaiele, dezastrele, calamităţile etc.

La nivel social, religia are următoarele funcţii:

  1. morală: se referă la stabilirea unor norme (modele comportamentale/interpersonale/sociale care sunt în concordanţă cu conceptele de bine şi de dreptate
  2. identitară: comunităţile umane capătă o dimensiune identitară de tip cultural-istoric, dar e vorba şi de un liant spiritual extrem de important/puternic
  3. motivaţională: se referă la satisfacerea unor nevoi specific umane cum ar fi:

-         cea de comunitate

-         de afiliere la un grup

-         de securitate

-         de comuniune spirituală

  1. d.      culturală

În cazul exacerbării trăirilor şi manifestărilor religioase se poate ajunge la următoarele forme:

-         bigotism exagerat

-         intoleranţă religioasă

-         fanatism religios

-         delir colectiv

Se întâmplă în mod special în cazul sectelor şi cultelor.

SECTELE ŞI CULTELE RELIGIOASE

În cazul sectelor apocaliptice, delirul indus credincioşilor a dus către fapte cu caracter antisocial, către crime/sinucideri colective.

Cele mai celebre cazuri:

-         Templul Oamenilor: condusă de Jim Jones; s-au sinucis în aceeaşi zi 1000 de oameni care şi-au omorât întâi copiii

-         400 de oameni s-a sinucis în aceeaşi zi, 1997, Uganda

-         Heaven’s Gate – California; 30 de oameni s-au sinucis; sectă ufologică, condusă de Marshall Applewhite

-         Ordinul Templului Soarelui: 500 de adepţi, 75 s-au sinucis în aceeaşi zi, pe teritoriul Elveţiei şi al Franţei

În exacerbarea manifestărilor şi a comportamentelor religioase, între condiţiile generale economice, politice şi efectele concrete în plan comportamental, se interpun următorii factori:

  1. personalitatea individulu, structurile sale cristalizate; anumite trăsături de personalitate configurate sub forma unor sindroame
  2. grupul social de apartenenţă cu întreaga sa fenomenologie şi cu influenţa sa directă asupra membrilor, asupra conduitei şi vieţii acestora

Factorii psihoindividuali, de personalitate care determină exacerbarea comportamentelor religioase pot fi incluşi în 4 mari categorii:

  1. nivelul de inteligenţă, emotivitate, sugestibilitate
  2. complexele emoţionale dobândite în ontogeneză, în scenariul vieţii individului
  3. experienţele traumatizante care l-au marcat pe individ într-o mare măsură şi care duc la dezvoltarea unor complexe specifice: complexul inutilităţii în lume, înfrângerii, insignifianţei
  4. factori psihotici: îşi găsesc diferite forme de manifestare în comportamentul concret al omului, cum ar fi: diferite forme de delir, de paranoia, manie, schizofrenie

Principalele caracteristici psihosociale ale sectelor:

  1. coeziunea foarte mare a sectelor
  2. forţa grupului
  3. viaţa membrilor este total subordonată sectei
  4. adeziunea voluntară a membrilor
  5. elitismul autodeclarat şi cultivat în cadrul sectei, membrii considerându-se oameni superiori, special aleşi pentru o misiune înaltă (înfrângerea răului, salvarea omeniri

CURS 6

Psihoze colective

Analiza comparative intre psihozele individuale si a grupului

Termenul de psihoza = afectiune psihica foarte grava, o afectiune ce impregneaza intreaga personalitate a individului, care isi pune amprenta asupra existentei sale si care se caracterizeaza concret prin inadaptare pe plan social, profesional, izolare, inchidere in sine, alterare profunda a relatiilor interumane, tulburari in sfera perceptiei (halucinatii), in sfera gndirii (delir), a reprezentarilor si memoriei. Apar conduite bizare si comportamente discordante.

            Termenul are si conotatie medicala (cancerul psihismului).Psihozele isi au ca si cauze factorul genetic, iar manifestarile si simptomele se pot accentua in conditiile de trauma puternica..

Psihozele colective isi au drept cauze exclusiv factori socioexterni. Se fol. Termenul de sociopatologic. Sunt manifestari si comportamente psihosociale anormale care vizeaza grupurile umane. Dpdv al psihanalizei, aceste psihoze sociale reprezinta mecanismele psihice de aparare utilizate de intreg grupul social.

Factori declansatori

  1. Hiperexaltarea emotionala – stare de tensiune emotionala puternica care nefiind exteriorizata duce in timp la o anumita stare specifica ce se coreleaza cu starea de nesiguranta si cu angoasa permanenta, si intr-un anumit moment izbucneste la nivelul grupului sub forma unei hiperexaltari emotionale.
  1. Sugestibilitatea crescuta a grupului – se carac printr-o receptivitate la factori si elemente irationale; acceptate neconditionate si total lipsite de critica a unor solutii cu caracter absurd.
  1. Nevoia decompensare a fricii – cautarea unor cai de iesire din situatii limita impuse de factori sociali, psihotraumatizanti. Are la baza nevoia de a fi securitat, intr-o lme care e perceputa nesigura, amenintatoare, nociva
  1. Adoptarea unor conduite absurde, a unor modele de gandire irationale
  1. Adoptarea unor reprezentari colective cu valoare directoare in sfera gandirii si a comportamentului (Acele reprezentari colective despre cauze/evenimente/fapte care inlocuiesc reprez individuale si chiar gandirea individuala
  1. Imitatia – prin scaderea/pierderea imitatiei individuale coroborat cu difuzia responsabilitatii
  1. Influenta emotionala reciproca printr-un proces de inductie sugestiva colectiva
  1. Automatizarea/robotizarea conduitei umane
  1. Eliberarea pulsionala primara de factura agresiva

Distingem doua zone de manifestari psihosociale ale grupului

  1. zona de sublimare psihoculturala asupra eului colectivitatii – caracterizant ptinr-o intoarcere in trecut, reactualizarea evenimentelor traumatizante din istoria grupului
  2. zona de descarcare a pulsiunilor fundamentale ale inconstientului colectiv – “proiectie in viitor”, anticiparea evenimentelor cu caracter reparator-compensator

In functie de cele doua zone distingem urmatoarele tipuri de psihoze colective

    1. Psihozele colective subliminale: origine in supraeul colectiv, si privesc spre trecut
    2. Psihozele colective de descarcare: inconstientul colectiv se proiecteaza in viitor
  1. 1. Idealiste – manifestate prin tendinta de afirmare, intr-o maniera sublimata a idealurilot maselorsociale; psihoze utopice

Se pot prezenta sub diferite aspecte: idei reformatore sociale, politice, religioase, economice sau sub forma unor ideologii socio-politice, filozofice, doctrine sau utopice de schimbare a lumii. Dpdv social au in cadrul grupului un rol compensator, oferind o solutie la criza sociala a valorilor (nazism, comunism)

2. De refugiu (regresive) – conduite de refgiu sau regresie in trecut. Se mai numesc psihoze colective schizoide. Apar fenomene de regresiune de factura iserica, compensarea culpabilitatii prin autopedepsire. In cazul sectelor se poate ajunge la suicid coelctiv.

  1. 1. De violenta – sunt aflate in raport direct cu inconstientul colectiv, manifestate prin : descarcari ale tensiunilor pulsionale acumulate de masele umane intr-o forma negativa. La baza lor se afla potentialul agresiv latent al maselor (suporterii echipelor de fotbal)
    1. De expansiune – manifestari psihopatologice colective, dominate de tendintele proiective ale grupurilor umane catre viitor ca o negare a prezentului. Sunt de regula constructii de tipul delirului colectiv si pot fi numite si psihoze delirante colective.

Masele nu se mai recunosc ca apartinand unor valori anume si doresc sa impuna altevalori care sa le reprezinte. Pierderea identitatii specifica perioadelor de criza sociala a valorilor. Solutiile sunt expresia unei confuzii sociale, axiologice generale. Au un caracter aberant, nefondat si pot lua aspectul unor constructii delirante de masa.

In categoria psihozelor expansive intra :

  1. A.                      conduitele de panica, psihozele derilante ce au ca substrat angoasa, nesiguranta in perspectiva viitorului, legate de teme catastrofale
  2. B.                      migratia populationala catre alte regiuni ca expresia a cautarii unei noi ordini, sigurante sociale. E menita sa anuleze angoasele oamenilor si sa le ofere o indentitate precisa
  3. C.                      miscari sociale de masa cu caracter de schimbare a ordinii sociale si politice (lovituri de stat, acte teroriste).

Dinamica grupurilor: curs 7

03.12.2010

Problematica PAFA(persoanele adulte fara adapost)

            Grupul de persoane pt car strada reprezinta caminul de zi cu zi sunt:

  1. Copii proveniti din orfelinate – „copiii strazii”
  2. Batranii , acestia ajung in strada fie ca urmare a escrocheriilor, inselaciunilor, care isi pierd locuinta
  3. Persoanele cu dizabilitati fizice si psihice
  4. Familii cu copii care ajung in strada ca urmare a violentei domestice, a pierderii locuintei sau a evacuarii;
  5. Grupul fostilor detinuti – in majoritate tineri, aleg strada ca ultim refugiu intrucat se confrunta cu respingerea in familie, din grupul social, din societate per ansamblu.
  6. Grupul somerilor

Putem vorbi de doua perspective de fenomenului PAFA:

-una dinamica si se refera la degradarea fiintei umane in timp in aceasta situatie in contextul convietuirii in strada.

Evidentiem 4 faze ale desocializarii ale PAFA:

  1. faza agresiva. Aceasta este o perioada de activitate intensa, in care se fac diferite incercari de readaptare exterioara si in care personalitatea individului si lumea sa psihica interioara raman neschimbate. Din punct de vedere obiectiv, aceasta faza apare ca urmare a unui eveniment brutal, fie ca este vorba de decesul partenerului de viata sau pierderea locului de munca, faptul ca individul sufera un accident in urma caruia el capata o dizabilitate fizica.

In aceasta perioada, persoana incearca sa-si regaseasca stabilitatea pierduta. Din punct de vedere al interactiunilor sociale: contactele se diminueaza, valorile din trecut reprezinta insa motorul actiunilor sale si ele inca ii ghideaza comportamentul. Inca din aceasta prima faza, persoana ia contact si incepe sa frecventeze o lume noua si care nu este recunoscuta ca fiind a sa. Persoana nu se identifica cu aceasta lume.

  1. Faza de regresiune este o faza de inchidere in sine. Persoana inca respinge noua situatie, si daca in timpul primei faze, lumea din trecut inca ii era familiara si relativ binevoitoare, in aceasta faza, lumea ii devine treptat ostila si incepe sa existe o disjunctie intre grupul social si noul sau comportament. Din punt de vedere obiectiv, noile actiuni pe care trebuie sa le iontreprinda, repectiv: unde sa doarma, sa manance, sa se spele, transforma tretat mentalitatea omului si contribuie la procesul de desocializare. Privatiunile de tot felul, frustrarile se accentueaza si respingerea pe care o resimte din partea anturajului accentueaza sentimentul de inadecvare al persoanei si intr-un fel agraveaza situatia lui psihologica. In aceasta etapa, individul se simte responsabil de esecurile sale si inca incearca sa le gasesasca o explicatie, dar comparatia sociala va agrava stare de inadecvare intrucat raportarea la reusitele altora nu face decat sa le accentueze sentimentul de esec. Treptat, situatia lui devine din ce in me mai insuportala, atat la nivel economic cat si psihologic. Posibilitatea de a iesi din acest impas va depinde de gradul de vulnerabilitatea psihologica a individului, dar din pacate, marea majoritate nu reusesc sa depaseasca aceasta faza – avand un grad de rezistenta psihologica scazut (determinat de societate, de familie).
  2. Faza de fixare – persoana constientizeaza pe deplin ca face parte dintr-o lume complet noua (pastreaza constiinta omului care a fost si care nu mai e in prezent). In aceasta etapa, pute vorbi de sentimentul de devalorizare de sine, in care imaginea de sine este extrem de scazuta si in care el trebuie sa faca eforturi sa se adapteze unei lumi in care exista infractiuni, delicte etc. Esecul personal resimtit duce si mai mult la respingerea sociala; dispretul si denigrarea constituie arme puternice de aparare a societatii impotriva exclusilor. Apar: rascolitul prin gunoaie, comiterea unor mici infractiuni, conditia de cersetor. Desi inainte individul nu obisnuia sa bea sau sa consume droguri, in aceasta etapa incepe consumul excesiv de alcool.  La inceput bea ca sa uite, apoi se instaleaza dependenta, putem vorbi de un nou stil de viata, in care el se simte parte integranta a universului exclusilor social. Daca se produce o fixatie la aceasta etapa, iar individul nu ajunge si la a patra faza, riscul suicidului este foarte mare, chiar si suicidul comis.
  3. Faza de resemnare, in care individul isi uita aproape complet lumea din care a provenit. Apare valorizarea noului univers in care traieste. In acest stadiu intalnim cersetorii filozofi sau liberali, care au devenit mandri de starea lor. Explicatia este: se regasesc aici mecanismele psihologice ale unei rationalizari de tip autist patologic, prin care individul minimalizeaza rolul universului normal, al societatii si in care isi neaga complet fostele lui valori si sisteme axiologice. Contactele (interpersonale) cu anturajul trecut sunt inexistente; el incearca sa supravietuiasca adaptandu-se noii lumi, iar aceasta adaptare presupune chiar o transformare, o metamorfoza a personalitatii sale la nivel profund – caracter, valori etc. Se creaza o noua necesitate – de a fi liber, de a nu fi ingradit nicaieri, cu conotatii patologice, astfel incat nu se pot integra intr-un mediu, simt nevoia de a calatori, de a vagabonda. Vagabondajul apare ca un simptom aparte a PAFA. Noua lume ii este familiara, iar cea veche este dispretuita, respinsa, iar conflictul interior extrem de grav produs de marginalizarea sociala este „rezolvat” prin mecanismele psihologice ale negarii.

-        psihopatologica, corelatiile dintre fenomenul PAFA si tulburarile psihice, felul in care acestea se accentueaza sub influenta strazii.

Putem evidentia ca copilaria individului a fost adesea marcata de traume, in personalitate s-a constatat un anume grad de rezistenta interna la schimbare. Putem vorbi de o reactie terapeutica negativa, una paradoxala, in care pacientul refuza sa ii fie mai bine. Potrivit acesteia, toate tentativele de a-l transforma esueaza si agraeaza simptomele.

Vagabondajul constituie un simptom psiho-patologic aparte si desi psihiatria il considera un fenomen mai degraba socio-patologic, avand cauze economice, sociale; el reprezinta in cazul PAFA un simptiom psiho-patologic de sine statator. Sub influenta vagabondajului, se pot accentua si alte manifestri psiho-patologice, astfel apar si comportamente psihotice, de tipul reactiilor schizofrenice sau paranoice. Vagabondajul poate fi conceput ca fenomen multifactorial, explicatia fiind corelatia dintre efectele excluderii sociale, economice, dar si familiale. Un alt factor cu care coreleaza este alcoolismul, dependenta de alcool sau de droguri. In cazul PAFA, putem vorbi si de un fenomen de auto-excludere patologica, fenomen ce antreneaza marginalizarea si excluderea sociala.

Sindromul de desocializare reprezinta un ansamblu de comportamente si de mecanisme spihologice prin care individul se deturneaza de la realitate, de la nevoile sale de baza, si prin cae incearca sa gaseasca o compensare a starii de rau pe care o resimte.  Astfel, desocializarea reprezinta versantul psiho-patologioc al excluderii sociale.La PAFA, desocializarea isi pune amprenta asupra intregului tablou al manifestarilor si conduitei. Astfel, cat s-ar stradui asistentul social sa ii refaca actele, sa il integreze intr-un mediu social, acest lcuru este imposibil, intrucat subiectul isi organizeaza propria lui auto-excludere, pierzand in mod repetat actele de identitate, proces care nu face dacat sa ingreuneze sau sa faca integrarea in mediu imposibila. Se produce un fenomen de negare a personalitatii – care il blocheaza pe individ in lumea vagabondajului.

„The secret of the austrian cellar” – caz celebru de incest

Influenta sociala

Reprezinta unul dintre vectorii modelatori ai vietii sociale per ansamblu.

1. Uniformitatea

Reprezinta rezultatul unei influente acceptate de subiect din dorinta sa de a fi asemanator cu ceilalti. Realizarea uniformitatii pe plan social reprezinta o dinamica contradictorie intre tendinta individului spre a-si crea un eu distinctiv, original si tendintele spre unfirmitate rezultate prin presiunea normelor grupului.

Rezultatul concret al acestor tendinte opuse va fi dat de particularitatile personalitatii individului si de structura sa de personalitate, dar si de gradul de toleranta al spatiului socio-cultural in cadrul caruia grupul activeaza.

Motivele tendintei catre uniformitate tin de: imitatie (spiritul gregar), comparatia sociala si presiunea normativa. Fara a fi o simpla reactie instinctuala in grup, imitatia are la baza urmatoarele:

-                          ascendenta pe care un anumit model consacrat (model de prestigiu) o are in cadrul grupului asupra tuturor indivizilor intrucat acel model este unul valorizat, respectat si admirat.

-                          Factori psihologici ce tin de o “economie” a proceselor psihice. Creatia este mult mai costisitoare din punct de vedere psihologic decat copierea.

-                          Nevoia de protectie in cadrul grupului stiind ca devianta presupune blam si sanctiuni.

Rolul presiunii normative: intr-un grup, respectarea normelor este o stare normala, iar incalcarea lor provoaca aparitia unor tensiuni intrepersonale, a unor conflicte sau a marginalizarii.

Intre situatia de respectare a normelor si cea de incalcare a lor apare o tendinta de a o alege pe prima.

Oamenii se evalueaza pe ei insasi de cele mai multe ori comparandu-se cu indivizi similari din punct de vedere psihologic. Comparatia sociala apare ca o sursa generatoare de uniformitate intrucat tendinta oamenilor de a se compara cu cei din jur apare ca un reper esential in ceea ce priveste integrarea sociala, corectarea si adecvarea propriei conduitei.

2.Conformismul reprezinta rezultatul influentei sociale si in acest caz individul cedeaza in fata impunerii normelor, modelelor, din dorinta de a nu fi sanctionat. De regula, presiunea spre conformism este mai mare in grupurile cu o structura ierarhica foarte puternica sau in cazul grupurilor religioase.

Gradul real de conformism manifestat de o persoana depinde de urmatorii factori:

  1. Particularitatile si structura sa de personalitate
  2. Presiunea spre conformism din partea grupului
  3. Caracteristicile de permisivitate si toleranta ale spatiului socio-cultural in cadrul caruia grupul activeaza.

Presiunea normelor este considerate de majoritatea cercetatorilor ca fiind factorul cel mai important care determina in mod concret adoptarea unui comportament sau conduita. Astfel Kelman, cercetand aceasta ipoteza, a descoperit ca atunci cand vorbim de presiunea normelor asupra unui comportament prescris, trebuie sa distingem 3 procese psiho-sociale implicate in acceptarea fenomenului de conformism ca urmare a presiunii de grup:

  1. Acceptarea atitudinii. Exprima cedarea in fata grupului pentru a evita sanctiunile neconformarii la normele si modelel prescrise. In acest caz, acceptarea nu duce implicit si la schimbarea convingerilor launtrice ale persoanei, fiind vorba de un conformism derivat din nevoia de a nu fi respins de grup.
  2. Integrarea normelor si comportamente. Exprima preluarea opiniilor, credintelor, comportamentelor promovate de grup datorita convingerii intime ca grupul are dreptate. Astfel, valorile grupului sunt preluate si integrate ca fiind valori personale. Acestea devin chiar reperele existentiale proprii.
  3. Identificarea presupune cedarea in fata presiunii grupului datorita faptului ca acesta poseda calitati, caracteristici admirate de catre individ si pe care el doreste sa le adopte neconditionat. In acest caz, nu actioneaza teama de represalii si nici credinta in adevarurile promovate de grup, ci actioneaza dorinta individului de a fi ca si grupul.

Personalitatea individului este un al doilea factor important in determinarea unui comportament conformist sau nonconformist. Anumite trasaturi de personalitate favorizeaza individul catre adoptarea unui comportament conformist, in timp ce alte trasaturi alcatuiesc un profil de personalitate specific nonconfomistului.

Exemple: persoanele cu o slaba incredere in fortele proprii, cele complexate, cu o imagine de sine scazuta, cele care au suferit esecuri repetate pe plan social, profesional si intim au o tendinta accentuata spre conformism pentru ca au o nevoie puternica de recunoastere, de valorizare si accptare sociala.

Autoritarismul determina un grad inalt de conformism; gandirea creatoare coreleaza pozitiv cu nonconformismul, in timp ce gandirea reproductiva (convergenta) coreleaza cu atitudinile conformiste. Persoanele dependente emotional sunt mult mai inclinate spre conformism decat persoanele independente din punct de vedere emotional.

Educatia joaca un rol important in structurarea unei personalitati confomiste, dar elemente cum ar fi relatia cu parintii, persoanele apropiate din perioada copilariei au un rol extrem de important in ceea ce priveste dezvoltarea si structurarea unei personalitati nonconformiste.

Un al treilea factor ar fi natura sistemelor religioase, ideologice, politice; ele influenteaza semnificativ tendintele catre conformism. In cazul regimurilor totalitate, conformissmul impuns neconditionat reprezenta chiar un pilon al existentei si al functionarii acestor sisteme.

3. Obedienta, forma cea mai accentuata a influentei, exercitata de o autoritate formala sau informala. Supunerea distructiva este o forma degradata a relatiei dintre autoritate si persoana. Fenomenul de supunere distructiva isi are ecoul si in situatia in care o persoana cu un comportament normal este antrenata in asa-numitele actiuni de agresiune comandata, in acest caz invocandu-se respectarea ordinelor venite din partea autoritatii.

Pentru a explica fenomenul supunerii, Milgram invoca urmatorii factori:

  1. Conditiile socializarii – conteaza foarte mult perioada in care s-a interiorizat aceasta supunere datorita statutului de dependenta a copilului fata de parinti.
  2. Fragilitatea rezistentei umane in fata autoritatii si pe fondul dispersiei responsabilitatilor care ii revin.
  3. Contextul afectiv – anumiti factori ce tin de personalitatea individului si care contribuie la o dependenta excesiva fata de autoritate, aparand pe fondul unei neincrederi in sine si a unui puternic sentiment de insecuritate.
  4. Persistenta unor modele culturale ce promoveza modelul autoritar ierarhic ca fiind un reper esential si o valoare inconestabila in organizarea vietii sociale.

Efectele derivate din rezistenta la influenta sociala sunt:

  1. Reactanta

Aceasta consta in dezvoltarea unei atitudini negative fata de influenta formativa legata de sentimentul pierderii libertatii sub influenta diferitilor factori. Este vorba de adoptarea unui comportament independent in situatiile in care persoana este supusa unor influente considerate arbitreare sau tiranice. Fenomenul isi are originea in nevoia individului de libertate personala.

Reactanta sporeste in functie de importanta pe care individul o atribuie comportamentului amenintat. Ea este de asemenea proportionala cu intensitatea convingerii potrivit careia fiecare persoana are dreptul al libertate, la propriile opinii si la unicitate. Factorii educationali influenteaza semnificativ reactanta, dezvoltarea unor atitudini de tip nonconformist, care predispun individul la reactanta. Climatul social general genereaza intensitatea reactantei intrucat societatile conformiste nu tolereaza comportamentele independente. Totusi, in aceste situatii, apar fenomenele de dedublare axiologica interioara, specifice grupurilor totalitare, iar aceasta dedublare nu echivaleaza cu pierderea sanatatii psihice.

2.Anomia = o stare sociala disfunctionala, in care exista o neconcordanta, discrepanta mare, intre standardele propuse de societate sau grup si mijloacele legale de a atinge acele standarde sau repere. Normele isi pierd suportul axiologic si au deseori un caracter inconsistent si contradictoriu. Ea rezulta din incongruentele existente intre valorile individuale si cele de grup. Anomia explica foarte multe dintre starile sociale disfunctionale cu consecinte dintre cele mai grave, cum ar fi de ce infractionalitatea creste, de ce apar fenomene de patologie sociala

3. Devianta este un alt efect derivat din rezistenta la influenta sociala – in contradictie cu moelele si normele recunoscute intr-un grup; este o abatere de la norma stabilita intr-un grup social. Grupurile si organizatiile impun anumite limite peste care, daca se trece, individul este considerat deviant. Aceste limite reprezinta granitele normalitatii comportamentale, iar incalcarea lor inseamna alunecarea catre anormal, patologic si disfunctional. De aceea, orice incalcarea a acestor limite va fi sanctionata si va fi considerata o anumita forma de devianta. Sanctiunea aplicata comportamentului deviant este in functie de: amplitudinea devierii in afara limitelor stabilite, importanta normelor incalcate, consecintele pe plan social ale comportamentului deviant, iar, portivit lui Merton, devianta reprezinta ansamblul comportamentelor care ameninta echilibrul social, iar caracterul lor disfunctional perturba profund raporturile considerate normale, insa uneori, ca forma de respingere a conformismului, devianta poate capata aspectul unei atitudini de schimbare.

Astfel, in istoria umanitatii, avem numeroase exemple in care devianta a fundamentat miscari revolutionare sau nonconformiste. Printre sursele psihologice ale deviantei putem enumera:

-                          deficientele din cadrul procesului formarii personalitatii. Exemple: interiorizarea defectuoasa a unor norme – forta supra-eului fiind incapabila de a se opune impulsurilor egoistea ale sinelui.

-                          Deficientele din cadrul procesului de integrare sociala

-                          Anomia

-                          Excesul controlului social

-                          Disfunctionalitatile sociale majore (momentele de criza economica, axiologica, ideologica)

-                          Tendinte comportamentale psihopatice (anumite tulburari de personalitate favorizeaza aparitia comportamentului deviant)

4. Delincventa reprezinta incalcarea legilor unei societati si este ansamblul comportamentelor cu caracter antisocial prin care se incalca legile unei societati. Spre deosebire de devianta, in toate formele ei, delincventa reprezinta o forma de amenintare a echilibrului social si este o stare disfunctionala pe plan social.

Studiul fenomenelor legate de delincventa trebuie sa vizeze atat caracteristicile de personanlitate ale individului – factorii psihogeni care stau la baza dezvoltarii comp antisocial si contextul social.

Cauzele interne ale delincventei pot fi identificate la nivelul structurii de personalitate, schemele relationale ale individului pe care si le-a interiorizat in procesele de integrare si adaptare sociala, consumul de alcool si droguri, starile de frustratie si agresivitate precum si esecurile repetate in plan personal.

Cauzele externe tin de modul defectuos de organizare al grupruilor, institutiilor si de crizele sociale.

Profilul psihologic al delincventului cuprinde urmatoarele trasaturi: tendinte agresive manifeste sau latente, carentele educationale si modele valorice introiectate defectuos, instabilitatea emotionala si fragilitatea eului si un anumit grad de laibilitate fizica, sentimente accentuate de frustrare, inadaptare pe plan socio-profesional, provenienta din familii dezorganizate sau in care au existat numeroase conflicte, abuzuri, disfunctionalitati, anturajul sau influenta directa a unor grupuri delincventiala, tendintele catre comportamente disimulatice, egocentrism, tulburari de personalitate si diferite tulburari de comportament – tulburarea de personalitate antisociala, sadica, paranoida, exploziva, borderline.

Multimile si psihologia lor

Multimile sociale sunt ansamblurile reale sau virtuale de indivizi intre care exista similaritati sau raporturi care le orienteaza relativ convergent sentimentele, convingerile si credintele. De asemenea, le orienteaza comportamentul.

Clasificarea multimilor:

-in functie de participarea constientizata in timp si spatiu la desfasurarea unor evenimente:

A. Multimi reale: fizic constituite pe o perioada de timp si intr-un anumit loc. Ex: mitingurile sau intrunirile publice

B. Multimi virtuale care sunt dispersate fizic in spatiu si timp si membrii lor sunt legati prin anumite caracteristici comune ce ii fac sa dezvolte atitudini si comportamente similare. Membrii unei multimi virtuale nu isi constientizeaza reciproc prezenta decat intr-un mod indirect, insa in anumite imprejurari ele se pot constitiu foarte rapid ca multimi reale.

- in functie de caracteristicile structural-functionale care le orienteaza sentimentele si atitudinile, multimile sunt:

A. Multimi gregare – aglomerarile umane spontane a caror constituire este determinata de factori absolut circumstantiali. Membrii acestor multimi nu prezinta similitudini psihoindividuale si astfel nu putem vorbi de o solidaritate puternica. Fiind practic nestructurata, acesta forma de multime se poate dezintegra foarte usor, mai ales cand nu mai exista acel factor circumstantial. In cazul acestor multimi exsta totusi o stare psihologica aparte care poate declansa fenomene si actiuni specifice multimilor psihologice, iar printre acestea putem mentiona sensibilitatea crescuta fata de stimulii puternici si neasteptati, precum si diminuarea sentimentului de individualitate.

B. multimi psihologice – existenta unui obiectiv comun, explicit, care determina o puternica polarizare a sentimentelor, atitudinilor si comportamentelor. In acest caz, avem de-a face cu un factor structurant extrem de puternic de natura psihologica care asigura o coeziune in timp si spatiu. Anticiparea emotionala este una foarte intensa. Se creaza conditiile diminuarii barierelor interpersonale, apare comunicarea libera cu persoane total necunoscute si cresterea considerabila a gradului de sugestibilitate. Dupa cum mentioneaza Gustave le Bon – Psihologia multimilor – in aces context ia nastere o fiinta provizorie caracterizata prin manifestari cu totul specifice, avand un potential pulsional emotional crescut dezvoltat in dauna celui rational. In astfel de situatii, individul isi pierde discernamandul si pe fondul unor trairi emotionale extrem de intense poate comite acte pe care in mod normal nu le-ar putea comite.

Ex: galeriile cluburilor sportive, participantii la un miting – psihologia multimilor.

C. Multimi organizate – formate din persoanele care participa deliberat la un eveniment in virtutea unor caracteristici cum ar fi: statutul social, religios, etnic, cultural, politic. In acest caz, factorul structurant deriva din actul organizarii prin care se induc legaturi determinate intre membri. In acest caz, situatia sociala pe care se organizeaza multimea organizata are un caracter planificat si se desfasoara pe directii prestabilite. Trasaturile pulsional-emotionale specifice multimilor psihologice sunt mult diminuate in cazul multinilor organizate, ele avand conduite preponderent rationale. Totusi, chiar si aceasta situatie, se vor menifesta unele din fenomenele specifice comportamentului multimlor psihologice, cum ar fi sugestibilitatea si diminuarea responsabilitatii individuale.

Ex: congresele politice, reuniunile profesionale sau multimile formate la nivelul unei minoritati coordonate de un lider.

D. Multimile comunitare sunt ansambluri de umane relativ omogene in raport cu un anumit criteriu (cultural, etnic, religios). Acestea sunt consolidare in timp, in virtutea unor valori recunoscute si acceptate. Cele mai importante multimi comunitare sunt clanurile, triburile, popoarele, natiunile, iar dintre cele construite artificial: sectele religioase, breslele profesionale. In cazul multinilor comunitare, treaditia reprezinta elementul coeziv principal creand totodata si constiinta apartenentei la acea comunitate in virtutea unor valori recunoscute si acceptate. Traditiile sunt amintirile esentiale ale comunitatii, acele idei, convingeri, valori, norme si modele consacrate in timp si care sunt asimilate de fiecare individ in parte. Datorita traditiilor, multimile comunitare capata un profil psihologic si comportamental distinct, aparte si care  este unic.

Caracteristicile psihologice ale multimilor

            Trecerea de la o multime gregara la una psihologica echivaleaza cu o restructurare psihologica majora prin care se trece de la simpa aglomerare de oameni care au doar legaturi conjuncturale si nesemnificative la o structura omogena, coeziva si sincrona in sentimente si actiuni.

Explicatiile pe care le ofera Gustave le Bon pt a explica aceasta trecere sunt:

  1. Dinamica raportului inconstient-constient si fenomenul sugestiei colective

A. Raportul constient-inconstient – structura personalitatii are un caracter bipolar, repsectiv o zona a personalitatii constiente, rationale, care perimte manifestarea personalitatii prin discernamant, spirit critic, ratiune, judecata logica si spirit de independenta si o zona a personalitatii inconstiente dominata de atavismele sociale, de refulari, de emotii primare, lipsa de discernamant si manifestari agresive. Daca prima dimensiune a personalitatii se structureaza in ontogeneza prin educatie, integrare sociala, a doua dimensiune exprima fondul comun, primitiv al comunitatilor umane primordiale. Regresia psihologica se realizeaza in senectudine, boli psihologice si in cazul multimilor psihologice.  La multimi, instinctivitatea ia locul ratiunii.

Importanta elementelor si proceselor inconstiente in generarea fenomenului de multime a fost subliniata de Freud, prin participarea individului la o multime se creaza conditiile pentru relaxarea cenzurii prin care sunt reprimate trebuintele inconstiente.

Potrivit lui Jung, o serie de factori ce tin de inconstientul colectiv intervin in generarea fenomenului de multime. Arhetipurile sunt acele modele actionale primitive sedimentate si implementate in inconstientul colectiv. Prin intermediul lor putem explica o serie de manifestari si de comportamente specifice multimilor psihologice.

B. Sugestia colectiva

Toate cercetarile realizate asupra multimilor ajung la o conclizie fundamentala: facand parte dintr-o multime, individul sufera influente considerabile din partea ei, avand ca rezultat modificarea sentimentelor, modului de gandire si a comportamentului. Sub influenta multimii, individul face lucruri pe care izolat nu le-ar fi facut niciodata. El se comporta ca intr-o transa hipnotica, in care controlul constient asupra faptelor sale este mult diminuat. Principalele conditii care favorizeaza producerea sugestiei in multime sunt: ingustarea campului constiintei, un fond afectiv aparte, o puternica focalizare emotionala asupra unui obiect-stimul, prezenta unui numar mare de persoane care reactioneaza unitar, influenta unui lider carismatic, acceptat neconditionat coroborata cu diminuarea drastica a spiritului critic.

Sugestibilitatea este favorizata si de spiritul de imitatie, aceste este mult mai accentuat in imprejurarile in care individul se simte mai protejat daca se identifica cu cei din jur, preluand idei, sentimente si comportamente.

Specificul proceselor psihice implicate in fenomenul de multime

 

Cea mai evidenta trasatura este restructurarea psihica a participantilor; indferent de nivelul de educatie, de varsta, pozitia sociala, o data integrati intr-o multime, membrii acesteia gandesc, isi imagineaza si reactioneaza in mod unitar. Acest lucru se intampla in virtutea unei asa-numite legi psihologice a unitatii mentale a multimilor.

Frecvent rezulta regresii in plan afectiv, imaginatia multimilor este hiperbolica, este puternic sustinuta emotional, nu implica rationamentul si de fapt, imaginatia este motorul principal care pune in miscare multimea. Datorita acestei imaginatii debordante si a lipsei spiritului critic, multimea este usor manipulabila.

Ideile multimilor sunt simple, excesiv schematizate si complet neargumentate rational; ele sunt sustinute prin imagini, simboluri si prin cuvintele-forta. Rationamentele sunt bazate pe o logica primara, se fac asocieri intre lucruri disparate, intre care exista numai iluzia unei legaturi cauzale. Se generalizeaza pripit, inadecvat si nu se resimte nevoia unei justificari. Sentimentele multimii sunt instabile, intense si deosebit de fluctuante, exista incongruente in formele ei de manifestare.

Curs 10 – Dinamica grupurilor

07.01.2011

Caracteristici ale comportamentului multimilor

Multimile gregare – caracteristici ale comportamentului multimilor:

Sunt neomogene, constituite conjunctural, contextual, au o coezivitate scazuta, nu au un obiectiv comun, dar sunt insa susceptibile la fenomenul de panica. Si aceste multimi sunt potential periculoase datorita imprevizibilitatii lor, reactiilor unor indivizi si a fenomenului de contagiune intre oameni.

Multimile psihologice – caracteristici ale comportamentului lor:

Aceste multimi sunt focalizate emotional pe un obiectiv comun. Au constiinta unitatii lor ideatice. Pericolul real sau imaginar le sporeste acestora periculozitatea si, datorita gradului ridicat de emotionalitate, pot comite acte anisociale deosebit de grave. Sunt caracterizate prin diminuarea considerabila a spiritului critic si a discernamantului.

Aceste multimi psihologice sunt extrem de credule, sunt iritabile si foarte greu de controlat in reactii. Ele sunt usor de manipulat. Pe un fond de o totala inconsecventa, aceste multimi trec cu usurinta de la o stare emotionala la alta diametral opusa, antagonica. Ele au un potential agresiv deosebit de ridicat. Pot fi antrenate cu usurinta in actiuni criminale.

Pe fondul diminuarii responsabilitatii individuale, apare la nivelul multimii un sentiment de putere invincibila, careia nimic nu poate sa ii stea in cale si de aceea sunt foarte periculoase.

Pentru cei mai multi indivizi, starea de multime psihologica joaca un rol dezinhibant pentru comportamentul lor, concret indivizii sunt in stare sa comita fapte in multime, pe care nu le-ar putea comite niciodata de unii singuri. In multimea psihologica se manifesta cu adevarat trasaturile primare, instinctuale ale omului.

Pentru cei care se lasa antrenati in situatia de multime psihologica, aceasta are rolul unui adevarat drog, in sensul dezinhibarii individului, a accentuarii comportamentului agresiv, a comiterii unor fapte abominabile fara cenzura.

Participarea la fenomenul de multime psihologica inseamna si o anumita depersonalizare a individului, precum si o relativizare a criteriilor lui axiologice, a valorilor lui si a normelor comportamentale.

Vis-a-vis de moralitatea multimilor, putem spune ca este determinata de contextul social in care se produce fenomenul, precum si de evenimentele si faptele conexe care au avut loc, de exemplu: reactia autoritatilor, producerea unor fenomene colaterale cu un ecou emotional deosebit de puternic in randul participantilor la multime.

Dimensiunea morala a acestor multimi este conferita si de trasaturile leaderului, precum si de interesele implicite ale acestuia. In functie de factorii care au determinat formarea multimilor psihologice, de caracteristicile participantilor, putem vorbi si de un profil psihologic, precum si de profilul comportamental al multimii.

Profilul psihologic al multimii este descris prin urmatorii indicatori:

1. Tonusul emotional – se refera la intensitatea trairilor.

2. Tonul emotional – starea afectiva dominanta (bucurie, exuberanta, entuziasm, furie, ura, revolta).

3. Persistenta starii emotionale dominante – durata mentinerii tonului emotional de fond, la un nivel vizibil

4. Evantaiul emotional – registrul de stari emotionale pe care multimea il traverseaza in diferite faze.

5. Suportul motivational al participarii la multime – interesele si motivele explicite, dar si implicite.

6. Suportul ideatic sau ideologic – poate antrena o serie de reactii violente.

7. Prezenta unor centre de comanda  – existenta unor persoane sau a unor grupuri cu functii de initializare si de directionare a comportamentului multimii.

Determinarea profilului psihologic al multimii este esentiala pentru a anticipa modul de manifestare a acesteia, evolutia ei in timp si mai ales pentru a prevedea tipul de comportament manifestat in anumite imprejurari si contexte.

Multimile organizate – caracteristici ale comportamentului:

Se formeaza si se manifesta pe baza unor initiative sau pe baza unor proiecte de organizare prin care se propun obiective, strategii de realizare a acestor obiective, criterii si reguli de participare, precum si anumite modele comportamentale.

Daca la nivelul multimilor psihologice, omogenitatea este data preponderent de un proces de sincronizare emotionala, precum si de un proces de sincronizare atitudinala, ce implica mai ales imitatia si contagiunea, in cazul multimilor organizate, omogenitatea este data chiar de criteriile de selectie ce stau la baza constituirii ei. In anumite cazuri, matricea organizatorica a unei multimi poate lua nastere si spontan, in cadrul unei multimi gregare si mai ales in cazul unei multimi psihologice, insa in conditiile in care este absolut necesara mentinerea unei coeziuni si mentinerea unei unitati de actiune.

Coeziunea multimilor organizate este, de regula, superioara coeziunii multimilor psihologice si functioneaza pe criterii ideologice, economice, profesionale sau chiar juridice. Spre deosebire de multimile psihologice, care nu pot fi dacat reale, adica fizic constituite intr-un anumit moment si loc, multimile organizate pot fi si virtuale, dispersate in spatiu, insa ele au o constiinta clara a existentei lor, precum si mijloace de comunicare specifice intre membri.

Din punct de vedere comportamental, multimile organizate sun coerente si logice in gandire, in consecinta, ele sunt relativ previzibile si putem spune ca sunt intr-o masura mult mai mica determinate si dominate de factorii emotionali si de cei conjuncturali.

Comunitatile  (multimile comunitare) – acestea sunt multimi omogene, organizate si relativ persistente, si a caror constituire si coeziune este determinata in principal unor factori axiologici si normativi.

Datorita acestui specific, mai ales in cazul comunitatilor permanente, cum sunt popoarele si natiunile, ia nastere de un adevarat profil spiritual specific al respectivei comunitati in care intervin si determinatii de ordin geografic si istoric. Spatialitatea joaca un rol important in constituirea profilului psihologic si spiritual al unei comunitati, mai ales prin configuratia sa, respectiv, cu cat spatiul ocupat de o comunitate este mai restrans, cu atat nivelul de organizare este mai inalt si gradul de coeziune mai putermic. Cu cat comunitatea respectiva este dispersata pe spatii geografice mai largi, cu atat omogenitatea comportamentala este mai redusa, existand tendinta unor fragmentari si a unor diferentieri.

Dinamica multimilor

Ca orice sisteme vii, multimile au o evolutie in timp, in care putem distinge mai multe etape, si anume: formarea, evolutia, atingerea obiectivelor prin activitati specifice, dezintegrarea sau transformarea. Aceasta succesiune de etape are o valoare de referinta generala, in realitate constatandu-se o mare varietate de momente intermediare, diferite fluctuatii, inconsecvente, evolutii neasteptate, imprevizibile,   si care dau profilul specific unei multimi.

Constituire unei multimi psihologice poate presupune urmatoarele faze:

-         concentrarea unui numar mare de persoane intr-un anumit spatiu

-         activarea unui fond emotional si atitudinal pozitiv sau negativ

- producerea unui eveniment cu un impact deosebit de puternic, emotional ce polarizeaza brusc atentia participantilor si care declanseaza o stare psihologica aparte, caracteristica fenomenului de multime.

-                     prefigurarea unor obiective comune in concordanta cu asa-numitul motaj psihologic al multimii, cu starea emotionala dominanta, dar si cu contextul social in care se desfasoara evenimentele

-         aparitia unor centre de comanda si desfasurarea unor actiuni dirijate coordonate de catre aceste centre cu scopul de a atinge obiectivele

-         aparitia unor stari de inconsecventa, chiar de deruta, apoi

-                     dispersarea progresiva a multimii in paralel cu posibila organizare a unor parti ale acesteia

-   starea remanenta, in care participantii, dispersati fiind, pastreaza sentimentul puternic al trairii unui eveniment deosebit, ceea ce le confera calitatea de multime virtuala ce poate fi mobilizata in anumite conditii

Aceasta succesiune de etapa este una relativa, pe parcurs putand intervenii factori imprevizibili, care pot schimba comportamentul multimii, cu schimbari neasteptate de directie, cu treceri bruste de la o stare emotionala la alta si chiar rupturi in corpul multimii. Insa in toate cazurile putem vorbi de 4 factori esential, ce au un rol semnificativ in aparitia, desfasurarea si in structurarea fenomenului de multime psihologica. Acestia sunt:

1. Montajul psihologic, insemnand modul specific de configurare a elementelor cognitive, afective, motivationale si atitudinale in raprot cu o situatie sociala aparte

2. Sistemul de informare si de influentare a participantilor

3. Sistemul de conducere si de coordonare a actiunilor multimilor. Acest factor se refera la aspectele psihologice ale personalitatii si comportamentului liderilor sau grupurilor care si-au asumat rolul de lider in fata multimii

4. Situatia sociala pe fondul careia se desfasoara actiunile multimii. Aici avem in vedere climatul social aparte, starea economica sau existenta unor crize puternice in societate sau a unor tulburari sociale anterioaare.

Curs 11 – dinamica grupurilor

07.01.2011

Comunicarea de masa

            Reprezinta o activitate sociala dirijata, prin care informatiile si interpretarile aferente sunt distribuite selectiv in cadrul unei comunitati folosind mijloace vizuale si auditive. Spre deosebire de comunicarea interpersonala, comunicarea de masa are un caracter unilateral, este dirijata spre un numar mare de potentiali receptori, iar efectele mesajului transmis pot fi constatate si indirect prin evaluarea opiniei publice, dar mai ales prin modificarile comportamentale si atitudinale.

In cadrul paradigmei efectelor puternice ale mass-mediei, se evidentiaza cateva modele teoretice semnificative. La baza lor se afla ideea potrivit careia mass-media are efecte puternice si durabile ce pot viza cele mai profunde zone ale psihismului individual, precum si cele ale organismului social, si acestea sunt:

1. Teoria hegemoniei mss-mediei – afirma puterea mass-mediei de a se institui ca un instrument eficient, cu efect de dominare si control social, utilizand mijloace persuasive de tip cultural-simbolic. Clasele aflate la putere incearca sa domine societatea si oamenii nu prin forta, ci prin utilizarea unor mijloace de informare si prin utilizarea unor sisteme educationale de masa in scopul vadit al impunerii unor valori, sisteme ideologice care le sunt convenabile.

2. Teoria dependentei de mass-media – oamenii devin progresiv dependenti de comunicarea in masa care le ofera informatii, comentarii, interpretari si solutii pt problemele lor din viata de zi cu zi. Astfel, se creaza o puternica dependenta psihologica fata de mass-media, care se amplifica in situatiile de criza, in care exista tulburari sociale sau in existenta unor catastrofe naturale.

3. Teoria glontului magic – are la baza ideea conditionarii de tip pavlovian (stimul-reactie) in sensul conditionarii maselor prin acest mecanism. Stimulul, denumit “glont magic” se prezinta sub forma unui puternic soc psihic ce se adreseaza celor mai profunde zone emotionale si instinctuale ale omului. Acest lucru permite intr-un fel si dizolvarea indivizilor in multime, devenind asa-numiti sclavi psihici, respectiv mass-media devine un adevarat modelator magic al sensibilitatii opiniei publice, avand in acest fel posibilitatea de a programa anumite comportamente la diferiti oameni. Glontul magic se adreseaza locurilor instinctuale, profunde ale inconstientul.

O a doua paradigma se bazeaza pe teza unor efecte slabe, difuze si limitatea ale mass-mediei, care nu ar avea capacitatea de a controla neconditionat masele, atitudinile, opiniile acestora, si potrivit, acesteia, efectele sunt diferentiate in raport cu diferite categorii sociale, care reactioneaza selectiv la mesajele primite. In cadrul aceste paradigme intra:

1. teoria medierii in comunicarea de masa. Se formeaza de la ipoteza potrivit careia mass-media nu isi exercita direct influenta asupra tintelor, ci prin intermediul unor factori de mediere, cum ar fi anumite grupuri de referinta sau anumite persoane devenite lideri de opinie. Fara sa exercite insa un efect imediat, uniform si puternic asupra opiniilor si atitudinilor, mass-media, potrivit acestei teorii, contribuie mai degraba la consolidarea si structurarea unor opinii preexistente.

2. Teoria cultivarii – aceasta evidentiaza efectul formator al mass-mediei asupra stilului de gandire, mentalitatilor si fondului informational al diferitlor categorii de public, insa acest efect se manifesta diferit de la un grup social la altul, in functie de factori cum ar fi: nivelul de inteligenta, de educatie si chiar profesia.

3. Teoria influentei indirecte – daca celelalte teorii ofera o perspectiva pe termen scurt asupra dinamicii sociale, cea a influentei indirecte ofera o perspectiva pe termen lung in care cultura, ca sistem stabilizat de valori, devine tinta principala a comunicarii de masa.

Mass-media si violenta

Trei teze principale orienteaza cercetarile si concluziile acestora referitoare la mass-medie si violenta:

1. Teza efectului catarhic. O serie de abordari iau in considerare efectul catarhic al consumului cultural in general, respectiv mecanismul catharsului este decodificat in felul urmator: in viata cotidiana oamenii se confrunta cu diferite situatii frustrante care pot eventual provoca alunecarea catre acte de violenta si agresivitate. Catharsisul ofera eliberarea acelor frustrari prin procesul de participare simbolica, imaginara, la scene de violenta si acte de agresivitate. Teza sustine ca programele incarcate de violenta constituie un mijloc de eliberare a indivizilor.

2. Teza sucitarii violentei afirma ca mesajele violente din mass-media constituie o sursa de stimulare a agresivitatii si a comportamentului violent in general, respectiv expunerea la stimulii agresivi mareste starea emotionala a individului, in felul acesta probabilitatea comportamentului agresiv concret, pus in aplicare, creste.

Cercetarile nuanteaza  consecintelele posibile ale programelor violente, precizand ca factorul decisiv pentru reactiile telespectatorilor consta in modul in care este prezentata violenta in programele respective, cand aceste modele ale agresivitatii sunt prezentate ca modele de comportament normal, firesc, incurajate, ele pot deveni factori si sursa de incurajare a agresivitatii, acest lucru, mai ales in cazul copiilor care preiau absolut in totalitate modelele de comportament ale adultilor. Deprinderea violentei presupune insa anumite trasaturi si caracteristici de personalitate ale telespectatorilor si depinde in mare masura si de apartenenta telespectatorilor la anumite medii sociale.

3. Teza efectului intaritor: personajele si mesajele violente nu fac decat sa actualizeze si sa intareasca pulsiuni si tendinte agresive existente la indivizi in functie de felul in care au fost crescuti, educati si socializati.  Par a fi mai inclinate spre agresivitate si spre preluarea mesajelor violente persoanele care su un defcit de stabilitatea afectiva, sociala, precum si cele mai putin integrate in mediul lor. Aceasta teza arata ca mass-media nu creaza agresivitate si nu determina schimbarea radicala a opiniilor si comportamentelor in directia agresivitatii, ci afirma ca efectul de suscitare a violentei nu depinde atat de mesaj, ci de urmatorii 3 factori:

1. Structura personalitatii omului

2. Situatia in care se afla

3. Grupurile de apartenenta si referinta ale individului, determinand utilizarea mesajului

Alte analize si cercetari atra atentia ca violenta mediatizata devine nefasta printr-un efect cumulativ si nu ca efect direct si imediat. Astfel, influenta violentei reprezentate este mai degraba un proces insiduos, cumulativ, treptat, ale carui efecte nu sunt directe sau vizibile imediat si a carei influenta poate fi catastrofala in cazul oamenilor aflati intr-o stare de rezistenta psihologica scazuta, cele izolate social, fragile social sau cei care au dezechilibre psihice. De aceea, efectele pot consta uneori in dezvoltarea unor tulburari psihice si nu neaparat in dezvolarea unor comportamente agresive.

Influenta mass-mediei se exercita mai ales in urmatorul context: atunci cand apare o scindare, o ruptura intre individ si mediul sau. Violenta de la TV nu constituie cauza unica a cresterii agresivitatii, ea actioneaza mai ales in momentele de dereglare a activitatii sociale.

Eliminarea programelor violente din mass-media nu va duce la eradicarea comportamentelor agresive din societate, acest lucru nu inseamna subestimarea  posibilitatii reale a stimularii agresivitatii, mai ales in momentele de instabilitate sociala, in momente de criza sociala sau in raport cu persoane care sufera de dezechilibre sociale.

 

Psihologia Adultului si Boșorogului

Capitolul 1-Tineretea

  1. I.       Subiect 1: Aspecte ale dezvoltării fizice

 

Dezvoltarea fizica atinge apogeul in ani tinereții ,capacitatea fizica atingând vârful de manifestare. In planul motricitatii ,viteza si precizia mișcărilor sunt la nivel maxim in acesta etapă la fel ca si abilitățile corporale,perioada cuprinsa intre 18-30 constituind anii vitezei si a agilității.

Schimbările fizice au loc pe toata perioada adulta însa implicațiile sunt minore in viața unui tânăr deși îmbătrânirea presupune pierderea atractivității,vigori si forța. Studiile confirma ca maximul de vigoare fizica este la 20 de aniàscade treptat(puterea strânsorii mâinii-95%(20 ani)->79%(60 ani )+vederea-pierdea puterii elasticității lentilei,auzul si sistemul vocal)

Sănătatea adultului este o funcție a unei varietăți de factori (nutriția ,ereditatea, solicitările mediului social).Consumul de alcool-efectul primar produce o încetinire graduala a reacțiilor creierului si sis. nervos.

Fumatul conține trei chimicale periculoase :monoxidul de carbon,nicotina si gudronul(40% șanse –cancer)

  1. I.       Subiect 2: Dezvoltarea sociala si de personalitate

Este procesul de construirii identității de sine –având trei planuri –planul profesional(adaptarea si integrarea in profesie-depinde de progresul tehnologic si tehnic,atitudinea si caracteristicile grupului de munca) ,planul familial (identitate familiala inițiala ,armonie familiala ,perfecționarea rolurilor maritale si parentale), planul socio-cultural (participarea la activității social-culturale),implicare in viața comunitara,interes si implicarea in viața politica).

Identitatea este privita ca o dimensiune generala a concepției despre sine a individului, reprezentând poziția sa generala in societate ,derivând din apartenenta sa la grupuri si categorie sociale. Este produsul si premisa conștiinței de sine,care se dezvolta in unitate cu conștiința lumii.

Pe fondul autonomiei –se desparte de familia originara si isi va începe propriei traiectoriei de viața,conștientizând noul statut,cu anumite dificultății la început.

Erickson –se axează pe căutarea relațiilor interpersonale durabile si se situează in stadiu intimitate vs. izolare. Este preocupat diversificarea relațiilor interpersonale,interese iar evenimentele marcante constituie premisele stabilității identității eului,accentul cade pe calitate si selectivitate.

Perioada tinereții constituie perioada creșteri si maturizări personale =proces de transformare si transfigurare de sine ce are in centru conștientizarea tensiunilor si confuziilor interioare ,înțelegerea relațiilor contradictorii ,testarea realității,responsabilitate.

Relațiile interpersonale imbraca forme a unor prieteni colectiveàasocierea in grupuri intime de prieteni(afinitati comune,mai strânse). Anganjandu-se in relații cu o mai mare incarcatura de reverie si fantezieàafectivitatea lor se erotizează.

Nevoia de unicitate poate duce la singularizare,comportamente deviante,contrabanasata de nevoia de a fi similar ,cu cei din generația noastră.

Conduita încrederii in sine alternează cu ceea a autoafirmării si confruntării deschise cu alți ,căutând propriu eu ,care devine o realitate psihologica ,pe măsura ce isi asuma anumite statusuri si roluri sociale,familiare,sexuale,culturale.

Impactul atractivității fizice asupra relațiilor interpersonal-efectul halo. Multi cercetători impresia globala a unei persoane asupra capacitaților si abilitaților altcuiva poate fi influențata de aparenta acesteia din urma ,extind frumusețea exterioara caracteristicilor psihice si morale dar si succesului profesional si social. Sociabilitatea este o trăsătura importanta la tineri,nevoia de comunicare si relaționare interpersonala fiind o prioritate. Nu pot face o abstracție intre fizic si moral,interior si exterior. Aspectul fizic –însușirea biologica este plasat in contexte interpersonale de grup si colective-valenta pozitiva sau negativa,este mediat prin socialàconstruct sociocultural

  1. I.       Subiect 3: Modele de conduita conjugala. Efect.
  2.   Familia este privită ca o reţea complexă de poziţii, statusuri şi roluri sociale, iar variabilitatea şi unicitatea fiecărei familii rezultă din modul în care rolurile şi status-urile interacţionează, dar şi din aspiraţiile, dorinţele şi împlinirile ei.
  3. Diviziunea rolurilor familiale reprezintă un aspect esenţial care determină o bogată şi diversificată reţea de relaţii sociale. Rolurile conjugale sunt influenţate de relaţiile natural-biologice, spirituale, morale, juridice, economice dintre membrii cuplului. Unele dintre acestea domină într-o anumită etapă a existenţei cuplului, iar altele au manifestare lentă în viaţa de zi cu zi, putând oricând să devină dominante în funcţie de experienţele pe care le trăieşte cuplul.
  4. Rose Vincent face o clasificare a modelelor de conduită conjugală şi a efectelor acestora asupra copiilor.

    În cazul părinţilor prea uniţi, dragostea dintre adulţi are tendinţa de a exclude prezenţa copilui, în loc să o integreze. În aceste condiţii, primul copil, şi chiar şi următorii născuţi, se vor simţi ca un personaj care jenează, precum un intrus în lumea părinţilor. În unele cazuri, această categorie de părinţi, chiar dacă reuşesc să stabilească o legătură puternică cu copiii, dar ei împărtăşesc secrete, au modalităţi de exprimare proprii pe care copiii nu le înţeleg, atunci aceştia din urmă se vor simţi excluşi, iar acest statut poate genera sentimente de frustrare.  În cazul acestor cupluri, dragostea copiilor faţă de părinţi riscă să se transforme în agresivitate.

    Părinţii neglijenţi au tendinţa de a se preocupa în mod deosebit pentru griji materiale, pentru construirea unei cariere profesionale, sunt atraşi de pasiuni neglijând viaţa familială şi, implicit, antrenarea copilului în situaţii de viaţă şi sprijinul ce trebuie acordat acestuia în procesul de maturizare. Aceşti părinţi nu sunt disponibili pentru copil şi îşi construiesc un univers cu dorinţe din care copilul nu face parte. Încercările părinţilor de a compensa aceste lucruri, prin vacanţe, cadouri, jucării, sunt perepute de copil ca tendinţă a părinţilor de a scăpa de el.

    În cazul în care părinţii lucrează, ei nu trebuie consideraţi ca făcând parte din această categorie. În această situaţie, părinţii nu trebuie să intre în conflict pentru a nu dăuna şi mai mult copilului, ei trebuind să stabilească o împărţire a sarcinilor şi să-şi respecte reciproc programul de lucru.

    Studiile arată că părinţii care lucrează pot contribui la dezvoltarea nivelului intelectual al copilului, însă există şi riscul ca părinţii să devină hiperprotectori şi să îi dea o atenţie deosebită, din dorinţa de a compensa absenţa datorată carierei profesionale.

    Părinţii infantili sunt lipsiţi de maturitate şi nu sunt capabili să-şi asume responsabilităţile pe care le implică familia. Din această categorie de părinţi fac parte femeia-copil şi bărbatul-copil.

    Femeia-copil iese de sub autoritatea tatălui şi acceptă autoritatea soţului, „fiind ignorantă, nepăsătoare, cu capul în nori. Nu caută să aibă autoritate asupra copiilor, amânând toate pedepsele şi toate hotărârile până la venirea tatălui. În general, mama lasă o imagine slabă asupra percepţiei copiilor, cu excepţia momentelor de tandreţe, care îi protejează pe copii de stilul autoritar al tatălui. Într-o astfel de situaţie băieţii îşi pot găsi un model puternic, dar fetele vor avea de suferit, deoarece imaginea pe care şi-o formează asupra feminităţii şi a femeii, în general va fi deformată.

    Bărbatul-copil nu îşi manifestă autoritatea şi îşi pierde prestigiul în faţa copilului. Acest părinte este cunoscut, în literatura de specialitate, şi sub numele de „tată demisionar”. El îşi iubeşte copiii, dar nu doreşte să se implice în rezolvarea problemelor lor, nu doreşte să fie deranjat de neclarităţile lor şi nu se implică în luarea deciziilor. El lasă toate responsabilităţile în sarcina soţiei, precum făcea în copilărie, când se lăsa în grija mamei. Într-o asemenea familie dezvoltarea personalităţii copilului este afectată, băieţii fiind lipsiţi de un model apreciat de identificare, iar fetele, identificându-se cu mama, vor fi autoritare.

    Părinţii indulgenţi se caracterizează prin faptul că îi permit copilului să se comporte după bunul plac şi neimpunându-i restricţii. Părinţii consideră că factorul cel mai important în educarea copilului lor este libertarea de expresie. Astfel de părinţi se caracterizează prin sensibilitate, interes pentru activităţile şi creaţiile copilului, se consultă cu copilul când trebuie să ia o decizie, iar la pedepse apelează destul de rar. Într-o astfel de familie copilul îşi dezvoltă o personalitate originală, o identitate proprie, aspecte ce îl fac să se simtă important şi să îi determine o creştere a stimei de sine, a nivelului creativităţii şi a capacităţii decizionale. Limitele acestui model parental se văd prin faptul că îi va fi destul de greu copilului să se supună limitelor, regulilor şi normelor de grup.

    Părinţii autoritari îi cer copilului să respecte cu stricteţe ordinele, fără să aibă vreun cuvânt de spus. Regulile impuse de familie au o valoare deosebită, iar abaterile de la normă sunt însoţite de pedeapsă. Orice intenţie a copilului de a-şi manifesta independenţa este interpretată ca o încălcare a normelor, iar aceasta reprezintă o situaţie care generează multe conflicte părinte-copil. În general, părintele este rece, detaşat faţă de copil şi impune respectul muncii şi al efortului.

    Una dintre cele mai grave greşeli pe care un părinte poate să o facă, se referă la faptul că, în unele cazuri, părinţii îşi pedepsesc copiii fără ca aceştia din urmă să ştie cu ce au greşit, iar copilul rămâne cu impresia că este victima unei nedreptăţi.

    Părintele protector este foarte atent la nevoile copilului şi îşi asumă fără ezitare toate responsabilităţile pe care le cere statutul de părinte. Vede copilul ca un individ fragil, care are nevoie permanetă de sprijin şi protecţie. Din aceste motive, părintele protector are grijă să-şi înveţe copilul să fie prudent şi organizat. Astfel de părinţi devin mereu îngrijoraţi şi văd pericole la tot pasul. Ca şi părinţii autoritari, acceptă greu situaţia în care copilul începe să devină autonom, însă ei nu apelează la pedepse, ci se îngrijorează. Dacă părinţii sunt hiperprotectori, copilul se simte din ce în ce mai sufocat, are tendinţa de a se îndepărta de părinţi. Copilul va ascunde informaţii, va avea o viaţă secretă, deoarece consideră că este greu să se comunice cu părinţii şi aceştia nu îl înţeleg.

    Părinţii dependenţi sunt aceia care nu se pot desprinde de familia de origine pentru a pune bazele alteia noi. Această incapacitate afectează echilibrul familiei şi generează dificultăţi pe durata procesului educativ. În cazul în care unul din membrii familiei este foarte ataşat din punct de vedere afectiv de unul din părinţii săi, atunci acesta se poate simţi vinovat de infidelitate în clipa în care îşi concentrează sentimentele mai mult spre soţ/soţie şi copil.

    Părintele democratic are drept obiectiv respectarea drepturilor copilului, fără a omite stabilirea unor reguli, care să fie aplicate şi urmate de toţi membrii familiei. Părintele care abordează acest model este flexibil, deschis la nou pentru a putea afla metode cât mai eficiente de educare, dar impune şi o disciplină riguroasă pentru a-l învăţa pe copil să respecte regulile şi să îndeplinească eficient sarcinile pe care le primeşte. Este un părinte protector, astfel încât să poată oferi copilului securitatea şi sprijinul de care acesta are nevoie. Este încrezător în capacitatea copilului de a lua decizii personale şi încurajează copilul să fie independent, respectându-i opiniile şi interesele. În aceste condiţii, copilul va dobândi un echilibru afectiv care va sta la baza dezvoltării armonioase a personalităţii, îşi va dezvolta capacităţi de comunicare, va manifesta creativitate, iniţiativă, capacitate decizională, autonomie personală.

     

  5. I.          Subiect 4: Alegerea profesiei si schimbării profesionale contemporane

Opțiunea profesionala este influențata de o multitudine de factori: niv. educație si instruire,statul socio-economic,profilul etnic,abilitatile si inclinațiile profesionale etc.

Atitudinile parentale(Anne Roe-1957): relaţionarea părinte – copil determină apariţia atitudinilor şi intereselor profesionale ale copiilor, prin modelele impregnate în stilurile parentale de viaţă, modul în care satisface sau nu trebuinţele primare ale copilului, influenţează orientarea vocaţionalăàva fi recompensată relaţia sa cu părintele, prin întărire şi modelare socială. Interesele sale atrag o specializare a competentelor si o cristalizare a valorilor.

Teoria Sinelui (Super): oamenii caută profesii care să se potrivească cu imaginea de sine pe care şi-au creat-o, atingând astfel autorealizarea.

Teoria trăsătură-factor: ocupaţiile (profesiile) sunt definite de tipurile de trăsături de personalitate pe care le solicită. Dacă o persoană are trăsăturile cerute de o anumită profesie, atunci persoana este potrivită pentru slujba respectivă.

Holland (1973) a dezvoltat un sistem de corespondenţă a 6 trăsături de personalitate cu profesiile corespunzătoare. Identifica 6 tipuri – tipul realist (motor);tipul investigativ  (intelectual); tipul artistic (estetic);tipul social (de susţinere); tipul întreprinzător (persuasiv);tipul convenţional (conformist)

Pentru orice tip de personalitate, ocupaţia care conţine caracteristici similare tipului respectiv de personalitate îi oferă individului o satisfacţie potenţială, deoarece oamenii caută medii profesionale şi ocupaţii care să le permită să-şi exercite deprinderile şi aptitudinile, să-şi exprime opiniile şi valorile.

În funcţie de gradul de corespondenţă tip de personalitate – mediu, se pot face predicţii asupra alegerii vocaţionale, privind decizia vocaţională, stabilitatea în muncă, satisfacţia muncii.

Numai preferinţa pentru un domeniu de activitate sau altul nu e suficientă în alegerea vocaţională, ci trebuie luată în calcul şi capacitatea de dezvoltare a abilităţilor practice pentru executarea respectivelor activităţi. In perioade de criza,șomaj,recesiune accepta orice slujba pentru suport financiar.

Schimbările profesionale contemporane

Pierderea slujbei constituie o sursa majora de stres,din cauza ramificației impactului:pierderea veniturilor aferente  dar si a stimei de sine. Pe de alta parte munca contribuie la împlinire si satisfacere ,dar in timp poate deveni nesatisfăcătoare fiind fenomenul de burnout(epuizare profesionala).Se manifesta simptomatologic prin:plictiseala,apatie,eficienta redusa,oboseala,sentimentul de frustrare.

Se manifesta in trei etape.1:se resimte o epuizare emoționala,secat de energie.2:persoana devina cinica,răutăcioasa cu colegi de munca.3:considera cariera fara succes iar eforturile neproductive. Persoane predispuse idealiste ,dedicate ,așteptări foarte ridicate. Ex:asistentele,ofițeri de politie. Pt. a contracara acest fenomen sunt recomandate conștientizarea ,autoobservarea,dezvoltarea unor interese colaterale.

  1. I.       Subiectul 5: Factorii satisfacției muncii

           Satisfacţia muncii este influenţată, în sens pozitiv sau negativ, de o multitudine de factori. Porter şi Steers (1973) cit in.  Zlate (2007) clasifică sursele satisfacţiei muncii în patru categorii relativ distincte, ce reprezintă patru niveluri din organizaţie:

  1. II.     1. factori organizaţionali largi (oportunităţile de promovare, politicile şi procedurile organizaţiei, structura organizaţiei);
  2. III.  2. factori legaţi de mediul imediat al muncii (stilul de supraveghere, participarea la luarea deciziilor, mărimea grupului de indivizi, relaţiile cu colegii, condiţiile de muncă);
  3. IV.  3. factori legaţi de conţinutul muncii sau de activităţile actuale de la locul de muncă (raza de acţiune a slujbei, claritatea rolului);
  4. V.    4. factori personali, caracteristici ce diferenţiază o persoană de alta (vârsta, vechimea, personalitatea).
  5. VI.   
  6. VII.                       O altă clasificare a factorilor SM:
    1. I.       a.  factori organizaţionali (condiţiile de lucru, munca în sine, promovarea);
    2. II.    b. factori de grup (coeziunea, moralul grupului, relaţiile cu colegii,sefi)
    3. III.  c. factori personali (caracteristicile sociodemografice ale angajatului: vârsta,sexul,rasa,naţionalitatea,caracteristicile;socioprofesionale: vechimea în muncă, nivelul de instruire profesională, experienţă etc., iar alţii la caracteristicile de personalitate).

Deşi SM este o experienţă foarte personală, faţetele care au cea mai mare contribuţie la satisfacţia în muncă cuprind: munca incitantă intelectual, salariu mare, promovări şi colegi prietenoşi, de ajutor.

     Munca stimulatoare mintal :probează îndemânările şi abilităţile angajaţilor şi le permite acestora sã-şi stabileascã propriul lor ritm de muncã. Angajaţii percep o astfel de muncă importantă şi implicându-i personal. Ea asigură, de asemenea, angajatului un feedback clar referitor la activitatea sa. Anumiţi angajaţi pot să prefere o activitate repetitivă(fără teama de a greşi.)iar pe alţii, sarcinile noi, variate, neprevăzute îi pot solicita prea mult.

      Salariul mare. Satisfacţia economică este produsă de stimulii băneşti, financiari, printre care locul central îl ocupă banii. Deşi banii în sine nu au o valoare stimulativă, ei pot căpăta valenţe motivaţionale, dat fiind faptul că sunt principalul mijloc de schimb, principalul mijloc prin care omul îşi satisface cele mai multe din trebuinţele sale. Banii constituie, de asemenea, un mijloc de valorizare a oamenilor, un barometru foarte sensibil care măsoară (indirect) succesul în carieră.

     Studiile au demonstrat că salariul şi satisfacţia sunt corelate pozitiv. Diferenţele individuale în ceea ce priveşte preferinţele generate de plată sunt evidente în special în cazul reacţiilor la munca peste programul normal de lucru.

           Promovările. Posibilitatea de promovare rapidă pe care managementul o administrează în concordanţă cu un sistem corect contribuie şi ea la satisfacţia în muncă. Posibilităţile ample de promovare au o contribuţie importantă la satisfacţia în muncă, deoarece promovările conţin un număr de semnale referitoare la valoarea personală: materiale (creşterile de salariu); socială (recunoaşterea; prestigiu).

          Oamenii. Tindem să fim satisfăcuţi  în prezenţa oamenilor care ne ajută să obţinem rezultatele pe care le apreciem. Astfel de rezultate ar putea cuprinde realizarea mai bună sau mai uşoară a sarcinilor de muncă, obţinerea unor creşteri de salariu sau a unor promovări sau chiar supravieţuirea. Aspectul prietenos al relaţiilor interpersonale pare a avea o mai mare importanţă în cazul posturilor de nivel mai scăzut, cu sarcini clare şi a posturilor ce nu oferă posibilităţi de promovare. Pe măsură ce posturile devin mai complexe, plata este legată de performanţă sau cresc şansele de promovare.

Factorii psihosociali care acţioneazã în grupurile sociale reprezintă o sursă stimulatoare a oamenilor. Prezenţa unor relaţii de prietenie între membrii grupului, a unei atmosfere de grup favorabile, mobilizatoare sau, dimpotrivă, a unor hiatusuri pe traseul relaţiilor interpersonale, a anumitor deformări ale informaţiilor transmise, a unor relaţii proaste cu conducerea ar putea constitui tot atâtea categorii de factori psihosociali capabili sã influenţeze satisfacţia oamenilor.

Studiile de specialitate (Organ, Bateman, 1986; Saal, Knight, 1988; Steers, 1988; Altman et. al., 1985) descriu o serie de factori care conduc la satisfacţie sau insatisfacţie, dispuşi în următoarea ordine: factori psihoindividuali (1-12), factori psihosociali (13-15), factori organizaţionali (16-21).

Tinerii sunt mai puţin satisfăcuţi decât vârstnicii, deoarece este posibil ca între aspiraţiile lor înalte la intrarea pe piaţa muncii şi ceea ce obţin mai târziu să apară discrepanţe; femeile sunt mai puţin satisfăcute decât bărbaţii din cel puţin trei motive: retribuţie scăzută, oportunităţi de promovare limitate, hărţuire sexuală; intelectualii şi managerii au niveluri de satisfacţie mai înalte decât muncitorii şi executanţii deoarece au salarii mai mari decât ale altor grupuri profesionale, dispun de mai multă autonomie în muncă (îşi fixează propriul orar, ritm de muncă, sunt mai puţin supuşi supravegherii atente), în fine, extrag din munca practicată, într-o mai mare măsură, recompense intrinseci; cei care lucrează în grupurile mari sunt mai puţin satisfăcuţi decât cei care lucrează în grupurile mici, deoarece grupurile mari duc la o mai mare specializare a sarcinilor, la o comunicare intergrupală sărăcăcioasă, la scăderea sentimentelor de coezivitate a grupului etc.

           S-a observat şi faptul că efectele acestor factori asupra satisfacţiei/insatisfacţiei depind de modul  de acţiune al acestora, izolat sau în combinaţii unii cu alţii. De pildă, acţiunea corelată a vârstei, vechimii în muncă şi a trăsăturilor de personalitate conduce la creşterea satisfacţiei. Vârsta şi vechimea sunt pozitiv asociate cu atitudinile favorabile faţă de slujbă. De asemenea, pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă, ei achiziţionează vechime, trec spre poziţii ce implică mai multă responsabilitate. Vârsta şi vechimea aduc mai multă competenţă, încredere în sine, niveluri mai înalte de responsabilitate la care o persoană poate găsi un sens mai mare al realizării. O altă explicaţie posibilă ar fi următoarea: persoanele în vârstă, bazându-se pe experienţă, şi-au adaptat mai bine expectaţiile la niveluri mai realiste, fiind, de aceea, mai satisfăcute.

  1. II.       Subiectul :1: Iubirea si cuplul

        Viața in doi ,e o matrice definitorie a existentei umane, defasurata ca dialog si comuniune erotica,sexuala,procreativa, interactionala, valorica, morala si educativa. Sistemul de trebuințe de raționare si comunicare erotica,valorica si morala care caracterizează un partener se poate afla in raporturi de concordanta si consens mutual cu celalalt partener,care poate sa coincidă doar parțial.

        Atracția se consolidează treptat in decursul intractiunii si intercunoasterii mutuale, raportare continua la „cheia motivaționala”.Alegerea partenerului =teoria similitudinii si cea a complementarității. Compatibilitatea-echilibru interactional si intermotivational, bazate pe similaritatea sau compensație.  Mecanismul proiecției ,prin idolatrizarea persoanei,pe care o plasam deasupra noastră,atribuindu-i puterea de a ne ridica din starea noastră decăzuta. Începutul relației presupune trecerea de la egocentrism/individualism,la conceperea pluralitățiiàconturarea multidimensionale ale vieți de cuplu celor trei parteneri:el,ea,relația lor.

E nevoie de comunicare,interacțiune reciproca,vitalitatea lucrurilor impartasite, evaluatorii stări de a fi prezent alături de celalalt,o cale de creștere si dezvoltare personala. Wellwood(2007)-„starea de neiubire”=rana transgenerationala si sociala,interiorizata inconștient..Geneza ei –transferul iubirilor imperfecte ale părințiilor. Este nevoie de o deschidere fata de noi si disponibilitățile propriilor experiențe,apoi ceilalți. Inteligenta si maturitatea afectiva duce la o  decizie/relație de lunga durata. Invers despărțire se bazează din cauza proprii incapacității de implicare nu de comptabilitate.

In societatea contemporana,relațiile sunt văzute ca provocatoare de dependenta,spre deosebire de piramida lui Maslow.

Cuplul-se intermodeleaza creator ,dezvoltându-se si completându-se mutual,prin fuziune la toate planurile,intr-un tot unitar. Dispune de o incarcatura emoționala-fiziologica si sexuala,mai mare decât ceea de prietenie,precum un dans dinamic ,unde mulți pierd ritmul,raman blocați in poziti antagoniste. Este ideala formarea unor dispnibilitati si aptitudini pentru prateneriatate in toate sfera vieții sociale,

  1. II.     Subiectul 2:Funcțiile familiei

Familia apare în toate tipurile de societăţi şi culturi, există două categorii de factori care au puterea de a modifica sau de a favoriza modificarea funcţionalităţii unei familii:Factori externi(Caracterul totalitar sau democratic al societăţii- solidarităţii familiale şi socializării descendenţilor;nivelul de dezvoltare economică a societăţii -asupra funcţiei economice şi a celei reproductive;legislaţia şi politicile sociale cu impact asupra funcţiei sexuale şi reproductive;nivelul general de instrucţie şi educaţie, cu rol în realizarea funcţiei de socializare şi reproducere.)

          Factori interni(dimensiunile familiei, cu implicaţii asupra socializării şi a solidarităţii;structura familiei, cu impact asupra funcţiei economice şi reproductive;diviziunea rolurilor şi autorităţii, cu repercusiuni în principal asupra funcţiei de solidaritate

Disfuncţiile ce apar în cazul familiilor sunt mai mult date de factori externi, implicând în ultimă instanţă factorii interni.

Funcţia economică - a-şi asigura condiţii de ordin material.

Productivă – familia=o unitate productivă în miniatură, care să se bazeze pe autarhie;

Contabilă – totalitatea operaţiilor de înregistrare a mişcării veniturilor realizate;

Financiară – are în vedere circulaţia banilor rezultaţi în urma serviciilor prestate Administrativă – are în vedere actele, operaţiile şi acţiunile de conducere şi gospodărire a treburilor unei familii.

Funcţia de solidarizare-angajarea membrilor familiei şi presupune un sistem de relaţii de participare, fizic şi psihic intr-o acţiune convergentă care să aibă la bază participarea firească, înţelegerea, dragostea şi iubirea şi altruismul tuturor. Nerealizată,duce la denuclearizarea familiei. Sta la baza întemeierii familiei, asigurării coeziunii stabilităţii acesteia.

Factorii :Interni: dragostea, iubirea,comunicarea firească;Externi: apartenenţa la o anumită etnie, religie, asigurarea veniturilor, încadrarea în muncă,

În lipsa solidarizării, a acţiunilor convergente, se ajunge la:dezorganizarea treptată a familiei;Tensionarea, menţinerea şi accentuarea ei;Încetarea raporturilor ;agresarea copiilor

Funcţia educativă:în familie =educaţia permanentă, recurentă.Subfuncţii:

de sprijin -trebuie să devină mutual,mai ales de încrederea în ajutorul lor;

Educaţional-formativă –în primele stadii ale dezvoltării copilului,cunoştinţele şi deprinderile formate acum au valoare întreaga viaţă;

Etică – urmăreşte formarea deprinderilor, sentimentelor şi convingerilor de comportare civilizată în raport cu anumite norme şi percepte de conduită ale membrilor familiei şi ale copilului;

Cultural-formativă – constă în formarea şi cultivarea dorinţei culturale,frumosul din natură şi artă,acum încep să se manifeste unele aptitudini.

Social-integrativă –de adaptare şi integrare în funcţie de sistemul cerinţelor vieţii şi activităţii sociale, care depinde de achiziţiile din cadrul grupului familial de apartenenţă.

Funcţia emoţional terapeutică-mediul familial, acel „acasă” – mediu favorabil convieţuirii, vindecării traumelor fizice sau psihice.

Una dintre cele mai importante funcţii ale familiei constă în educarea şi formarea copiilor în vederea integrării lor optime în viaţa şi activitatea socială. În cadrul grupului familial, părinţii exercită direct sau indirect, influenţe educaţional formative asupra propriilor lor copii. Cuplul conjugal are o influenţă hotărâtoare asupra copiilor privind formarea concepţiilor lor despre viaţă şi a modului de comportare şi relaţionare în raport cu diferite norme şi valori sociale. În primii ani de viaţă, „cei şapte ani de acasă”, când se pun bazele unor structuri importante de personalitate, apare imperios necesar ca educaţia în familie să se desfăşoare în mod unitar, pe baza unui ansamblu de principii psiho-pedagogice şi a unei metodologii bine conturate.

  1. II.          Subiectul 3: Stiluri de comunicare in familie

Virginia Satir :Concilierea presupune acordul cu o altă persoană, chiar şi atunci când convingerile personale sunt contradictorii(insatisfacţii de moment,accesibilă şi de stimulare a relaţiilor intrafamiliale)

Dezaprobarea:persoană cu o mare nevoie de afirmare şi demonstrare a puterii,un comportament critic, dictatorial. Cu copiii, dezaprobarea însoţită de o explicaţie plauzibilă şi logică poate rectifica o trăsătură negativă de comportament.

 Rezonabilitatea este o modalitate comunicaţională proprie mai ales celor care manifestă incapacitatea de a-şi exprima sentimentele.

Irelevanţa mesajului constituie un mod de comunicare indiferent/evitant, desemnând o manieră nonimplicativă

Concordanţa sau congruenţa-sentimentele se potrivesc cu convingerile şi comportamentul

J.F. Perez:Înţelegerea presupune un consens între mesajul emis şi comportamentul. Persoana calmă, plină de tact. Raționamentul său cognitiv şi trăirea emoţională sunt axate pe întărirea şi satisfacerea nevoilor de bază ale  familiei, pe susținerea lor emoţională.

Dezaprobarea –efecte contrare, se manifestă sub forma cicălirii, severităţii, criticismului, descurajării. „Persoanele – stimă scăzută de sine, corelată cu o mare nevoie de prestigiu, pe depreciindu-i pe cei apropiaţi. Cu cât un individ este mai nesigur pe sine,nevoia de a-i umili şi domina pe ceilalţi creşte, el fiind tot mai intolerant cu aceştia”.Atunci când un alt membru al familiei reuşeşte,”dezaprobatorul” nu i-a făcut faţă, el va minimaliza propriul succes. Este, autoritară, rigidă, argumentele sale bazându-se nu atât pe raţiune, cât pe emoţii.

Supunerea-în familie, în care stratificarea rolurilor este foarte rigidă. Persoane dominate de complexe de vinovăţie şi sentimente de inferioritate, este conciliantă, evită conflictul deschis sau argumentaţia de opoziţie,de a nu fi respinsă. Nu permite luarea unei poziţii clare şi sigure în rezolvarea unei probleme de relaţie, exprimând incapacitatea formării unei convingeri rezistente.

Intelectualizarea-puţin stimulativă pentru apropierea dintre membrii familiei. Excesul de raţionalizare în raporturile interpersonale familiare răceşte climatul socio-afectiv. Persoanele care comunică în maniera intelectualizată sunt calme, liniştite, detaşate şi distante. Există situaţii limită într-o familie,reface echilibrul perturbat al familiei/spori tensiunile şi anxietatea familiei, iar nevoile emoţionale ale copiilor rămân nesatisfăcute.

Indiferenţa-nesănătoasă, este rezultatul fricii, supărării sau nevoii de a manipula. Manifestări este tăcerea:ostilă,de refuz,glacială, de iritare, punitivă. Ea acţionează uneori ca un „tampon psihologic” între două tendinţe contrare: anxietatea care împinge la declanşarea mâniei şi intelectualizarea care conduce la reprimarea acesteia şi la evitarea conflictului spontan. Evitând ambele tendinţe, unele familii preferă indiferenţa, nu au ce să îşi comunice, fie pentru că nu se întâlnesc în planul, convingerilor, opţiunilor socio-culturale ori morale.

 

  1. II.     Subiectul 4:Stadiile împlinirii vocaționale

D. Super: criteriul = interacţiunea dintre activitatea de autocunoaştere a oamenilor şi alegerea ocupaţiei potrivite: stadiul de creştere (0-14 ani-joaca) , stadiul de explorare (15-24 de ani-descoperire abilitați) ,stadiul de implementare (25-44 ani-alegerea profesiei) ,stadiul de menţinere (45-64 ani) ,stadiul de declin (65+ ani)

R. Havighurst: criteriul = achiziţia de aptitudini şi capacităţi necesare integrării omului în viaţa profesională :  identificarea (5-10 ani-cu parinti) ;achiziţia unor deprinderi fundamentale (10-15 ani-scoală=dozarea timpului,efortul,atenția) ,identificarea profesională (15-25 ani-alegerea profesiei) , devenirea profesională (25-40 ani-perfecționarea) ,menţinerea unei societăţi productive (40-70 ani);contemplarea unei vieţi productive şi responsabile (70+ ani)

 

Capitolul 2:Maturitatea

  1. I.                  Caracteristici generale ale perioadei

Anii de mijloc reprezintă o perioada evaluativa , apărând conștiința faptului ca organismul nu mai are aceiași vitalitate. Numita „generaţie tip sandwich”: prins între nevoile copiilor adolescenţi, de sine, dar şi  propriilor părinți. Dualismul ,perioada de vârf(noi împliniri,stabilitate,control) sau începutului sfârșitului(insatisfacție,conștiința scurgeri ireversibile a timpului,depresie),descriu perioada.

Funcționalitatea senzoriala-declin ușor ale funcțiilor vizuale,auditive ,iar cele gustative si olfactive se mențin. După 45 scade acomodarea cristalinului ,extragerea info. din câmpul perceptiv,creste nevoia de lumina,iar la 50 scade discriminarea gusturilor fine.

Funcționarea senzorio-motoriei -scade tonusul muscular-cei sedentari ,40 ani-scade rapiditatea iar precizia scade abia după 50.

Sănătatea-tulburări ale activităţii inimii după 45 ani,tulburări ale aparatului circulator, respirator,perturbări ale sistemului hormonal,probleme de sănătate: artrite, reumatisme, hipertensiune. Perspectiva asupra conștientizări de sănătatea diferă .Femeile sunt mai conștiente de corpul lor si schimbări (menopauza),responsabile in mai mare măsura pt. familie-acestea cunosc mai multe info. despre boli,consulta medical mai des- trăiesc mai mult.

Sexualitatea-suporta transformări. Janus si Janus-1993-au investigat frecventa raportului sexual –care se menține constant la barbati ,iar al femei scade in ani maturități. La bărbaţi scade nivelul de testosteron, la femei scade nivelul de estrogen. Apar modificări ale aspectului fizic, ceea ce se reflectă în imaginea de sine (un factor explicativ al crizei).

Funcţionalitatea  intelectuală: cresc capacităţile rezolutive, sintetizare, funcţionalitatea gândirii capătă o latură practică, o dată cu angajarea sistematică în activitate sau muncă. Oamenii rezolvă probleme reale, în care acceptă contradicţiile, compromisurile, sunt dispuşi spre negociere. Studiile lui Wechsler  – susțin un declin ale f.intelectuale pe când studiile lui Terman – progres (inteligenţa creşte o dată cu vârsta).

Dacey,Travers,1994-studiu longitudinal 15,20,40 –bateri teste de inteligenta-cresc scorurile. J.L. Horn- inteligenţa intră în declin în anumite privinţe, nu(structurile cognitive -,+);inteligenta fluida-scade  si inteligenta  cristalizata(solidificare).Vârsta optima pentru producții originale-20-30 ani

Memoria:se perfecţionează în funcţie de sarcinile profesionale, însă cei care nu şi-o exersează suferă pierderi. După 45 de ani scade memoria mecanică, cresc memoria logică şi voluntară iar după 50 de ani scade MSD, iar MLD se menţine.

Percepția si atitudinea fata de propriilor abilitați contează,cei care se mențin activi pot invata si perfecționare ,iar ceilalți întâmpina anumite blocaje.

Psihologia adultului şi vârstnicului – completări curs 7

Carieră şi profesie

Dacă în urmă cu mai mulţi ani, termenului de carieră i se conferea mai mult sensul profesional, ulterior i s-au adăugat conotaţii ce ţin de viaţa personală, comunitară, economică.

Carieră – succesiune de profesii, îndeletniciri şi poziţii pe care le are o persoană în decursul perioadei active de viaţă, inclusiv funcţiile pre-vocaţionale (cum sunt cele de elevi şi studenţi, care pregătesc pentru viaţa activă) şi post-vocaţionale (pensionarii care pot avea rol de suplinitori, colaboratori, etc.). (Butnaru, D., 1999).

Carieră – activităţile profesionale şi poziţiile ocupate de o persoană într-o organizaţie  ce determină atitudinile, cunoştinţele şi competenţele dezvoltate de acesta de-a lungul timpului ( Hăhăianu, L.,2000).

Cariera profesională – reprezintă evoluţia profesională a unui individ pe parcursul întregii sale vieţi. În cadrul aceleiaşi profesii, în cariera unei persoane se pot înscrie specializări, perfecţionări sau promovări profesionale. (Tăsica, L., 2003).

Cariera individuală se dezvoltă prin interacţiunea dintre aptitudinile existente, dorinţa de realizare profesională a individului şi experienţa în muncă. Individul se va dezvolta şi va fi mulţumit de cariera sa în măsura în care organizaţia / instituţia va putea furniza căi prin care să avanseze în diferite poziţii şi niveluri, în care să-şi pună în valoare cunoştinţele şi să-şi dezvolte aptitudinile.

Caracteristicialecarierei:
A. Cariera este un proces dinamic în timp, care are două dimensiuni:
•  Cariera externă – succesiunea obiectivă de poziţii pe care individul le parcurge în timp;
•  Cariera internă – interpretarea pe care o dă individul experienţelor obiective prin prisma subiectivităţiisale.
B. Cariera presupune interacţiunea între factorii organizaţionali şi cei individuali. Percepţia postului, ca şi poziţia adoptată de către individ, depind de compatibilitatea între ceea ce concepe individul potrivit pentru sine (aptitudini, nevoi, preferinţe) şi ceea ce reprezintă postul de fapt (constrângeri, oportunităţi).

C. Cariera oferă o identitate ocupaţională; profesia, poziţia ocupată, organizaţia în care lucrează fac parte din identitatea individului.

 Orientarea carierei unui individ este importantă atunci când o raportăm la profesia pe care acesta o are. Din compatibilitatea celor două rezultă consecinţe importante pentru individ, pentru comportamentul şi atitudinile sale la serviciu, cât şi pentru starea sa de echilibru şi satisfacţie.  Este esenţial ca individul să îşi aleagă cu atenţie profesia, să se gândească pe termen lung ce ar însemna aceasta mai concret, care sunt activităţile specifice, tipurile de organizaţii, oportunităţile, posibilităţile de a-şi valorifica potenţialul natural; este posibil să existe o diferenţă între percepţia despre ce înseamnă profesia respectivă din afară, şi ceea ce presupune de fapt.

Stresul ocupaţional

În prezent nu se poate vorbi de un cadru teoretic general al stresului ocupaţional, aceasta şi datorită numărului mare de discipline cu perspective diferite, implicate în cercetarea stresului ca: psihologia, sociologia, medicina ocupaţională, etc. Iată câteva dintre numeroasele definiţii care au fost date acestui concept:

  • „răspuns adaptativ moderat de diferenţele individuale, care este consecinţa oricărei acţiuni, situaţii sau evenimente speciale (stresori), care solicită resurse şi eforturi de adaptare din partea angajatului”;
  • „reacţie emoţională, cognitivă, comportamentală şi fiziologică la aspecte aversive şi nocive ale activităţii de muncă, ale mediului muncii şi ale organizaţiei. Este o stare caracterizată de un nivel crescut al arousal-lului şi al distresului şi de frecvente sentimente de neadaptare”;
  • „reacţia subiectului la presiuni excesive sau alte tipuri de solicitări”.

Kahn şi Byosiere (1992) reduc stresorii la două mari categorii: conţinutul sarcinii, care include dimensiuni ca simplitatea-complexitatea şi monotonia-varietatea, şi proprietăţile de rol, care se referă la aspecte sociale ale postului şi includ relaţiile de supervizare şi conflictul de rol.

Potrivit lui LeBlanc, Jonge şi Schaufeli (2000), în domeniul stresului ocupaţional, stimulii cu potenţial de generare a stresului în cadrul unei organizaţii pot fi clasificaţi în patru mari clase: conţinutul muncii, condiţiile de muncă, condiţiile de angajare şi reţeaua socială de la locul de muncă.

În tabel sunt prezentaţi stresorii majori aparţinând fiecăreia din cele patru clase

Clasificarea stresorilor muncii

Categorie Stresori
CONŢINUTUL MUNCII
  • Supraîncărcarea/subîncărcarea muncii
  • Complexitatea muncii
  • Monotonia muncii
  • Responsabilitate crescută
  • Muncă cu grad crescut de pericol
  • Solicitări conflictuale/ambigue
CONDIŢIILE DE MUNCĂ
  • Substanţe toxice
  • Condiţii inadecvate: zgomote, vibraţii, luminozitate, radiaţii, temperatură.
  • Poziţia în timpul muncii
  • Solicitări fizice excesive
  • Situaţii periculoase
  • Lipsa igienei
  • Lipsa măsurilor de protecţie
CONDIŢIILE DE ANGAJARE
  • Program de lucru
  • Nivel scăzut de salarizare
  • Posibilităţi reduse de dezvoltarea carierei
  • Contracte de muncă inflexibile
  • Insecuritatea muncii

                                                                                                          

Majoritatea stresorilor identificaţi în literatura de specialitate privesc proprietăţile de rol. Conflictul de rol se referă la diferenţele perceptuale privind conţinutul rolurilor persoanei sau relativa importanţă a elementelor rolului. Aceste diferenţe apar între individ şi alte persoane din cadrul unui grup de muncă în condiţiile în care aceştia nu împărtăşesc aceleaşi aşteptări cu privire la rol. Conflictul de rol generează trăiri afective negative, tensiune şi,  cel mai des, simptome fizice.

De asemenea, poate să apară şi conflictul între solicitările generate de diferite roluri deţinute de acelaşi individ. Astfel de conflicte sunt cel mai des raportate în ocupaţii din mediul militar, poliţie, educaţie, unde compartimentarea timpului între muncă şi familie nu poate fi realizată cu uşurinţă.

Încărcarea de rol este o variantă a conflictului de rol în care conflictul este experenţiat ca o necesitate de a compromite cantitatea, orarul sau calitatea muncii.

Programul de muncă: munca în shimburi – într-o serie de domenii de activitate se optează pentru realitarea muncii în schimburi. Rezultatele cercetărilor arată că munca în schimburi are o puternică influenţă asupra celor ce o efectuează. Au fost identificate mai multe caracteristici aversive ale muncii în schimburi cum ar fi: nelinişte, nervozitate, probleme de somn, oboseală, acuze intestinale, încărcare a muncii, probleme de planificare/coordonare, nemulţumiri cu privire la limitarea sarcinilor casnice, limitarea continuităţii în îndeplinirea rolului de partener/părinte şi a sarcinilor casnice, limitarea activităţilor sociale şi de recreere.

Deoarece majoritatea oamenilor lucrează în timpul zilei şi se odihnesc în timpul nopţii, angajaţii care lucrează în schimburi prezintă şi probleme de adaptare socială, manifestând frecvent probleme în cadrul relaţiilor cu copiii, relaţiilor matrimoniale şi în cadrul relaţiilor recreative

Răspunsurile emoţionale la stresul ocupaţional

În prezent, există un consens general cum că solicitările din mediu evaluate ca stresante influenţează riscul de îmbolnăviri prin răspunsuri emoţionale negative. Cea mai adoptată abordare a emoţiilor, în etapa actuală, implică divizarea acestora într-un număr de categorii discrete, fiecare tip de emoţie aducând informaţii cu privire la eforturile de adaptare a unei persoane (Lazarus & Cohen-Crash, 2001).

Majoritatea clasificărilor includ: furia, agresivitatea, anxietatea, depresia, vina, ruşinea, invidia, gelozia, speranţa, bucuria/fericirea, iubirea, gratitudinea şi compasiunea.

Pe plan internaţional, cercetătorii s-au centrat  în special pe investigarea următoarelor emoţii: anxietatea, depresia, burnout-ul, satisfacţia în muncă.

Depresia – reprezintă una din cele mai frecvente manifestări ale reacţiilor emoţionale la stres, se caracterizează prin sentimente de vină, dificultăţi de concentrare, pierderea apetitului, letargie, cu consecinţe asupra funcţionării interpersonale şi sociale.

Burnout-ul – sindromul constă din trei aspecte: epuizare emoţională, depersonalizare şi împlinire personală redusă. Se argumentează că, pe termen lung, burnout-ul conduce la acuze psihosomatice, depresie şi alte efecte.

Satisfacţia cu muncă –  a fost intens studiată ca variabilă dependentă strâns relaţionată cu stresul ocupaţional; satisfacţia în muncă poate fi caracterizată ca o atitudine privind măsura în care persoana este mulţumită sau nemulţumită cu postul său.

Răspunsurile fiziologice la stresul ocupaţional

Literatura de specialitate sugerează că o serie de caracteristici ale muncii pot genera consecinţe la nivelul stării de sănătate fizică a angajaţilor.

Cele mai frecvente consecinţe fiziologice relaţionate cu stresul ocupaţional sunt reprezentate de tulburările cardiovasculare. Studiile au demonstrat că participanţii încadraţi pe posturi caracterizate prin nivele crescute ale solicitărilor şi nivele scăzute ale controlului au nivele mai crescute ale presiunii sanguine măsurate la locul de muncă, în comparaţie cu măsurătorile efectuate acasă sau în timpul somnului.

Unele din cele mai întâlnite consecinţe la nivel fiziologic ale stresorilor muncii sunt reprezentate de afecţiunile musculare şi scheletale. Studiile efectuate în acest sens sugerează  două tipuri de mecanisme prin care durerile musculare şi scheletale sunt influenţate de caracteristicile muncii:

a) mecanismele biomecanice indică faptul că o încărcare excesivă a muncii fizice conduce la încărcare celulară crescută şi durere fizică

b) mecanismele psihofiziologice indică faptul că stresul ocupaţional conduce la scăderea rezistenţei fiziologice a organismului şi creşterea tensiunii musculare.

Stresul ocupaţional în România

Ceea ce este specific în societatea românească de azi, fenomen remarcat de altfel şi în numeroase alte ţări, este o creştere substanţială a nivelului de stres şi o creştere a ponderii reacţiilor la ceea ce au fost denumiţi în literatura de specialitate ca fiind stresori. Pe baza analizei situaţiei concrete a particularităţilor social-economice specifice ţării noastre, dar şi ca urmare a datelor rezultate în urma studiilor întreprinse, a fost elaborat un model al stresului ocupaţional, structurat eclectic. (Pitariu, H., 2004)

Conform modelului, factorii stresanţi acţionează pe trei direcţii principale:

(1) conducerea companiei este stresată de unele norme guvernamentale şi de ineficienţa strategiilor manageriale (privatizarea în curs desfăşurare, exercitarea adesea improprie a controlului şi a reglementărilor guvernamentale, piaţa caracterizată printr-o mare instabilitate)

(2) la nivel orizontal-departamental, coordonarea este distorsionată din cauza deficienţelor în aprovizionare şi adesea a dotărilor tehnologice învechite, la care se adaugă o criză de competenţe

(3) din partea angajaţilor şi a organizaţiilor sindicale apar o serie de solicitări frecvent nerealiste, dar uneori totuşi corecte (greve, măriri de salarii, pretenţii aberante de schimbare a conducerii).

În cadrul modelului, locul central este ocupat de persoana managerului, situat la intersecţia tuturor factorilor de presiune sau a stresorilor care acţionează la nivel organizaţional. Managerul este integrat în model ca o realitate bio-psiho-socială,  marcat de o serie de factori demografici (vârstă, sex, experienţă, vechime în companie şi în poziţia de manager), particularităţi individuale (trăsături de personalitate, comportamente, atitudini) şi mecanisme de management al stresului. Variabilele menţionate sunt luate în considerare atât ca moderatori ai acţiunii stresorilor, cât şi ca predictori nemijlociţi ai rezultatelor muncii.

Starea de bine psihologic ca predictor al “successful aging” (SA)

- Starea de bine psihologic = evaluarea calităţii propriei vieţi, satisfacţia vieţii, emoţii pozitive

- Starea de bine psihologic descreşte cu vârsta, datorită pierderilor şi vulnerabilităţilor multiple.

- De aceea, ea nu poate constitui un indicator consistent al SA, ci intervin şi alte aspecte:

1. Modelul lui Ryff (1989, 1995) – modelul funcţionării psihologice pozitive, cu 6 dimensiuni:

- autonomie

- gestionarea mediului

- creştere personală

- relaţii pozitive

- scop în viaţă

- acceptare de sine

! Vârstnicii nu sunt neapărat împliniţi prin emoţii pozitive, ci mai degrabă prin realizări, plăcerea vieţii, grija pentru ceilalţi.                                                         

2. Modelul lui Lawton (1983): ajung la SA cei care:

- ating calitatea vieţii (starea subiectivă – familie, prieteni)

- au o stare de bine psihologic (fericire, optimism)

- au competenţe comportamentale (sănătate bună, comp. motor, funcţionare generală bună)

- au competenţe de mediu (venit, condiţii bune de trai)

! La nivel general abstract, successful aging = maximizarea câştigurilor şi minimizarea pierderilor

  •  Societatea modernă este preocupată tot mai mult de identificarea şi punerea în aplicare a unor modalităţi concrete de a facilita SA.

Exemple: apariţia gerontologiei

                 medicina modernă

                 progresul tehnologic

                 suportul comunitar

                 creşterea calităţii vieţii

                     facilitarea procesului îmbătrânirii şi creşterea duratei medii de viaţă a vârstnicilor.

  •  Speranţa de viaţă a vârstnicilor a cunoscut un amplu progres.
  •  Dacă în Roma antică şi Evul Mediu, media de viaţă era de aproximativ 20 – 30 de ani, în secolul XIX a crescut la 40 de ani, în secolul XX la 49 – 55 de ani, iar în prezent se pot atinge vârste mult mai înaintate, de 75 – 85 de ani şi chiar peste.
  •  Prognoza Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (1998) arată faptul că, în populaţia Europei, proporţia oamenilor peste 60 de ani va creşte de la 20%, la 25%, în 2020.
  •  Aceste aspecte pot fi considerate ca una dintre cele mai mari realizări în istoria omenirii, care ridică însă noi provocări la nivel social şi cultural, societăţile fiind nevoite să-şi dezvolte strategii care să asigure condiţii de trai, de sănătate, îngrijiri şi asistenţă corespunzătoare.

 

 

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 49 other followers